Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 10234/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 300/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător E. T.
Grefier V. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-intimat Inspectoratul Județean de Jandarmi M. împotriva sentinței civile nr. 160/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-petentă ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic Gropșanu I. pentru apelantul-intimat cu împuternicire la dosar și avocat A. P. pentru intimata-petentă cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat A. P. pentru intimata-petentă depune la dosar adresa nr._/03.09.2014 emisă de Primăria Municipiului Târgu J., adresă despre care a făcut vorbire prin întâmpinarea depusă.
Se înmânează un exemplar reprezentantului apelantului-intimat.
Consilier juridic Gropșanu I. pentru apelantul-intimat nu solicită termen să observe înscrisul depus.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Consilier juridic Gropșanu I. pentru apelantul-intimat a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii formulate și menținerii procesului verbal de contravenție ca fiind legal întocmit.
A susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut cazul fortuit, întrucât în situația de față, fapta petentei de a nu efectua demersurile necesare pentru obținerea unei autorizații pentru desfășurarea unui act de comerț în zone publice și de a achita taxele aferente nu constituie un eveniment ce nu putea fi prevăzut și împiedicat.
Or, din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că societatea petentă desfășura acte de comerț în Piața M. din municipiu fără a poseda autorizație de comercializare pentru locul respectiv și fără plata taxelor aferente.
Nu are relevanță adresa depusă de intimata-petentă întrucât, pe de o parte este eliberată de Primăria municipiului Târgu J. și este aplicabilă doar cu privire la zonele publice din acest municipiu, iar pe de altă parte, există o hotărâre a Consiliului Local Drobeta Turnu Severin care prevede că pentru desfășurarea de acte de comerț în municipiul Drobeta Turnu Severin este nevoie de avizul primăriei și de achitarea taxelor aferente.
Apreciază astfel reprezentantul apelantului-intimat că nu suntem în prezența unui caz fortuit, deoarece nedepunerea diligențelor pentru obținerea autorizațiilor și avizelor necesare nu se datorează unei energii sau forțe care nu putea fi prevăzute sau înlăturate, așa cum prevede definiția cazului fortuit.
Avocat A. P. pentru intimata-petentă a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
A susținut că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței întregul ansamblu probator, înscrisuri și martori, și din care a rezultat că petenta nu a efectuat acte de comerț ci a distribuit, pe bază de comandă, produse de ambalaje florarilor, apreciind astfel în mod corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din OG nr.2/2001 privind cazul fortuit.
Mai mult, obiectul de activitate al petentei este comerț cu ridicata în magazine nespecializate ce nu are legătură cu comerțul stradal și nici cu vreo autorizație de la primărie, iar din declarațiile martorilor audiați a rezultat că la momentul controlului nu se efectua acte de comerț stradal pentru care să fie nevoie de avizul primăriei așa cum susține apelanta.
A mai susținut că apelanta, pe calea apelului, invocă că în cauză dovada a fost făcută și prin adresa emisă către Primăria Drobeta Turnu Severin privind activitatea de comerț cu ridicata precum și răspunsul la această adresă.
Or, societatea s-a edificat cu privire la obligațiile ce le are și, în urma demersurilor întreprinse la diverse primării a rezultat că societatea nu desfășoară acel tip de comerț căruia i se circumscriu aceste obligații, respectiv obținerea unei autorizații emise de primărie.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În replică, consilier juridic Gropșanu I. a susținut cu privire la adresa emisă de primărie, că în această adresă s-a scris foarte clar că s-a efectuat comerț cu ridicata, iar din răspunsul Primăriei rezultă foarte clar că pentru orice fel de acte de comerț în zone publice este necesar avizul primăriei.
În replică, avocat A. P. pentru intimata-petentă a susținut că prin adresa prin care apelanta a solicitat relații la Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin s-a solicitat să răspundă cu privire la acte de comerț cu ridicata, însă din aceeași adresă se desprinde că societatea efectua acte de comerț cu amânuntul.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 160/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost admisă plângerea formulată, anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.07.2014, încheiat de către Inspectoratul Județean de Jandarmi M., exonerată petenta de plata amenzii în cuantum de 2000 lei, precum și de măsura confiscării dispusă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 25.07.2014, încheiat de către I.J.J. M. petenta a fost sancționată cu amenda in cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit.b și sancționată de art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990, iar bunurile depistate în autoutilitară au fost confiscate în baza art.3 din Legea nr.12/2990.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 25.07.2014, în jurul orelor 12.45, aflându-se pe . Pieței M. din municipiul Dr.Tr.S., județul M., petenta, prin delegatul acesteia Ș. S. G., oferea spre comercializare mai multe produse din plastic, hârtie și folii de aluminiu fără a poseda autorizație de comercializare pentru locul respectiv.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 25.07.2014, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator, acesta având atașată o semnătură electronică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din probele administrate, instanța a reținut că reprezentantul firmei petente s-a deplasat la data de 25.07.2014 în vecinătatea Pieței M. unde sunt amplasate chioșcuri pentru desfacerea florilor deținute de persoane autorizate pentru a livra acestora, pe bază de comandă, produse specifice pentru ambalat flori.
Împrejurarea că livrarea s-a făcut în apropierea pieței respective se datora amplasamentului punctului de lucru pentru respectivele persoanele autorizate, iar reprezentantul firmei nu putea să prevadă că fapta de livrare ar cădea sub incidența unor norme legale legate de vecinătatea pieței.
Această împrejurare, în raport de prevederile art.47 Cod penal, este caz fortuit, iar săvârșirea faptei de comerț în asemenea condiții nu poate fi reținută drept contravenție, întrucât potrivit art.11 din OG nr.2/2001, caracterul contravențional este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Față de cele expuse, s-a apreciat că plângerea formulată este întemeiată, urmând a o admisă și s-a dispus anularea procesului verbal și a măsurii complementare dispusă prin acesta.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul Inspectoratul Județean de Jandarmi M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii plângerii formulate.
În motivare, apelantul-intimat a susținut că instanța de fond nu a interpretat corect împrejurările concrete în care s-a săvârșit contravenția reținută în sarcina petentei, constatând în mod netemeinic, în opinia sa, că împrejurarea prin care reprezentantul firmei petente nu putea să prevadă că fapta de livrare ar cădea sub incidența unor norme legale legate de vecinătatea pieței constituie caz fortuit, în raport de prevederile art. 47 Cod Penal, iar săvârșirea faptei de comerț în asemenea condiții nu poate fi reținută drept contravenție potrivit art. 11 alin. 1 din O G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actualizată.
Analizând cazul fortuit în raport de dispozițiile Codului Penal și art. 1351 alin. 3 Cod Procedură Civilă, apreciază că nu sunt întrunite elementele cazului fortuit pentru fapta contravențională reținută în sarcina petentei.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 286/2009 actualizată - Codul Penal ne este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Ori, obiectul cauzei de față nu este o faptă prevăzută de legea penală .
Conform prevederilor alin. 3 al art. 1351 Cod Civil, cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fii fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
În opinia sa, prin cazul fortuit se desemnează situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.
Specific pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și nici împiedicată, forță care produce în fapt acel rezultat.
Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele omenești ale posibilității de prevedere.
Elementele care pot fi calificate cazuri fortuite țin, pe de o parte, de împrejurări interne care își au originea în câmpul de activitate a celui care ar fi chemat să răspundă, având caracter intrinsec (vicii ascunse ale lucrului, defecte de fabricație, starea maladivă ele.), iar pe de altă partea de împrejurări de origine externă (ploi torențiale, cutremure de mică intensitate, inundații etc.).
Față de opinia arătată, apreciază că în cauza de față nu suntem în situația unui caz fortuit, deoarece fapta petentei de a nu face demersurile necesare în vederea obținerii unei autorizații pentru desfășurarea unui act de comerț în zone publice și de a achita taxele aferente nu constituie un eveniment ce nu putea fi prevăzut și împiedicat.
Inacțiunea petentei de a obține autorizația și avizul necesar pentru desfășurarea unui act de comerț în zone publice și de a achita taxa aferentă nu se datorează unei energii sau forțe care nu putea fi prevăzută și înlăturată.
Astfel, cum reiese din plângerea formulată, precum și din probatoriul administrat în cauză, petenta desfășura acte de comerț în Piața M. din municipiul Dr.Tr.S. fără a poseda autorizație de comercializare pentru locul respectiv și fără plata taxei aferente.
Atât din înscrisurile depuse de petentă, cât și din susținerile formulate de apărător pe fondul cauzei, se poate constata că petenta a considerat că nu are nevoie de autorizații și avize pentru activitatea de comerț desfășurată pe motiv că obiectul de activitate, respectiv comerț cu ridicata, nu presupune obligativitatea obținerii acestora deoarece plătește lunar taxe și impozite pentru activitatea de comerț, precum și pentru faptul că nu desfășura comerț stradal și nu era nevoie de autorizație din partea autorităților locale.
Apreciază apelantul că petenta nu a făcut dovada acestor afirmații conform prevederilor art. 249 Cod Procedură Civilă, întrucât nu a arătat care sunt diligențele depuse pentru susținerea celor afirmate, deși putea și trebuia să prevadă obligativitatea obținerii acestor autorizații și avize.
Faptul că petenta nu a întreprins demersuri în acest sens la autoritățile locale, apreciază că nu constituie caz fortuit, deoarece nedepunerea diligențelor pentru obținerea autorizațiilor și avizelor nu se datorează unei energii sau forțe care nu putea fi prevăzută și înlăturată.
Învederează instanței că fapta reținută de agentul constatator în sarcina petentei este corectă, întrucât a solicitat relații la Primăria Dr.Tr.S., prin adresa nr._ din 23.01.2015, cu privire la activitatea de comerț desfășurată în Piața M. de către o persoană juridică ce are ca obiect de activitate comerț cu ridicata, ocazie cu care li s-a comunicat, cu adresa nr. 1409 din 12.02.2015, că orice act de comerț în zone publice se desfășoară cu acordul primăriei, însoțit de autorizațiile și avizele necesare și cu achitarea taxelor către bugetul local.
Față de motivele invocate, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței iar pe fond să se respingă plângerea formulată de petentă ca neîntemeiată.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 alin. 1 și art. 471 alin. 1 Cod de procedură civilă .
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar adresa nr._ din 23.01.2015 către Primăria Dr.Tr.S. și răspunsul primăriei prin adresa nr. 1409 din 12.02.2015.
Intimata-petentă ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică .
În motivare s-a susținut că, motivele invocate de apelant nu au suport real și probațional, întrucât instanța de fond a avut în vedere întreg ansamblu probator ce s-a administrat, si anume înscrisurile si depozițiile de martori, care au conturat exact situația de fapt petrecuta la data de 25.07.2014, în sensul ca reprezentantul subscrisei nu efectua acte de comerț stradal in Piața M., ci distribuia pe baza de comanda produse din plastic florarilor care aveau puncte de lucru lângă această piața, împrejurări ce nu pot fi categorisite ca si contravenție.
Așadar, judecătorul fondului a concluzionat în mod riguros că suntem in prezenta unui caz fortuit, așa cum este el caracterizat de art. 11 din OG 2/2001R. De aceea, nu au nicio legătură cu speța aserțiunile apelantului privind legea penala in materia cauzelor care înlătura caracterul penal al faptei.
Rigorile art. 249 Cod de procedură civilă, au fost satisfăcute, căci înscrisurile ce au însoțit plângerea contravenționala au reliefat ca obiectul subscrisei de activitate este comerț cu ridicata în magazine nespecializate cod CAEN 4690 ce nu are legătură cu comerțul stradal si nici cu vreo autorizație de la primărie, iar martorii audiați au arătat ca la acel moment nu se efectuau acte de comerț stradal, ci se distribuiau produse de plastic către florarii din piața pe bază de comanda.
Adresa de la primărie depusa în apel nu are relevanta in cauza, întrucât se refera la comerțul în zone publice. În acest sens si societatea a întreprins demersuri la diverse primarii, iar răspunsurile au privit alte activități de comerț pentru care este nevoie de autorizație decât ceea desfășurată de societate (distribuție pe baza de comanda cu plata la termen). Cu titlu exemplificativ, pentru același tip de activitate (distribuție produse de panificație) firmele care livrează pâine si produse specifice la magazinele din oraș nu au nevoie de autorizație de la primărie pentru simplul motiv ca nu desfășoară comerț stradal; la fel suntem si în cazul firmelor de distribuție a medicamentelor în raport cu farmaciile.
In scop probator, a depus la adresa nr._/_ emisa de Primăria Târgu J., din care rezulta ca societatea poate efectua activitatea de distribuție ambalaje florale si accesorii fără autorizație speciala.
A mai susținut intimata petentă că, aceasta faptă de comerț pe care a exercitat-o în apropierea pieței (distribuție produse specifice ambalare flori pe baza de comanda), doar pentru ca florarii au punctele de lucru acolo, nu poate fi considerata contravenție si nu întrunește elementele constitutive ale acesteia, așa cum corect a reținut judecătoria.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 coroborate cu art. 466 si urm. Cod de procedură civilă, iar în probațiune a solicitat proba cu înscrisuri .
Pentru considerentele expuse a susținut că nu exista niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie care sa determine anularea sau schimbarea sentinței atacate, iar drept urmare, si in aceasta faza procesuala.
Apelantul-intimat a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se respingă apărările formulate de intimata .. prin întâmpinare, ca neîntemeiate.
Referitor la afirmația că nu este categorisită ca și contravenție fapta prin care intimata distribuie produse pe bază de comandă florăriilor din Piața M., întrucât nu efectua acte de comerț stradal, a apreciat-o ca neîntemeiată deoarece intimata nu a depus nici o comandă din partea florăriilor, iar fapta săvârșită constituie faptă de comerț întrucât oferea spre comercializare produse specifice pentru florării.
De altfel obiectul de activitate al intimatei este comerț cu ridicata nespecializat și, astfel cum menționează în adresă Primăria Drobeta Turnu Severin, orice act de comerț în zone publice se desfășoară cu acordul primăriei, însoțit de autorizațiile și avizele necesare și cu achitarea taxelor către bugetul local.
Referitor la afirmația că intimata se afla în prezența unui caz fortuit, astfel cum a concluzionat judecătoria, a apreciat-o de asemenea ca neîntemeiată deoarece nu ne aflăm în prezența unui caz fortuit întrucât cazul fortuit există atunci când acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat ce nu putea fi prevăzut datorită intervenției unei cauze neprevizibile, a unui eveniment căruia nu i se poate opune nimic (cui resist not potest).
În ceea ce privește cazul fortuit, a susținut că, condițiile cazului fortuit sunt: să se săvârșească o faptă ilicită datorită unei acțiuni sau inacțiuni peste care se suprapune o întâmplare sau împrejurare străină de voința celui ce acționează astfel; împrejurarea fortuită care a intervenit să fi fost neprevăzută; rezultatul produs astfel să fi fost imprevizibil și de neînlăturat; imposibilitatea de prevedere să aibă caracter general și obiectiv, adică nici o persoană aliată într-o cauză similară să nu fi putut să prevadă acea întâmplare și acel rezultat.
Apreciază apelantul intimat că în cauza de față nu suntem în situația unui caz fortuit, deoarece fapta intimatei de a nu face demersurile necesare în vederea obținerii autorizației necesare desfășurării unui act de comerț în zone publice și de a achita taxele aferente, nu constituie un eveniment ce nu putea fi prevăzut și împiedicat.
Inacțiunea intimatei de a obține autorizația și avizul necesar pentru desfășurarea unui act de comerț în zone publice și de a achita taxa aferentă nu se datorează unei energii sau forțe care nu putea fi prevăzută și înlăturată.
Este neîntemeiată și afirmația referitoare la faptul că firmele ce livrează pâine și medicamente în Drobeta Turnu Severin nu au autorizație, întrucât prevederile legale la care intimata a fost sancționată se referă la faptul că este faptă contravențională efectuarea de fapte de comerț în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii județene sau prefecturi.
Or, în cazul de față, există o hotărâre de Consiliu Local în care pentru desfășurarea de acte de comerț în Piața M. din Dr.Tr.S. este nevoie de avizul primăriei și de achitarea taxelor către bugetul local .
Apreciază apelanta ca neîntemeiată afirmația intimatei cu privire la faptul că pentru distribuirea de produse specifice florăriilor din Tg.J. nu este1 nevoie de autorizație și plata taxei aferente, întrucât florăriile din Tg.J. sunt dispuse/amplasate în alte locuri publice decât cele stabilite prin hotărâre de consiliu local pentru care este necesară obținerea de avize și plata unor taxe către bugetul local. De altfel, adresa Primăriei Tg.J. are aplicabilitate doar cu privire la zonele publice din acest municipiu, stabilite prin hotărâre de consiliu local și nu se aplică pentru desfășurarea de acte de comerț în zonele publice de pe raza altor municipii și orașe .
Față de motivele invocate, a solicitat să respingă ca neîntemeiate apărările formulată de intimată prin întâmpinare și, pe cale de consecință, să se dispună admiterea apelului formulat si schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În drept, și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art. 471 alin. 6 Cod Procedură Civilă.
În conformitate cu art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II-a și alin. 2 Cod Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 25.07.2014, încheiat de către I.J.J. M. petenta . a fost sancționată cu amenda in cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit.b și sancționată de art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990, iar bunurile depistate în autoutilitară au fost confiscate în baza art.3 din Legea nr.12/2990, reținându-se în sarcina sa că în ziua de 25.07.2014, în jurul orelor 12.45, aflându-se pe . Pieței M. din municipiul Dr.Tr.S., județul M., prin delegatul acesteia Ș. S. G., oferea spre comercializare mai multe produse din plastic, hârtie și folii de aluminiu fără a poseda autorizație de comercializare pentru locul respectiv.
Prin sentința nr. 160/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost admisă plângerea formulată, anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.07.2014, încheiat de către Inspectoratul Județean de Jandarmi M., exonerată petenta de plata amenzii în cuantum de 2000 lei, precum și de măsura confiscării dispusă.
Prin motivele de apel, apelantul-intimat critică hotărârea instanței de fond sub aspectul că în mod greșit s-a reținut incidența în cauză a cazului fortuit și că în raport de probatoriul administrat în cauză petenta se face vinovată de contravenția în baza căreia a fost sancționată.
Astfel, în raport de motivele de apel invocate, Tribunalul reține că hotărârea instanței de fond de anulare a procesului verbal de contravenție este legală, însă nu motivată sub aspectul existenței cazului fortuit, ci sub o altă motivare, apreciind că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prev.de art.11 din OG 2/2001 prin raportare la art.47 C.penal, care să exonereze petenta de răspundere contravențională.
Potrivit art.1 lit.b din Legea 12/1990 republicată, text de lege în baza căruia petenta a fost sanctionata, următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii județene sau prefecturi.
Pornind de la aceste dispoziții legale, se apreciază că legiuitorul a înțeles să incrimineze vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri fără a deține autorizație emisă de Primărie și nicidecum pe cei care efectuează comerț cu ridicata.
Or, examinând certificatul de înregistrare al intimatei-petente în ORC de pe lângă Tribunalul D.(fila 5 dosar fond) se constată că aceasta are ca activitate principală comerț cu ridicata nespecializat-cod CAEN 4690, aspect confirmat și de către depozițiile martorelor C. M. D.(fila 49 dosar fond) și Mișat A. C.(fila 50 dosar fond) care relatează că, în calitate de persoane fizice autorizate, comercializând flori în zona pieței M., erau în relații de afaceri cu societatea petentă, în ziua depistării delegatului acesteia, urmând să își ridice marfa comandată telefonic, aceasta fiind de altfel practica existentă între petentă și comercianții de flori din zonă, niciodată delegatul societății comercializând marfa către trecători.
Ca atare, nu se poate reține în sarcina intimatei-petente existența contravenției prev.de art.1 lit.b din Legea 12/1990 republicată, în condițiile în care în situația vânzării cu ridicata nespecializat cum este și cazul petentei nu este necesară obținerea în prealabil, a autorizației eliberată de Primăria municipiului Dr.Tr.S..
Față de motivele de apel formulate și constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, potrivit disp.art.479 C.proc.civilă, urmează ca în baza art.480 alin.1 C.proc.civilă să fie respins apelul formulat de apelantul-intimat Inspectoratul Județean de Jandarmi M., împotriva sentinței civile nr. 160/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ .
Văzând și disp.art.482 C.proc.civilă coroborate cu disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-intimat Inspectoratul Județean de Jandarmi M. cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 160/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-petentă ., cu sediul în municipiul C., ., . ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 mai 2015 la sediul Tribunalului M. .
Președinte, A. C. | Judecător, E. T. | |
Grefier, V. B. |
Red. A.C./Tehnored. V.B./05.06.2015
Ex.4/05.06.2015
Jud.fond D.G.
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3803/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
