Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 740/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 740/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 2498/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 740/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier M. N. V.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. L. NICUȘOR, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sent. nr. 2411/03.12.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se ia act că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 mai 2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 26.03.2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul P. L. NICUȘOR, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.2411/03.12.2008, pronunțata in dosarul nr._ de Tribunalul M., Secția Comerciala Si De C. Administrativ, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri si până la data plății efective, la care să se adauge si indicele de inflație aferente.
În motivare, a arătat că, deși sentința mai sus menționata este irevocabila, nici până in prezent nu a beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este, deci, evident ca s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de instanță, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul reclamantului prin plata unor salarii sub nivelul celor acordate de instanța de judecată.
A mai arătat reclamantul că potrivit art.161 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art.166 alin.4. din Codul muncii republicat, cu modificările si completările ulterioare) întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului -, iar conform art.156 ( actualmente art.161), salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Același act normativ prevede la art. 295, alin(l), următoarele: "Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse in legislația muncii si, in măsura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile". ( actualmente art. 278. A..(l) din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare prevede următoarele: "Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse in legislația muncii si in măsura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile".
Prin urmare, apreciază că și in privința daunelor-interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, si anume: Art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 01 decembrie 1865, cu modificările si completările ulterioare prevede :" La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin să facă ca creditorul sa fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii in judecată afară de cazurile in care, după lege, dobânda curge de drept.".
Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr.287/2009, cu modificările si completările ulterioare stipulează:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul l-a cauzat si care este consecința directa si necesara a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integral a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, ., pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3)Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535. (l) În cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana în momentul plații, in cuantumul convenit de parti sau, în lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada ca prejudicial suferit de creditor ca urmare a întârzierii plații ar fi mai mic.
(2) Daca, înainte de scadenta, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenta.
(3) Daca nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legala creditorul are dreptul, in afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integral a prejudiciului suferit.
De altfel, sunt incidente si dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căruia:"Părțile sunt libere sa stabilească, in convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normative conform căruia: "În cazul in care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractual, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 2 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, prevăd ca: In cazul in care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractual, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii si/sau penalizatoare, după caz, si in absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plați dobânda legala aferentă fiecăreia dintre acestea.
Este în afară de orice discuție că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea in întârziere, de la data scadentei drepturilor salariale prevăzute in contractual individual de muncă - aceasta deoarece obligația legala de plata a salariului trebuia îndeplinita la data stabilita prin contractual individual de munca/raportul de serviciu.
Astfel, este evident că, dobânda este datorată începând cu data scadentei pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâtul fiind de drept in întârziere conform art.1079 (1523 NCC) Cod civil si 161 Codul muncii, astfel ca se justifica acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plații efective.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale si actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natural lor juridică este diferită.
Ori, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadentei si data plații efective, in timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Este evident ca reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație concomitent cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dubla acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de parați, deoarece fiecare din cele doua modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distincta - daunele - interese moratorii dobânda legala) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plata a unor obligații, in timp ce indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume in plus, ci aceeași valoare calculate la momentul plații efective, menita sa acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
Mai mult decât atât, legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003-Codul muncii ( actualmente art.166 alin.(4) din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare) - ca întârzierea nejustificata a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Definiția daunelor-interese nu este precizată în dispozițiile Legii nr.53/2003, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textile legale civile care lămuresc sau conturează sfera de daune-interese, respective, art.1088 Cod civil, art. 1530 s.u. NCC.
În acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație si Justiție, care, in soluționarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr. 2 in Dosarul 21/2013: "În aplicarea dispozițiilor art.1082 din Codul civil din anul 1864, respective art.1531 alin. l, alin.2, teza 1 si art. 1535 alin 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar in condițiile art. l si art.2 din O.U.G. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr.230/2001, cu modificările si completările ulterioare".
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.194 coroborate cu cele ale art.148 alin.(l) teza a II - a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, art.l56 (actualmente art.161), art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003-Codul muncii (actualmente art.166 alin(4) din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare, art.268 si art.295 alin.(l) - actualmente art.278 alin.(l)- din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr.188/1999, art. l si art.2 din O.G.nr.9/2000, art.2 din O.G. nr.13/2011 si art. I088 Cod civil, art.1530 si următoarele NCC.
La data de 09 aprilie 2015, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru semele mai vechi de 3 ani, având in vedere data introducerii acțiunii respectiv 13.02.2015. A solicitat să se admită excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioade 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, respectiv 28.05.2008, deoarece este prescris, acesta nefiind suspendat de plata prin OUG. nr. 71/2009, raportat la prevederile art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul legea nr. 167/1958. În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă, întrucât plata dobânzii legale s-a solicitat pe ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii, iar nu de la data obținerii titlurilor executorii, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul pretențiilor instanța constată următoarele:
Reclamantul P. L. NICUȘOR, este funcționar public în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor M., iar prin titlul executoriu depus la dosar, respectiv Sentința civilă nr. 2411/03.12.2008 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._, a fost recunoscut și acordat dreptul privind plata unor drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce nu au fost achitate integral până în prezent, iar prin acțiunea dedusă judecății, solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin titlul executoriu menționat.
Instanța reține că titularul creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 este îndreptățit să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În acest sens, se reține că Înalta Curte de Casație si Justiție constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, prin Decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată în dosarul nr.21/2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 411/03.06.2014 a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
Potrivit acestei decizii, s-a reținut că, natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Cererile adresate instanțelor de judecată, ca și cererea pendinte, prin care au fost solicitate daune-interese sub formă de dobânzi au fost întemeiate pe dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864 ce se regăsește în cuprinsul cap. VII, intitulat „Despre efectele obligațiilor”.
Această poziționare în cuprinsul codului face ca dispozițiile legale invocate să își găsească aplicarea doar în materia răspunderii contractuale sau delictuale.
Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile.
Cum . unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, urmează a se analiza în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract, găsindu-și temeiul în dispozițiile art. 1381 NCCP.
Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil nr. 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care aceasta este lipsit (lucrum cessans).Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art.1 alin.3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurile de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de –al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), repectiv daune- interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Astfel că, având în vedere dispozițiile art.517 alin.4 Cod proc. Civ. care prevăd că „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.
In ceea ce privește data de la care urmează să fie acordate dobânzile se are in vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din D. 167/1960, aplicabil in speță având in vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare lună de neexecutare curge o dobândă, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamantul în calitate de creditor este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamantul prin acte normative succesive, a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
Așa fiind, se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din titlul executoriu, dobânzi care sunt datorate pe ultimi trei ani introducerii acțiunii respectiv, față de data introducerii cererii de chemare în judecată 26.03.2015, începând cu data de 26.03.2012.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare. Urmează a admite în parte acțiunea, a obliga pârâta să plătească reclamantului dobânda legală a sumelor rămase neachitate din titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 2411/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, dobânda începând cu 26.03.2012 și până la achitarea debitului principal, respingând acțiunea pentru restul perioadei solicitate.
Va fi respins petitul privind acordarea inflației, având în vedere că există autoritate de lucru judecat în cauză, prin sentința nr. 2411/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost admis și capătul de cerere privind acordarea inflației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul P. L. NICUȘOR, cu domiciliul procesual ales în Dr. Tr. S., . nr. 2, jud. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR M., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 1, jud. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală a sumelor rămase neachitate din titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 2411/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, dobânda începând cu 26.03.2012 și până la achitarea debitului principal.
Respinge în rest acțiunea.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
C. D. B. M. N. V.
Red. C.D.B./Tehnodact. MNV
4 ex./26.06.2015
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
