Pretentii. Sentința nr. 577/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 577/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 1630/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 577/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. P. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINTI, ADMINISTRAȚA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect
pretenții plata suma de 8.124,00 lei reprez. dobandă legală ptr. suma de 5673,00 lei-taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. R., substituind pe avocat D. D., pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, conform dispozițiilor art. 131 N. C. pr. civ., procedează la verificarea competenței și constatând că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 95 pct. 4 N. C. pr. civ., art. 10 alin. 1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, acordă cuvântul asupra administrării probelor.
Apărătorul reclamantului solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conform art. 255-258 C. pr. civ., consideră suficiente probele administrate pentru soluționarea cauzei și că nu se mai impune estimarea duratei procesului, declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Avocat G. R., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente taxei de poluare, pentru perioada 15.08._13, precum și la cheltuieli de judecată. Precizează că onorariul de avocat va fi solicitat pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată la data de 04.03.2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ /2014 reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 8.124 lei reprezentând dobânda legală pentru suma de 5673 lei, sumă ce a reprezentat taxa de poluare achitată conform chitanței . nr._ în data de 15.08.2007 până la data de 17.01.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat un autoturism din cadrul UE, achitând taxa de poluare în sumă de 5673 lei, întrucât funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Această suma i-a fost restituită în data de 17.01.2013 în baza sentinței nr.883/16.02.2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Prin Adresa nr. MH_/17.06.2014 a solicitat pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani platita cu titlu de taxa specială pentru autoturism, aceasta respingându-i solicitarea.
În ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscală, instanța în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, trebuie să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală.
Există în acest sens autoritate de lucru judecat întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea pronunțata în afacerea C-565/11. M. I., s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Întrucât a fost percepută de către un stat membru o taxa incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plații sale de către contribuabil.
Prejudiciul suferit de reclamant a constatat atât în plata unui impozit nedatorat (taxa pe primă înmatriculare de 5673 lei), cât și în imposibilitatea de a folosi această suma pe perioada indisponibilizării ei de către autoritățile fiscale, până la data restituirii.
Curtea a reținut că fiecare stat membru este liber să stabilească condițiile de restituire a dobânzilor, în special rata și modul de calcul, dar să respecte doua principii:
Principiul echivalenței = să nu se impună condiții mai grele decât cele impuse pentru solicitări similare întemeiate însă pe încălcări ale dreptului intern.
Principiul efectivității = să nu facă imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila.
Acest ultim principiu implica de asemenea,, ca normele interne reparatorii, (privind dobânzile in cazul de fata) sa nu aibă ca efect privarea persoanei de o despăgubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului.
Reglementările interne relevante in aceasta privința sunt art. 124, art. 70 si art. 120 alin. 1 si 7 si art. 135 C. pr. fiscala care prevăd:
- dreptul la dobânzi se naște cu începere din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a debitului principal;
- dobânzile au un cuantum diferit de cel al dobânzii legale practicate in dreptul comun, respectiv de 0.04%/zi de întârziere;
- depunerea unei cereri de solicitare a dobânzilor adresate organului fiscal.
Această condiție nu este specifică numai raporturilor fiscale, ci, în general, tuturor raporturilor de drept administrativ, fiind consacrată de art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind o condiție prealabilă pentru sesizarea instanțelor de contencios administrativ care cenzurează aceste raporturi.
Ca atare, cererea nu reprezintă o excepție în ordinea de drept internă - acordarea efectivă a dobânzilor de mai sus se poate face în termenul general de prescripție de 5 ani, cu condiția depunerii unei cereri scrise după cum s-a arătat la primul punct.
În privința principiul echivalentei, daca se aplică reglementările de mai sus și în privința cererilor de acordare a dobânzilor derivate din încălcări ale dreptului Uniunii, principiul este respectat.
În privința principiul efectivității, prin Hotărârea Littlewoods Retail, Curtea a reținut că acesta implică obligația statelor de a plați dobânzi pentru indisponibilizarea sumei.
Dreptul la dobânzi pentru sumele reținute de stat cu încălcarea dreptului Uniunii, daca sistemul intern de drept a optat pentru un calcul zilnic al acestora, se naște încă de la data reținerii impozitului/taxei.
Din aceasta perspectiva, rezultă că prima condiție impusă de reglementările interne (dreptul la dobânzi se naște începând cu a 45-a zi) nu respecta principiul efectivității, ea urmând a fi înlăturată.
Prin Hotărârea Litllewoods Retail, Curtea a stabilit că principiul echivalenței nu implica obligația statelor să extindă regimul său intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept. Singura condiție vizează aplicarea pentru acțiunile întemeiate pe încălcări ale dreptului comunitar a unui regim identic sau mai favorabil cu cel al acțiunilor similare întemeiate pe încălcări ale dreptului intern .
Impunând condiția similarității acțiunilor, Curtea admite implicit că pentru un anumit tip de încălcări ale dreptului comunitar, acțiunile interne reparatorii pot avea condiții mai puțin favorabile decât in alte acțiuni care vizează un alt domeniu de drept, daca aceste condiții sunt însă identice sau mai favorabile decât cele ale acțiunilor interne similare.
Cu alte cuvinte, aplicând cele de mai sus la speță, se admite că dobânzile acordate pentru taxele percepute prin încălcarea dreptului comunitar (care sunt în cazul de față identice cu cele acordate pentru taxele perceputa prin încălcarea dreptului intern) să fie mai mici decât cele acordate în dreptul comun.
În speță, condiția depunerii unei cereri administrative de acordare a dobânzilor adresate organului fiscal, anterior sesizării instanței, respectă principiul efectivității, depunerea unei cereri reprezentând o simpla formalitate administrativă, neimplicând costuri deosebite, fiind des folosită în relațiile cu autoritățile publice și fiind, după cum s-a arătat mai sus, extinsă și impusă ca și condiție de sesizare a instanței, la toate raporturile de drept administrativ legate între cetățeni și autoritățile/instituțiile publice.
Concluzionând, procedura internă de restituire a dobânzilor fiscale este parțial neconformă cu dreptul Uniunii, încălcând principiul efectivității în privința momentului de la care se naște dreptul la dobânzi, dar este conforma în privința normelor care impun condiția depunerii unei cereri administrative prealabile și a celor care limitează nivelul dobânzii la dobânda fiscală.
Ca atare, deși particularul are dreptul la dobânzile fiscale și nu la cele legale, cu începere de la data plații taxei pe primă înmatriculare și nu de la data expirării termenului de 45 de zile, el trebuie să îndeplinească condiția depunerii unei cereri scrise adresate autorităților fiscale anterior introducerii acțiunii.
În ceea ce privește consecințele nedepunerii unei astfel de cereri, lipsa ei are ca efect nelegarea unui raport juridic de drept fiscal în sens procedural între particular și organul fiscal în privința dobânzilor (în sens material, el există, născându-se în momentul plații taxei).
Trebuie precizat că soluția legislativă internă în materie fiscală conține doua amânări succesive ale momentului curgerii dobânzilor, justificate pe rațiune diferite.
O primă amânare vizează perioada dată încasării nelegale a impozitului-data depunerii cererii de restituire a impozitului și ea se bazează pe ideea că daca nu a solicitat restituirea impozitului, contribuabilul nu se consideră afectat de lipsa de folosința a banilor.
O a doua amânare vizează perioada data depunerii cererii de restituire a impozitului-expirarea celor 45 de zile de la aceasta data și se bazează pe necesitatea acordării autorității fiscal a unui termen rezonabil de procesare și rezolvare a cererii de restituire, impunându-se urmarea unor proceduri interne, fiind practic în prezența unui termen de gratie.
În cazul încălcării unei norme de drept fiscal intern, aceste amânări s-ar putea justifica pentru că legislația interna pune la dispoziția celui interesat mijloace procedurale reale și efective de reparare a prejudiciului, art. 117 C. pr. fiscală enumerând cazurile în care contribuabilul poate solicita rambursarea sumelor plătite sau reținute nelegal.
De asemenea, legislația interna este presupus a fi cunoscuta de toți destinatarii ei, astfel încât neurmarea acestor proceduri sau urmarea lor cu întârziere ar putea fi considerata o lipsă de diligență a contribuabilului.
OUG nr.50/2008 si Legea nr.9/2012 nu prevăd printre motivele de contestare a deciziei de stabilire a taxei si neconformitatea legii interne cu dreptul comunitar, cazurile de contestare concentrându-se pe erorile de calcul al taxei provenite din omiterea sau preluarea greșita a unor specificații ale mașinii.
De asemenea, nici art. 117 C. pr. fiscală nu prevedea o astfel de posibilitatea, prin "aplicarea eronată a prevederilor legale" prevăzută de alin. 1, lit. d a acestui articol, înțelegându-se mult mai lesne că este vorba de legea internă propriu-zisa și nu de prevederi din tratate sau convenții internațional ratificate de România.
O practica judiciara cvasiunitara s-a instituit după pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T. și după pronunțarea deciziei în interesul legii nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție. Ca atare, nu se poate susține că normele interne prevedeau un remediu adecvat și efectiv pentru încălcarea dreptului Uniunii, ci dimpotrivă.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 - în ordinea juridică românească, la momentul faptelor aflate la originea litigiului principal, taxa pe primă înmatriculare pentru autovehicule era reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe primă înmatriculare pentru autovehicule {Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008").
Procedura fiscală este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003) cu modificările ulterioare (denumită în continuare „OG nr. 92/2003").
Articolul 70 din OG nr. 92/2003 intitulat „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor", prevede: „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate."
Articolul 124 din OG nr. 92/2003 intitulat „Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget", prevede la alineatul (1): „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la [...] articolul 70, [...] până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
Contenciosul administrativ este reglementat în dreptul român de Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004 {Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1 154 din 7 decembrie 2004), cu modificările ulterioare (denumită în continuare „Legea nr. 554/2004").
Articolul 1 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Subiectele de sesizare a instanței", prevede la alineatul (1): „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. [...]"
Articolul 8 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Obiectul acțiunii judiciare", prevede la alineatul (1): „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termen [...], poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri [...]*"
Cauza principală și întrebarea preliminară
La 31 august 2009, doamna I. a inițiat o procedură la Tribunalul Sibiu pentru a obține obligarea Administrației Finanțelor Publice Sibiu și a Administrației F. pentru Mediu, pe de o parte, la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe primă înmatriculare și, pe de altă parte, la plata dobânzilor aferente sumei respective de la data plății acesteia.
Instanța de trimitere constată că latura litigiului care privește cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă pe primă înmatriculare nu ridică probleme majore, ținând seama de Hotărârea Curții din 7 aprilie 201 1. T. (C-402/09, Rep., p. 1-271 1), precum și de jurisprudența ulterioară care confirmă această hotărâre.
În ceea ce privește, în schimb, cererea de plată a unor dobânzi aferente cuantumului taxei pe primă înmatriculare, calculate începând de la data plății acesteia, instanța de trimitere subliniază că nu o poate admite din cauza dispozițiilor coroborate ale articolelor 70 și 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, după cum precizează instanța menționată în răspunsul la cererea de lămuriri a Curții, din jurisprudența națională, constantă și neechivocă, reiese că, potrivit articolelor menționate, dobânzile aferente sumelor care trebuie restituite de la bugetul de stat nu sunt acordate decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire.
Instanța de trimitere are însă îndoieli cu privire la conformitatea unei astfel de norme cu dreptul Uniunii, în special cu principiile echivalenței, efectivității și proporționalității, precum și cu dreptul de proprietate, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 6 TUE.
În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții [...]. coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându-se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat."
Din decizia de trimitere reiese că prin întrebarea adresată se urmărește. în esență, să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Doamna I. și Comisia Europeană consideră că se impune oferirea unui răspuns afirmativ la această întrebare, în timp ce guvernele român, spaniol și portughez arată că dreptul Uniunii nu se opune unui regim precum cel în discuție în litigiul principal.
Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).
În ceea ce privește principiul echivalenței, trebuie arătat că Curtea nu dispune de niciun element de natură să dea naștere unor îndoieli în legătură cu conformitatea cu acesta a regimului în discuție în litigiul principal.
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29).
In speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință.
Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății Iară temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 194 Cod Procedură Civilă, art. 1528 C. Civil, Legea 554/2004, Constituția României, C.pr.fiscală, Tratatul Comunității Europene.
La dosar a depus în copie: cererea adresată organului fiscal și înregistrată sub nr._/11.06.2014 la AJFP M., adresa nr._/11.06.2014 emisă de AJFP M., sentința nr.883/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, chitanța de plată a taxei, dovada restituirii taxei.
Pârâtele nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar la înmatricularea acestuia în România a achitat, în temeiul OUG nr.50/2008, taxa pe poluare în cuantum de 5673 lei conform chitanței . nr._ din 15.08.2007.
Prin sentința nr.883/16.02.2012 pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._, așa cum a fost modificată prin decizia nr.4886/11.06.2012 a Curții de Apel C., pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu au fost obligate să dispună restituirea sumei de 5673 lei reprezentând taxă de poluare achitată conform chitanței . nr._ din 15.08.2007.
Suma de 5673 lei reprezentând taxă pe poluare a fost restituită reclamantului la data de 17.01.2013.
Reclamantul a solicitat organului fiscal plata dobânzii la suma achitată cu titlu de taxă pe poluare, cerere soluționată nefavorabil, conform adresei nr._/11.06.2014 emisă de AJFP M..
Prin cererea dedusă judecății în acest dosar reclamantul solicită obligarea pârâtelor la plata dobânzii pentru suma de 5673 lei, sumă ce a reprezentat taxa de poluare achitată conform chitanței . nr._ în data de 15.08.2007 până la data de 17.01.2013.
Potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene ,fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei pentru emisii poluante achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective. Având în vedere considerentele anterior prezentate acțiunea va fi admisă și vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de 5673 lei începând cu data plății (15.08.2007) până la data restituirii efective (17.01.2013). În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată, conform art.453 N. C.pr.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. P., CNP_, domiciliat în com. Șimian, .. 225, . și cu domiciliul ales în Dr. Tr. S., .. 6, jud. M., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Dr. Tr. S., Piața R. N., nr.1, jud. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr.294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă perioadei 15.08._13 pentru suma de 5673 lei reprezentând taxă de poluare achitată conform chitanței . nr._ din 15.08.2007.
Obligă pârâtele la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2015.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
28 Mai 2015
5 ex./7 pag.
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
