Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1171/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1171/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 4660/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1171/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. C. și pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Administrația Județeana a Finanțelor Publice M., având ca obiect plata dobânzii legale sub forma daunelor interese moratorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând cauza în stare de judecată, în raport de art.394 NCPC, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la 18.05.2015, așa cum a fost precizată, reclamantul G. C., a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Administrația Județeana a Finanțelor Publice M., pentru a fi obligați la plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru drepturile de natura salariala, ce i-au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii și pana la data plații efective.
În motivare, a susținut că, prin decizia nr. 2821/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a admis acțiunea privind obligarea angajatorului la plata suplimentului postului si suplimentului corespunzător treptei de salarizare, s-a început executarea, însă prin, O.U.G. nr. 71/2009 s-a dispus eșalonarea plăților și plata sumelor actualizate doar cu indicele inflației, fără dobândă care apreciază că se datorează.
Învederează ca daunele moratorii, sub forma dobânzii legale, se cuvin atât pentru sumele plătite cu întârziere, cat si pentru sumele ramase neexecutate, din titlu, raportat la temeiul juridic al obligației de plata, respectiv răspunderea civila delictuala. Pârâții au aceeași culpa, atât pentru neexecutarea obligației care a mai rămas, cât și pentru executarea cu întârziere a obligației, posibilitatea acordării de daune moratorii, în aceasta din urma situație, rezultând textual din chiar considerentele deciziei RIL nr. 2/2014 a I.C.C.J.
Se prevalează în acest sens și de practica judiciara a Curții de Apel C., respectiv Decizia nr. 4086/04.11.2014, pronunțata în dosarul nr._ .
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) Noul Cod Civil, Decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J, deopotrivă pe prev. Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici si prev. Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
În probațiune, înțelege sa se folosească de dovada cu înscrisurile depuse, sentința nr. 455/19.02.2009 și Decizia nr. 2821/03.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că, AJFP M. nu are capacitate de exercițiu si nici calitate procesuala pasiva.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic. Or, in speța, titlul executoriu în baza căruia se solicita plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, a fost pronunțate împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor Publice, ANAF si DGFP M. (aceasta din urma fiind si angajatorul petentului).
AJFP M. este o entitate fără personalitate juridica, cerință necesară pentru a sta în judecată.
În speța, DGFP M. s-a reorganizat prin fuziune prin absorbție în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., pierzându-și personalitatea juridica.
AJFP M. s-a înființat ca urmare a reorganizării Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Drobeta-T.-S. (art.23, alin.5 din HG nr.520/2013) și nu a avut si nu are raporturi juridice cu petentul, în privința drepturilor de natura salariala.
În prezent calitatea de angajator al petentului o are Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., care s-a subrogat in drepturile si obligațiile DGFP M..
De asemenea, a solicitat să se constate prescripția dreptului la acțiune al petentului.
Astfel, dreptul de a solicita dobânzi se naște din ziua următoare rămânerii definitive/irevocabile a hotărârilor judecătorești ce constituie titlu executoriu. În acest caz se aplica termenul general de prescripție de trei ani.
Mai arată pârâtul că, prin cererea formulata petentul solicita plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii.
În accepțiunea noului cod civil cele doua noțiuni(daune-interese si daune moratorii) sunt diferențiate.
Astfel, art.1530 reglementează dreptul la daune-interese, legându-l de existenta unui prejudiciu: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației."
În speța, prin respingerea excepției de neconstituționalitate a OUG nr.71/2009 - Decizia nr. 190/2010 - Curtea Constituționala a statuat ca: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională."
Prin aceasta argumentare, este practic respinsa teza neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, nefiind astfel întrunite condițiile acordării de daune-interese.
În ceea ce privește daunele moratorii, reglementate de art.1535 din noul cod civil, condiția impusa este aceea ca plata sumelor datorate sa fie făcuta după scadenta.
Aceasta condiție nu este îndeplinita, întrucât, prin OUG nr.71/2009 aprobata cu modificări prin Legea 230/2011 s-a stabilit ca plata acestor creanțe sa fie efectuata eșalonat, stabilindu-se termene de scadenta succesive, termene respectate de angajator pana in prezent.
În consecință, a solicitat respingerea acțiunii fata de AJFP M., aceasta neavând capacitate de exercițiu si nici calitate procesuala pasiva; de asemenea, dreptul la acțiunea în pretenții al reclamantului este prescris, iar pe fond, acțiunea este neîntemeiata.
În drept, a invocat prevederile art. 205-208 Noul Cod de procedura civila(NCPC).
Pârâtul Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A solicitat suspendarea cauzei pentru ca ÎCCJ să se pronunțe asupra chestiunii dacă plata eșalonată a sumelor cuprinse în titluri executorii cum este și cazul reclamantului, întrerupe termenul de prescripție privind solicitarea plății accesoriilor,daune interese moratorii, petit rămas fără obiect ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 2/2014 a ÎCCJ.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
În susținerea acestei excepții învederează faptul că, în raportului juridic dedus judecății, se pretinde realizarea efectelor raportului de serviciu al reclamantei în calitatea sa de funcționar public în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. iar Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză.
A invocat și aspecte de fond în sensul respingerii acțiunii.
În drept, invocă art. 205 din Codul de procedura civila.
În ceea ce privește susținerile reclamantului referitoare la fondul cauzei, își rezervă dreptul de a formula apărări in cazul in care instanța va respinge excepția invocata.
Solicită proba cu înscrisuri si orice alte mijloace de proba care se vor dovedi utile si pertinente in cauza.
Solicită judecarea cauzei in lipsa, in conformitate cu dispozițiile art. 223 din Codul de procedura civila.
Pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A solicitat suspendarea cauzei pentru ca ÎCCJ să se pronunțe asupra chestiunii dacă plata eșalonată a sumelor cuprinse în titluri executorii cum este și cazul reclamantului, întrerupe termenul de prescripție privind solicitarea plății accesoriilor,daune interese moratorii, petit rămas fără obiect ca urmare a pronunțării Deciziei nr.2/17.02.2014 a ÎCCJ.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice care nu a fost obligat la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentate de suplimentul corespunzător postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, nu există identitate între autoritatea chemată în judecată ca pârât și autoritatea obligată la plata drepturilor salariale(în speță Direcția G. a Finanțelor Publice M.) pentru care se solicita acordarea dobânzii legale sub forma daunelor interese moratorii.
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este acesta dedus judecății".
În consecință, solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă ( art. 40 alin. (1) Cod procedură civilă).
A invocat și apărări de fond.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 - 208 Cod procedură civila, în dovedirea celor susținute înțelegând să se folosească de proba cu înscrisuri și expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., instanța urmează a o admite întrucât prin titlurile executorii depuse la dosar nu au fost stabilite obligații și în sarcina acestora și în consecință fiind incidente dispozițiile art. 32 NCPC raportat la art.36 NCPC, va fi respinsă acțiunea formulată împotriva acestora, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Calitatea de ordonatori de credite nu le conferă în raporturile cu reclamantul în cadrul acțiunii, legitimitate procesuală pasivă, legea 500/2000 privind finanțele publice aplicându-se raporturilor dintre ordonatorii de credite nu și raporturilor dintre ordonatorii de credite care au calitatea de angajatori și angajații acestora.
Conform art. 56 (1) NCPC poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile iar potrivit art. 56 (2) NCPC pot sta în judecată și alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii cum este cazul în speță, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. fiind structura fătă personalitate juridică rezultată din reorganizarea fostei Direcții generale a Finanțelor Publice M., parte în procesul în care s-a pronunțat sentința care constituie titlul executoriu și în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantul
În raport de dispozițiile art. 248 NCPC instanța apreciază că admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., care este absolută în raport de art. 246 NCPC, nu mai este necesară analiza celorlalte excepții și fondului invocat de aceștia prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale și calității procesuale pasive a pârâtului Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., instanța apreciază că aceasta nu poate fi primită.
Pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere sau să fie constituite conform legii.
Dispozițiile art. 56 NCPC sunt diferite de dispozițiile art. 42 din vechiul cod în sensul că lărgesc sfera și recunosc capacitatea procesuală pasivă pe lângă societăți și asociații, și a celor denumiți ”alte entități” cum este cazul în speță.
Potrivit art. 13 din HG, numai Direcția G. Regională a Finanțelor Publice are personalitate juridică. Însă, coborând cu lectura, observăm că potrivit alin. (9), (11) și (12) ale aceluiași articol, toate organele fiscale amintite mai sus și care sunt subordonate Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice au conducere proprie, anume ”șefii” de administrație, serviciu, birou, ș.a..
Totodată, văzând dispozițiile NCPC, acestea sunt înființate, evident, prin lege inclusiv sub aspect nominal (avem în vedere Ordinul). Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG deoarece acolo sunt reglementate cazuri speciale, deci nu se introduce întotdeauna în cauză Direcția G. Regională a Finanțelor Publice.
Totodată, nu trebuie confundat cazul când, spre pildă, fosta Direcție G. a Finanțelor Publice, a fost mandată sau a răspuns direct în dosar ca organ ierarhic superior în numele și pentru organul ierarhic inferior cu situația prevăzută expres de lege: când reprezintă structura ierarhic superioară. Prin urmare, în oricare dintre cazuri, apreciem că trebuie respectate normele Codului de Procedură Civilă aplicabil din punct de vedere temporal litigiului. Capacitatea de folosință a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: ambele norme procedurale, atât cea veche cât și cea nouă, fac vorbire despre capacitatea de folosință necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepția de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosință, una judiciară. De altfel, argumentul că organele fiscale nou create nu au personalitate juridică și de aceea nu pot sta în judecată ca și continuatoare ale fostelor organe fiscale nu are nici suport logic și nici juridic deoarece nici în vechea reglementare aceste organe fiscale nu aveau personalitate juridică.
Drepturile salariale sunt primite de reclamant în cadrul aceleiași structuri în care a activat la data emiterii titlului și activează și în prezent, situație în care există identitate între subiectele raportului juridic litigios și părțile din cauză respectiv reclamant și pârâtul Administrația Județeana a Finanțelor Publice M..
Cu privire la fondul pretențiilor instanța constată următoarele:
Instanța reține că titularul creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 este îndreptățit să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În acest sens se reține că Înalta Curte de Casație si Justiție constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, prin Decizia nr.2/2014 pronunțată în dosarul nr. 21/2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 411/03.06.2014 a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
Potrivit acestei decizii, s-a reținut că, natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Cererile adresate instanțelor de judecată, ca și cererea pendinte, prin care au fost solicitate daune-interese sub formă de dobânzi au fost întemeiate pe dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864 ce se regăsește în cuprinsul cap. VII, intitulat „Despre efectele obligațiilor”.
Această poziționare în cuprinsul codului face ca dispozițiile legale invocate să își găsească aplicarea doar în materia răspunderii contractuale sau delictuale.
Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile.
Cum . unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, urmează a se analiza în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract, găsindu-și temeiul în dispozițiile art. 1381 NCCP.
Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil nr. 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care aceasta este lipsit (lucrum cessans).Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art.1 alin.3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurile de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de –al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), repectiv daune- interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Astfel că, având în vedere dispozițiile art.517 alin.4 Cod proc. Civ. care prevăd că „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.
În ceea ce privește data de la care urmează să fie acordate dobânzile se are in vedere că obligativitatea deciziei menționate impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din D. 167/1960, aplicabil in speță având in vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare lună de neexecutare curge o dobândă, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamantul în calitate de creditor este beneficiar al acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamantul prin acte normative succesive, a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
Așa fiind, se apreciază că reclamantul este îndreptățită la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din titlul executoriu, dobânzi care sunt datorate pe ultimi trei ani introducerii acțiunii.
Cât privește obligarea pârâților la plata dobânzii legale anterioară termenului de trei ani dinaintea introducerii acțiunii, instanța urmează a respinge cererea, ca prescrisă.
Conform considerentelor deciziei nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii privind modul de acordare a dobânzii legale aceasta se acordă pe ultimii 3 ani înainte de data introducerii acțiunii.
Astfel, din conținutul acestei decizii rezultă în esență că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației inițiale a cărei încălcare s-a constatat prin hotărârea judecătorească este un contract.
Ori, conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus în întârziere, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.
Pe de altă parte, o cerere de genul celei promovate este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, iar ca o plată să fie echivalată cu o formă de recunoaștere a obligației principale și implicit și a celei accesorii trebuie ca respectiva plată să fi fost voluntară.
În cazul de față, plata a fost însă efectuată în temeiul unei dispoziții legale care eșalona executarea unui titlu executoriu; deci, nu a avut un caracter voluntar, ci plata era impusă pe de o parte de existența unui titlu executoriu, iar pe de altă parte de o normă juridică care reglementa modul de executare al unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, sumele solicitate trebuie acordate în limitele termenului general de prescripție de 3 ani.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Administrația Județeana a Finanțelor Publice M. care va fi obligat să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor restante, rămase neachitate, stabilite prin titlul executoriu ce va fi calculată începând cu ultimii 3 ani anteriori datei introducerii prezentei acțiuni, 15.05.2015 și până la data achitării efective a debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, Agenției Naționale de Administrare Fiscala, cu sediul în București, ., sector 5 și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada dinaintea termenului de trei ani anterior datei introducerii acțiunii.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. C., CNP_, domiciliat în Drobeta-T.-S., .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta-T.-S., . nr. 1, jud. M..
Obligă pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor restante, rămase neachitate, stabilite prin titlul executoriu decizia nr.2821/3.06.2009, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel C., calculată începând cu ultimii 3 ani anteriori datei introducerii prezentei acțiuni, respectiv 15.05.2015 și până la data achitării efective a debitului principal.
Cu recurs depus la Tribunalului M. în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 10.09.2015 la sediul Tribunalului M. .
Președinte, Grefier,
O. A. M. G.
Red .O.A.
Tehn. M.G./ ex. 6
21.09.2015
Cod operare 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 754/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
