Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1059/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1059/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 68/101/2015*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1059/2015
Ședința publică de la 08 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. M. și pe pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) decizie de sancționare nr 286/28.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanta a depus concluzii scrise. Totodată învederează că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 01.07.2015 fiind consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, după care;
TRIBUNALUL,
La data de 12.01.2015 s-a înregistrat pe rolul Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului M. sub nr._ contestația formulată de contestatoarea B. M. împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 286/28.11.2014 emisă de intimata R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Gorj solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei contestate și repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia.
În fapt, a arătat că prin decizia nr. 286/28.11.2014 a fost sancționată cu avertisment scris conform art. 101 alin. 2 lit. b din contractul colectiv de muncă coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. a Codul muncii, însă această decizie este nelegală, întrucât nu a săvârșit cu vinovăție nici un fel de abatere în legătură cu munca sa și nici nu a încălcat normele indicate în decizie.
Reclamanta a precizat că decizia contestată este nelegală și netemeinică deoarece pe de-o parte nu a săvârșit cu vinovăție nici un fel de abatere în legătură cu munca și nu a încălcat normele indicate în decizie. De asemenea a menționat că nu a fost încunoștințată de către șeful său că urmează să sosească în ziua respectivă un transport de păstrăv ci a aflat cu totul întâmplător de la d-na D. M. (colegă de serviciu) că s-ar putea să sosească și un transport de puiet de păstrăv, dar nu știa nimic în privința orei la care ar fi trebuit să sosească.
A mai arătat că lucrează aproape zilnic peste 8 ore deoarece sunt 3 persoane care lucrează în Păstrăvărie și prestează împreună 720 ore lunar, iar în ziua respectivă a lucrat de la ora 8 dimineața până la ora 18.30 seara – fapt ce i-a produs o stare de slăbeală, iar în aceste condiții a fost nevoită să plece pentru circa 1 oră de la păstrăvărie. Totodată a menționat că deîndată ce a fost încunoștințată că a sosit transportul de păstrăv s-a întors la serviciu și a preluat în gestiune puietul de păstrăv, iar din aceste motive consideră că a fost sancționată în mod nelegal.
Pe de altă parte, decizia este lovită de nulitate absolută deoarece în cuprinsul ei nu se menționează care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în scris, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. c Codul muncii, dar și cele prevăzute de art. 252 alin. 1 Codul muncii.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 252 alin. 5, art. 268 lit. b și art. 269 alin. 2 Codul Muncii, OUG nr. 59/2000 și Legii nr. 188/1999.
În dovedirea susținerilor din contestație s-au depus în copie la dosar decizia nr. 286/28.11.2014 și cartea de identitate a contestatoarei.
La data de 17.02.2015 intimata R. Națională a Pădurilor – Romsilva –Direcția Silvică Gorj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că față de prevederile art. 58 din OUG nr. 59/2000 și având în vedere funcția de pădurar pe care o îndeplinește contestatoarea, instanța competentă cu soluționarea cauzei este Tribunalul M. Secția C. Administrativ și Fiscal.
Referitor la excepția nulității absolute a deciziei de sancționare invocată de contestatoare intimata a susținut că este neîntemeiată, întrucât decizia contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pe fondul cauzei a arătat că este neîntemeiată contestația, întrucât contestatoarea se face vinovată de faptele reținute în decizia de sancționare și care constau în aceea că la data de 14.11.2014 nu a fost prezentă la preluarea puietului de păstrăv în gestiune, fapt recunoscut de aceasta prin nota de relații dată cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile.
În dovedirea celor susținute în întâmpinare intimata a depus la dosar în copie referatul nr._/28.11.2014, notă de relații, adresa Ocolului Silvic Tismana nr. 5819/17.11.2014, extras din regulamentul intern și din contractul colectiv de muncă.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului M. invocată de intimată prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei a susținut că decizia de sancționare este nelegală reiterând cele arătate în contestație.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocată de intimată contestatoarea a susținut că are calitatea de salariat în sensul Codului muncii și nu aceea de funcționar public în sensul art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, că nu îndeplinește funcția de pădurar ci aceea de păstrăvar, respectiv șef atelier păstrăvărie, că dispozițiile art. 58 alin. 1 din OUG 59/2000 se impune a fi interpretate în sensul în care doar personalului silvic numit într-o funcție publică urmează a i se aplica regimul juridic reglementat de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și că în condițiile în care contestă actul juridic ce emană de la angajator, act ce nu are caracterul unui act administrativ, nu sunt aplicabile dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, reclamanta a precizat că decizia contestată este nelegală și netemeinică, fiind întocmită cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 251 și art. 252 din Codul muncii astfel: în decizie nu este menționat faptul că ar fi încălcat dispozițiile legale prevăzute de fișa postului; nu a fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă conform disp. art. 251 Codul muncii.
Reclamanta a mai susținut că modalitatea în care s-a procedat în ziua de 14.11.2014 este atipică deoarece niciodată până atunci și nici de atunci în continuare, nu a fost adus vreun transport de puiet de păstrăv fără ca ea să fie aceea care se deplasează personal la furnizorul de la care se achiziționa puietul pentru a-l prelua efectiv și a-l introduce în Hidrobion în vederea transportării lui în condiții de siguranță la Păstrăvăria din Tismana și imediat ce ajungea la Păstrăvărie cu puietul, deschidea capacul de la hidrobion și-l transfera de îndată în bazinul pregătit anterior, tocmai spre a evita stresarea puietului care putea avea consecințe negative cu privire la vitalitatea puietului.
De asemenea a precizat că prin decizia contestată a fost sancționată pe motiv că ar fi cunoscut că în data de 14.11.2014 ora 19.00 sosește un transport de puiet păstrăv și că nu a fost prezentă la preluarea puietului în gestiune, fapt ce nu corespunde realității deoarece nu a fost încunoștințată de șeful său că vine puietul ci a aflat de la d-na D., însă nici aceasta și nici B. N. nu știau la ce oră ar fi trebuit să vină puietul, dar cert este că puietul nu a venit la ora 19.00, ci mai târziu, însă reclamanta a fost persoana care a preluat în gestiune puietul de păstrăv, fapt atestat de Nota de recepție și constatare de diferențe din data de 14.11.2014 coroborată cu avizul de însoțire a puietului de păstrăv.
A anexat în copie: nota de recepție și constatare de diferențe din data de 14.11.2014 și aviz de însoțire a mărfii din 14.11.2014.
Din oficiu, în vederea verificării competenței de soluționare a cauzei, instanța a dispus întocmirea unei adrese către intimată pentru a înainta la dosar copia contractului individual de muncă al contestatoarei și a comunica dacă aceasta face parte din categoria personalului silvic sau este angajată ca personal de altă specialitate, răspunsul la relațiile solicitate fiind comunicat cu adresa nr. 3002/27.04.2015 emisă de R. Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Gorj.
Prin încheierea din 28.04.2015 instanța a admis excepția de necompetenței materiale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M. invocată de pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Gorj și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Gorj, în favoarea Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului M..
Cauza a fost înregistrată la data de 07.05.2015 pe rolul Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului M. sub nr._ .
La data de 26.05.2015 reclamanta a depus cerere prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului M. Secția C. Administrativ și Fiscal în soluționarea cauzei și să se constate competența Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
A precizat că acțiunea promovată este o acțiune de dreptul muncii, prin care se solicită anularea deciziei de sancționare, și nu o acțiune specifică Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, întrucât dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici au un caracter restrictiv și reglementează competența de soluționare de către instanța de contencios administrativ doar în ceea ce privește litigiile având ca obiect anularea actelor administrative emise de o autoritate publică prin care s-a constata sau s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora D. M., declarația acesteia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei (fila 25).
Instanța a dispus emiterea unor adrese către pârâta Direcția Silvică Gorj pentru a comunica relații necesare soluționării cauzei, relațiile ce au fost înaintate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin dispoziția de sancționare nr.286/28.11.2014 emisă de Directorul Direcției Silvice Gorj reclamanta, șefa Păstrăvăriei Tismana a fost sancționată disciplinar cu „avertisment scris” conform art.101 alin.2 lit.b din Contractul Colectiv de muncă coroborat cu art.248 alin.1 lit.a din Legea nr.53/2003.
La emiterea acestei dispoziții au fost avute în vedere prevederile Legii nr.53/2003, CCM al RNP- Romsilva, art.38 din Regulamentul Intern, decizia nr.299/06.06.2012 a Directorului General al RNP ROMSILVA înregistrată la direcție sub nr.5000/07.06.2012, referatul d-nului S. F., inginer în cadrul Compartimentului producție prin care se constată că șefa Păstrăvăriei Tismana, deși cunoștea faptul că în data de 14.11.2014, ora 19,00 sosește un transport de păstrăv cumpărat de la D.S. O., nu a fost prezentă la preluarea acestuia în gestiune; nota de relații dată de șefa Păstrăvăriei Tismana, care-și recunoaște vina motivând faptul că nu a fost prezentă la preluarea puietului de păstrăv în gestiune din cauza unor motive personale.
Potrivit art. 48 alin.2 din O.U.G. nr.59/ 2000 privind Statutul personalului silvic, personalul care încalcă legile și regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoririle ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și normele de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii și prestigiului instituției pe care o reprezintă, răspunde disciplinar, contravențional, civil sau penal, în funcție de natura și de gravitatea faptei săvârșite.
A..(2) al aceluiași articol prevede că pentru abaterile disciplinare se aplică una dintre următoarele sancțiuni:
a) mustrare;
b) avertisment scris;
c) diminuarea salariului și, după caz, a indemnizației de conducere cu 5% - 30% pe o durată de 1 - 3 luni;
d) retrogradarea în funcție pe o durată de 1 - 6 luni;
e) suspendarea din funcție pe o durată de 1 - 12 luni; perioada de suspendare nu se ia în considerare ca vechime pentru acordarea gradației;
f) prelungirea cu 1 - 3 ani a duratei de acordare a unei gradații sau de promovare în grad;
g) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Art . 58(1) din OUG nr.59/2000 prevede că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel.
Așadar, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999, iar potrivit art.77(5) din Legea nr.188/1999 sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Prin urmare, nu se poate reține nulitatea absolută a dispoziției de sancționare pentru încălcarea dispozițiilor art.252 alin.1 din Codul muncii, deoarece, pe de o parte, nu se aplică dispozițiile Codului muncii, ci ale Legii nr.188/1999, iar pe de altă parte decizia de sancționare a fost emisă în 2 săptămâni de la data săvârșirii faptei, deci cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate.
În ceea ce privește mențiunile pe care trebuie să le cuprindă obligatoriu actul administrativ de sancționare instanța consideră că sunt aplicabile dispozițiile art.50 alin.(3) din HG nr. 1344/2007 care prevăd că, sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin. (2);
d) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
Astfel, față de acest aspect se apreciază ca neîntemeiat motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă, respectiv lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile în condițiile în care art.50 alin.(3) din HG nr. 1344/2007 nu prevede această mențiune printre mențiunile obligatorii ale actului administrativ de sancționare.
Instanța reține însă că dispoziția de sancționare nr.286/28.11.2014, nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art.50 alin.(3) lit. a din HG nr.1344/2007, ci o descriere a aspectelor constatate cu ocazia controlului, fără a se preciza care este fapta imputabilă reclamantei, respectiv care sunt sarcinile neîndeplinite sau îndeplinite în mod necorespunzător și prevăzute în fișa postului, care au fost obligațiile stabilite în sarcina acestuia prevăzute la art. 20 din Contractul colectiv de muncă și nerealizate de acesta, precum și cele prevăzute la art. 38 din Regulamentul intern.
Prin urmare, motivarea deciziei trebuia realizată prin prezentarea faptelor sesizate ca abatere disciplinară și a normelor legale încălcate deoarece pentru a se putea exercita atribuția de control a legalității actelor administrative potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască motivele pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ.
În consecință, se reține că dispoziția de sancționare nr.3/28.08.2012 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art.50 (3) lit. a din HG nr.1344/2007, fiind astfel lovită de nulitate absolută.
În condițiile în care, așa cum s-a reținut anterior, decizia de sancționare disciplinară este lovită de nulitate absolută, instanța nu va mai analiza susținerile reclamantei referitoare la nevinovăția sa.
Pentru aceste considerente, instanța constată că acțiunea este întemeiată și în consecință, o va admite și va dispune anularea Deciziei nr. 286/28.11.2014 a Directorului Direcției Silvice Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. M. – CNP_, cu domiciliul în Baia de A., ., ., . în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Gorj cu sediul în Tg. J., . P., nr.3, județul Gorj.
Anulează Decizia nr. 286/28.11.2014 a Directorului Direcției Silvice Gorj.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
M. B. A. N. I.
Red. M.B./Tehno. A.N.I
4 ex./17.07.2015
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 577/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
