Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 710/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 710/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8258/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 452/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. O.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta-petentă S. T. TOUR SRL împotriva sentinței nr.710/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte incidente de soluționat, instanța constată apelul în stare de judecată și-l reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea adresată la data de 20.06.2014 Judecătoriei Drobeta T.-S., petenta S. T. TOUR SRL în contradictoriu cu intimata I. M., a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.05.2014 întocmit de intimată și a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicată cu avertisment.
In fapt a arătat că la data de 02.06.2014, a fost comunicat la sediu său procesul verbal menționat mai sus, prin care se constată că la data de 25.05.2014 ora 09:50, pe centura DN 5 km 7+900 m, G. I. in calitate de conducător auto la ., a condus autocarul marca SETRA cu numărul de inmatriculare_, efectuând transport de persoane contra cost si nu a putut prezenta in trafic numărul necesar de diagrame tahografice ( nu a prezentat nici o diagrama tahograf ) si nici un alt document justificativ.
Presupusa faptă este prevăzuta de art. 8, alin. 1 pct 31 din OG 37/2007 a fost sancționată de art 9 alin. 1 litera c din OG 37/2007 cu o amendă în suma de 4.000 lei, sau in termen de 48 de ore 2.000 lei, iar S. T. TOUR SRL dând dovada de buna credința a achitat aceasta amenda in suma de 2.000.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității de agent constatator a subinspectorului M. R. B. din cadrul Politiei mun. Drobeta Turnu Severin si in consecința a solicitat să se constate nulitatea absoluta a procesului verbal în baza OG 2/2001, art. 17 si OUG 195/2002 si Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal întocmit, a arătat că în perioada 31.04._14 conducătorul auto G. I. s-a aflat in concediu de odihna, motiv pentru care nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame solicitate in trafic. Șoferul a informat polițistul despre aceste aspecte arătând ca toate informațiile pot fi obținute de pe cardul personal. Având in vedere aspectele arătate șoferul nu putea sa prezinte un număr de 28 de diagrame tahograf. In aceste condiții, fiind atenționat de șofer cu privire la situația documentele solicitate, polițistul a săvârșit un abuz de drept prin intocmirea procesului-verbal.
Astfel potrivit regulei de drept „ Nimeni nu poate fi obligat la imposibil" ( ad ipossibilium, nulla obligatio) șoferul nu putea sa se oblige sau sa fie obligat la prezentarea unor acte sau documente care nu existau la acel moment.
Mai mult, procesul verbal a fost incheiat prin folosirea anumitor dispoziții legale in scopul de a incalca alte dispoziții legale prin frauda la lege conform art. 1237 NCC.
A invocat jurisprudența CEDO cauza A. contra României.
În concluzii a solicitat inlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment având in vedere faptul ca societatea si-a propus respectarea normelor legale, șoferul este un model de profesionalism care nu a mai comis astfel de fapte antisociale fiind la prima abatere.
In susținerea plângerii a solicitat incuviintarea probei cu înscrisurile atașate: plic cu care a fost comunicat PV, copie proces verbal de constatare a contravenției, foie pontaj pentru luna mai 2014, precum si proba testimonială cu martorii:G. I. și M. I. .
În drept și-a întemeiat plângerea pe prevederile O.G. nr. 2/2001, OUG 195/2002, Regulamentul de aplicare a OUG195/2002, art. 1237 NCC.
Intimata I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În fapt a susținut că în data de 25.05.2014, numitul G. I., în calitate de angajat al petentei, a condus autocarul cu numărul de înmatriculare_, efectuând activitatea de transport de persoane contra cost, iar la controlul efectuat, acesta nu a putut prezenta, numărul necesar de diagrame tahografice sau foaia de concediu și nici alte documente justificative.
Astfel, petenta a fost sancționată contravențional potrivit art.8 alin.l pct.31 și art.9 alin.l lit.c din O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru "neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital", agentul constatator aplicând minimul amenzii, în cuantum de 4000 de lei.
A arătat că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul-constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petentă, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
In concluzie, a susținut că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia, a solicitat respingerea plângerea ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal ca valabil încheiat.
În dovedirea întâmpinării a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
A mai solicitat în temeiul art. 411 C.p.c., judecarea cauzei și în lipsa .
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba cu martorii propuși care au fost audiați.
Judecătoria Drobeta T.-S. prin sentința nr.710/17.02.2015 a admis în parte plângerea, a modificat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.05.2014 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte întocmai prevederile legale și a menținut celelalte prevederi din procesul verbal, respingând totodată cererea petentei de restituire a amenzii achitate.
Instanța de fond a reținut în esență că sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție contestat, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind motive de anulare a acestuia. Cu privire la excepția lipsei calității de agent constatator a subinspectorului M. R. B. din cadrul Politiei mun. Drobeta Turnu Severin, instanța a constatat că agentul de poliție M. R. B. este polițist rutier, iar în această calitate în baza art.9 alin. 4 din O.G. 37/2007, are atribuții de constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de O.G. 37/2007.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cea care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că șoferul autocarului la momentul controlului a prezentat diagramele tahografice, mai puțin ultima foaie de activitate pe perioada 16-24.05.2014, motivând că se afla la sediul firmei precum și cartela tahograf, iar celălalt martor, M. I. a mărturisit că nu a asistat la discuția polițistului cu colegul său G. I..
Afirmațiile martorului G. I. nu s-au coroborat cu alte probe care să facă dovada unei alte situații de fapt, decât cea redată în procesul verbal.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța de fond a reținut că având în vedere faptul că în cursul procesului petenta a format convingerea instanței că este de bunăcredință și a înțeles care sunt obligațiile sale în calitate de conducător auto și având în vedere că conducătorul auto este angajatul petentei, fiind la prima abatere de acest gen, iar în luna respectivă beneficiase de concediu de odihnă, așa cum rezultă din foaia de pontaj, văzând și dispozițiile art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001, care permit instanței să aprecieze inclusiv cu privire la sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, prin raportare la art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (care arată că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei) și la art. 21 alin 3 din O.G. 2/2001 (potrivit cu care la alegerea sancțiunii se ține seama și de împrejurările concrete în care sa săvârșit fapta și de circumstanțele personale ale contravenientului), atingerea adusă în concret valorilor sociale protejate prin O.G. 37/2007 este minimă astfel încât sancțiunea pecuniară aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta.
În motivarea apelului a susținut că deși instanța de fond a procedat la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, nu a procedat și la admiterea cererii privind restituirea acestei sume către petente. Or atâta timp cât procesul verbal a fost modificat și sancțiunea amenzii a fost înlocuită cu cea a avertismentului, nu mai subzistă nici un motiv pentru ca instanța să respingă cererea de restituire a sumelor achitate de petentă.
A solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei, modificarea în parte a sentinței și admiterea cererii de restituire a cuantumului amenzii achitate.
Intimatul I. M. a formulat întâmpinare.
În motivarea întâmpinării a susținut că nu sunt motive temeinice care să justifice modificarea sentinței criticate, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală. Cu privire la solicitarea de restituire a amenzii încasate, a precizată că amenzile contravenționale se fac venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale, I. neavând obligația de restituire a amenzii.
Apelantul-petent a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din cererea de apel.
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.476-480 NCPC, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.05.2014 întocmit de intimata I. M. – Poliția Municipiului Drobeta Turnu Severin petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 de lei, potrivit prevederilor art.8 alin.3 pct.31 și art.8 alin.2 pct.15 din O.G. nr.37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru neprezentarea numărului necesar al diagramelor tahografice din tahograf(nici o diagramă) și nici un alt document justificativ.
Din analiza motivelor de apel rezultă că apelanta a înțeles să critice sentința instanței de fond doar sub aspectul respingerii capătului de cerere privind restituirea jumătății din minimul amenzii achitate, respectiv suma de 2.000 lei, neformulând critici cu privire la aspectele privind temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție.
Cu privire la unicul motiv de apel, privind solicitarea apelantei-petente de obligare a I. M. la restituirea amenzii în cuantum de 2.000 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul îl apreciază ca nefondat, având în vedere aspectul că în cadrul prezentei proceduri a plângerii contravenționale, apelanta petentă s-a judecată în contradictoriu cu intimatul I. M., iar amenda nu a fost plătită și nici nu a fost virată în contul intimatului I. M., aceasta neputând fi astfel obligat la restituirea unei sume de bani pe care nu a încasat-o.
Tribunalul reține totodată că instanța de fond, în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale, s-a pronunțat atunci când a dispus înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertisment, cu consecința dispariției temeiului pentru încasarea amenzii. Așa fiind, în raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat dosar asupra sancțiunii din procesul verbal de contravenție, în cadrul procedurii plângerii contravenționale. Solicitarea de restituire a amenzii adresată instanței este la acest moment prematură pentru că nu s-a făcut dovada că există un refuz de restituire din partea autorității, în bugetul căreia a fost virată suma de 2.000 lei, reprezentând din minimul amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat.
Pentru considerentele anterior arătate, tribunalul apreciază apelul ca nefondat și în baza dispozițiilor art.480 alin.1 NCPC urmează să-l respingă, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de către apelanta-petentă S. T. TOUR SRL împotriva sentinței nr.710/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. P. | Judecător, A. O. | |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. C.P../Tehn. L.A.P.
4 ex – 16.07.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 413/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
