Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 701/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 701/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1534/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 701/2015
Ședința publică de la 25 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta L. G. și pe pârâtele Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscala, D.G.R.F.P. C., Administrația Județeană A Finanțelor Publice M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat și cereri de formulat și cauza fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 02.03.2015, L. G., a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, D.G.R.F.P. C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru obligațiile de plata, respectiv drepturile de natură salarială, ce i-a fost recunoscută prin hotărâre judecătorească si care formează obiect al reglementarii instituite prin O.U.G. nr. 71/2009, dobânda pe care o solicită de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii si până la data plații efective. In motivare arată că, prin decizia nr. 3026/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a admis acțiunea privind obligarea paraților M.F.P., ANAF și fosta Direcție Generala a Finanțelor Publice M. la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, in procent de 25% fiecare, din salariul de baza. Întrucât la 18 iunie 2009 a fost publicată O.U.G. nr. 71/2009, privind plata eșalonată a drepturilor de natura celor solicitate de noi, pârâții - debitori au comunicat că, potrivit legii, vor proceda la plata obligațiilor la termenele și în tranșele stabilite de către această normă. In condițiile date, debitorii au început executarea obligației cu anul 2012, trimestrial, potrivit transelor stabilite de normă. Deoarece plățile efectuate au cuprins sumele actualizate doar cu indicele inflației, evitând astfel deprecierea monetară, consideră că, potrivit legii civile, debitorii sunt obligați și la plata dobânzii legale, pe care o pretinde sub forma daunelor-interese moratorii, atât pentru întârzierea în îndeplinirea obligației, determinat de eșalonarea transelor plătite, cât și pentru neexecutarea obligației ramase. In argumentare, cele pretinse au la baza faptul că, prin plata eșalonată a unei sume de bani (datorata de foarte mulți ani), i s-a produs un prejudiciu care nu poate fi reparat în întregime prin simpla actualizare cu indicele de inflație, deoarece aceasta actualizare acoperă doar devalorizarea monetară, regăsindu-se în doctrina ca damnum emergens și, lipsind - o de beneficiul efectiv, recunoscut ca lucrum cessans, este necesar a i se acorda și dobânda sub forma daunelor-interese moratorii, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului. In aceste condiții, este evident că sunt incidente dispozițiile art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) Noul Cod Civil, care consacra principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere de către debitor a obligației, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta este lipsit. In acest sens, s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014, conform căreia, în aplicarea dispozițiilor, art. 1082 și 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I și art. 1535 alin.(1) noul Cod civil,..., pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009. In ceea ce privește momentul de la care îi sunt datorate aceste daune moratorii, consideră că opinia specialiștilor, potrivit căreia creanțele ce intră în domeniul de aplicare al ordonanței de urgență sunt certe, lichide și exigibile, iar obligațiile de plată se nasc de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, reprezintă și soluția legală a acestei chestiuni de drept. Astfel, solicită ca debitorii să fie obligați la plata dobânzii legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii. Învederează că termenul general de prescripție privind realizarea drepturilor sale a început să curgă cu data rămânerii definitive a titlurilor executorii (hotărâri judecătorești), respectiv anul 2009, iar în cursul prescripției, s-a făcut plata primei tranșe corespunzătoare anului 2012, astfel că termenul de prescripție a fost întrerupt și la data prezentei termenul de prescripție nu s-a împlinit încă. De asemenea, învederează că daunele moratorii, sub forma dobânzii legale, se cuvin atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru sumele rămase neexecutate, din titlu, raportat la temeiul juridic al obligației de plată, respectiv răspunderea civilă delictuală. Or, pârâții au aceeași culpă, atât pentru neexecutarea obligației care a mai rămas, cât și pentru executarea cu întârziere a obligației, posibilitatea acordării de daune moratorii, în această din urmă situație, rezultând textual din chiar considerentele deciziei RIL nr. 2/2014 a I.C.C.J. Se prevalează în acest sens și de practica judiciară a Curții de Apel C., investită ca instanța de apel, în concret Decizia nr. 4086/04.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ . In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1082 și 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I și art. 1535 alin. (1) noul Cod civil, Decizia nr. 2/2014 a I.C.C.J, deopotrivă pe prev. Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici si prev. Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ. La data de 18.03.2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii față această instituție, întrucât AJFP M. nu are capacitate de exercițiu și nici calitate procesuala pasivă. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic. Or, în speță, titlurile executorii în baza căruia se solicită plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, respectiv sentințele nr.1714/20.10.2008 și nr.1410/29.09.2008, au fost pronunțate împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor Publice, ANAF și DGFP M. (aceasta din urmă fiind și angajatorul petentului). AJFP M. este o entitate fără personalitate juridică, înființată în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activități Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Hotărârii Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin aceste acte normative au fost înființate direcțiile generale regionale ale finanțelor publice prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care a fost stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență. In speța, DGFP M. s-a reorganizat prin fuziune prin absorbție in cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., pierzându-și personalitatea juridică. AJFP M. s-a înființat ca urmare a reorganizării Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Dr. Tr. S. (art.23, alin.5 din HG nr.520/2013) și nu a avut și nu are raporturi juridice cu petentul, în privința drepturilor de natură salarială. În prezent calitatea de angajator al petentului o are Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., care s-a subrogat în drepturile și obligațiile DGFP M.. Solicită instanței să se constate prescripția dreptului la acțiune al petentului. Astfel, dreptul de a solicita dobânzi se naște din ziua următoare rămânerii definitive/irevocabile a hotărârilor judecătorești ce constituie titlu executoriu. In acest caz se aplică termenul general de prescripție de trei ani. Acest termen a început să curgă de la data de 18.06.2009. In acest sens invocă prevederile art.1, alin.2 din Decretul nr.167/1958 preluat de art.2503, alin. 1 din Codul civil; „Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, afara de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel". Petentul invocă întreruperea cursului prescripției prin plata voluntară. Această plată parțială a fost efectuată în cursul anului 2012 după împlinirea termenului de prescripție de trei ani de la data la care creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă. Mai mult, având în vedere faptul că sumele acordate prin titlul executoriu sunt anterioare anului 2009, iar pe calea acțiunii principale nu s-au cerut și nu s-au acordat dobânzi, acțiunea în acordarea acestor dobânzi formulată la acest moment este evident prescrisă. La data de 19.03.2015, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., a formulat întâmpinare. Pe cale de excepție, invocă: Prescripția dreptului material la acțiunea având ca obiect sume, reprezentând dobânzi, creanțe care nu au format obiectul cauzei principale Prin Sentința nr.618 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.3026 din 18 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel C., instanța a obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generala a Finanțelor Publice M. la plata către reclamantă pentru timpul efectiv lucrat ca funcționar public în cadrul DGFP M. a suplimentului corespunzător postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în perioada 01.01.2004 până la pronunțare în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective. Cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale la debitele restante stabilite prin sentința civilă menționată are un caracter accesoriu față de cererea de obligare la plata drepturilor bănești( fie și doar un rest al acestora, cum este cazul în speță). De aceea, această cerere este supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește. Fie că acest temei este dat de art. 1 și 3 din Decretul lege nr. 167/1958, fie de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune s-a împlinit în cazul tuturor drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, deci și în cazul sumelor rămase neachitate din aceste drepturi bănești obținute prin sentința menționată. Solicită să se rețină pretențiile deduse judecății sale ca fiind prescrise, urmând a le respinge în consecință. Pe fond, temeiul pretențiilor deduse judecății în speță nu își găsește consacrare în nicio dispoziție legală a cărei incidență se poate reține în speță. în materia contenciosului administrativ, sediul materiei procesuale a litigiului, teza legală, pentru ipoteze de valorificare a demersurilor inerente recuperării prejudiciului cauzat prin acte administrative intrinseci inclusiv raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, reținând admisibilitatea demersului ca fiind tributară certitudinii prejudiciului, criteriile sale de determinare, chiar dacă identificabile ulterior, fiind eminamente premergătoare. În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art.205 - 208 Cod procedură civilă. Agenția Naționala de Administrare Fiscala, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii. Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala. În susținerea acestei excepții învederează faptul că, față de consorțiul raportului juridic dedus judecății, prin care se pretinde realizarea efectelor raportului de serviciu al reclamantei in calitatea sa de funcționar public in cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză. În esență, în patrimoniul instituției, care nu justifică calitatea de angajator al reclamantei, nu se poate identifica nicio obligație corelativă drepturilor inerente raporturilor de serviciu. Pentru identitate de rațiune, accesoriile pretinse pentru neîndeplinirea unor astfel de obligații, nu poate genera în sarcina instituției dobânzile pretinse prin prezenta cauză. Lipsa capacității de exercițiu a Administrației Județene a Finanțelor Publice M.. În susținerea acestei excepții învederează faptul că această structură, legitimată prin cererea de chemare în judecată ca parat, nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi reținută membră a vreunui litisconsorțiu. În acest sens înțelege să arate faptul că potrivit OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative coroborate cu cele ale Hotărârii de Guvern nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în subordinea Agenției au fost înființate direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică. În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică: a)direcții regionale vamale; b)administrații județene ale finanțelor publice; c) servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale; d) birouri vamale de interior și de frontieră. Așadar în raport de dispozițiile legale prevăzute de aceste instrumente juridice (art.13 din HG nr. 520/2013), rezultă cu evidentă faptul că Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., structură fără personalitate juridică aflată în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a figura în prezentul litisconsorțiu reclamanții având obligația de identifica persoana angajatorului în contradictoriu cu care își pot afirma pretențiile izvorâte din raporturile de serviciu raportat la care își susțin izvorul drepturilor pecuniare pretinse. Pentru aceste considerente solicită respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de exercițiu, inclusiv a drepturilor procesuale. Prescripția dreptului material la acțiunea având ca obiect sume, reprezentând dobânzi, creanțe care nu au format obiectul cauzei primordiale. În susținerea acestei excepții înțelege să arate că prin acțiune se pretinde dobânda legală calculata debitului principal determinat în favoarea reclamantei prin efectul Sentinței civile nr. 618/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul M. în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, rămasă definitivă si irevocabilă la 18.06.2009. În cauză, reclamanta nu a înțeles să pretindă și accesoriile debitelor principale afirmate. În analiza pretențiilor deduse judecății în speță, regimul lor juridic urmează a fi determinat în aplicarea accesorium sequitur principale. Astfel, determinarea limitelor, întinderii și exigibilității acestora se apreciază în raport de obligația principală. Ca atare, admisibilitatea lor, de principiu, este condiționată de admisibilitatea debitului principal. Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată și reține următoarele: Instanța, în temeiul art.248 cod procedură civilă urmează să analizeze cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinare, astfel: Excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF si AJFP M. vor fi admise, realizarea efectelor raportului de serviciu al reclamantei in calitatea sa de funcționar public in cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. atrage împrejurarea că AJFP și Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză. Părți în raportul obligațional generator de efecte, sentința nr.618/2009, fila 9, este reclamanta și debitor Ministerul Finanțelor Publice DGFP. Cu privire la lipsa capacității de exercițiu a Administrației Județene a Finanțelor Publice M., față de soluția de admitere a lipsei calității procesuale pasive, nu se va mai analiza această excepție. Cu privire la excepția prescripției sunt incidente dispozițiile art.6(4) NCC conform cărora prescripțiile, începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Titlul executoriu al reclamantei este sentința nr.618/2009. Conform art. 7 din decretul 267/ 1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Dreptul la acțiune de a cere dobânda s-a născut la data emirii titlului irevocabil, 18 iunie 2009. Conform art. 3 din decretul 267/ 1958, termenul prescripției este de 3 ani. Întrucât la 18 iunie 2009 a fost publicata O.U.G. nr. 71/2009, privind plata eșalonată a drepturilor de natura celor solicitate, executarea silită nu s-a mai realizat, iar parata - debitoare a început executarea obligației cu anul 2012, trimestrial, potrivit tranșelor stabilite de norma. Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 a modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 a prevăzut o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Prin actele normative adoptate, statul și-a asumat obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum, astfel O.U.G nr.71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești ( eșalonarea plății ) încât în lipsa dovezii că obligația legală a fost încălcate urmează a se reține că aceste tranșe au fost plătite . Dreptul la daune interese s-a născut sub incidența vechiului cod civil – fiind aplicabile dispozițiile legale din materia fazei de executare a titlului executoriu - art. 1082 prevăzând că debitorul este obligat la plata de daune interese ca o consecință a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare ale obligației. În reglementarea art. 1082 C.civ. se disting două categorii de daune interese, daune interese ce se cuvin pentru neexecutarea obligației –care vizează neexecutarea definitivă a obligației – daune compensatorii, iar cele din urmă – daune moratorii – cele datorate pentru întârzierea în executare, exact ceea ce solicită reclamantul în cazul de față. Daunele interese moratorii se cuvin creditorului pentru o amânare a executării, pentru o executare târzie a obligației, deci executarea obligației mai este posibilă, prezintă interes pentru creditor, a fost sau va fi executată dar nu și la momentul la care ar fi trebuit, daunele interese moratorii fiind cauzate tocmai de întârzierea în îndeplinirea obligației. Rolul lor fiind de a acoperii prejudiciul cauzat prin întârzierea executării se pot cumula întotdeauna cu executarea în natură a obligației, inclusiv cu executarea parțială. În cazul obligației bănești, existența daunelor – interese moratorii este prezumată de lege, lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală, exact ceea ce solicită și reclamanții de față. Dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, asigură conservarea valorii creanței susceptibilă de a fi afectată de deprecierile monetare, creanță a căror executare este îndepărtată de nașterea lor. Dreptul la dobânda legală chiar fără dovedirea unui prejudiciu, legea prezumându-l, este consacrat de dispozițiile art. 1088 vechiul Cod civil - care se aplică tuturor obligațiilor monetare indiferent de proveniența lor, nu numai la regimul dobânzii moratorii în cazul întârzierii în executarea unei obligații bănești contractuale – ca atare, și pentru cele cu titlul de daune – interese pentru întârziere în executare, reglementate de dispozițiile 1082 vechiul Cod civil. In acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014, conform căreia, in aplicarea dispozițiilor, art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin.(1) noul Cod civil,..., pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009. Hotărârile definitive sunt executorii potrivit art.22 din Legea nr.554/2004. Reeșalonarea acestor obligații suspendă executarea creanței principale, fără însă a afecta dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului. Cum termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune, legea suspendând doar modalitatea de plată urmează se constata că acțiunea privind acordarea dobânzii nete legale este întemeiată pe ultimii 3 ani anterior cererii de chemare în judecată respectiv 02.03.2012 însă la calculul acestor dobânzi vor fi avute plățile efectuate în baza OUG nr.71/2009 și a Legii nr.230/2011 . Termenul de prescripție de 3 ani nu a fost întrerupt prin plata unei părți din suma datorată . Conform fostului art. 16 din Decretul nr,167/1958, text incident în cazul de față, fiind aplicabil prescripțiilor extinctive începute și împlinite sub imperiul reglementării anterioare noului cod civil, precum și celor începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Legii nr.71/2011, de punere în aplicare a N C. civ., prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția….. c) printr-un act începător de executare, dispoziții care sunt incidente în cazul de față și care au fost preluate și de dispozițiile art.2537 N. C.civ. și al cărui efect constă tocmai în ștergerea prescripției extinctive începute și începerea, după întrerupere a cursului unei noi prescripții extinctive. Prin actele normative adoptate, statul și-a asumat obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum, astfel O.U.G nr.71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești ( eșalonarea plății ) și efectuarea de către pârât a unei plăți parțiale s-a făcut în baza hotărârilor judecătorești a căror executare este obligatorie și nu cu o recunoaștere a dreptului. În același sens este și hotărârea nr.7/2015 a ICCJ în care s-a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare. Cum reclamanta a formulat acțiune privind acordarea dobânzilor legale la 02.03.2015, urmează a se admite excepția prescripției pentru perioada cursă anterior ultimilor 3 ani și a se acorda dreptul la plata dobânzii legale aferente titlului executoriu pe ultimii 3 ani respectiv începând cu 02.03.2012, dobândă la calculul căreia vor fi avute plățile parțiale efectuate în baza OUG nr.71/2009 și Legii nr.230/2011, începând cu momentul nașterii dreptului la acțiune, menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F și A.F.F.P M..
Admite excepția prescripției pentru perioada 18 iunie_12.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta L. G. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 215, județul M., CNP_4 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D. și AJFP M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr. 1, județul M..
Obligă pe pârâtele Ministerul Finanțelor Publice și D. C. la plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru obligațiile de plata stabilite prin sentința 618/2009 irevocabilă prin decizia nr.3026/18.06.2009 începând cu 02.03.2012 până la data achitării integrale a debitului.
Respinge cererea privind calculul și plata acestei dobânzi de la data rămânerii irevocabile a titlului executoriu până la 01.03.2012 ca prescrisă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2015, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex. 7
02.07.2015
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 717/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
