Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 8692/225/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 292
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – petentă S.C. M. D. MEHEDINTI S.R.L. împotriva sentinței nr. 3418/10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimat fiind INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. Ș. A., pentru apelanta – petentă, consilier juridic P. L., pentru intimat și martorul A. M. A. .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus de către I.J.J. procesele verbale privind executarea mandatului de aducere al martorului A. M. A., după care, a fost audiat martorul prezent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal anexat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Av. Ș. A., pentru apelanta – petentă, a solicitat în principal admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anulării procesului – verbal de contravenție, pentru considerentele expuse pe larg în cererea de apel.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, apreciind că sancțiunea aplicată este disproporționată față de pericolul concret al faptei, precum și de faptul că societatea a încheiat chiar în aceeași zi contract individual de muncă numitului A. M. A., contract înregistrat în registrul general de evidență a salariaților.
Mai mult, apreciată că sancțiunea aplicată în cuantum de 10.000 lei este disproporționată față de pericolul social concret și urmările săvârșirii faptei. Fără cheltuieli de judecată
Consilier juridic U. M., pentru intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
A susținut că din probatoriul administrat, inclusiv din declarația martorului audiat la termenul de azi, rezultă că faptele reținute în sarcina apelantei – petente, sunt reale fiind evidentă atitudinea ignorantă în îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau acesteia.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3418/10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ , a fost respinsă plângerea formulată de petentă S.C. M. D. MEHEDINTI S.R.L.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că, petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 16 alin. 1 raportat la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și art. 4 alin. 1 lit. a din HG nr.500/2011, prin aceea că a primi la muncă fără a-i întocmi contract individual de muncă pe numitul A. M. și cu avertisment pentru fapta de a nu transmis la I. Registrul general evidență salariați în format electronic.
In ceea ce priveștelegalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 17.06.2014, instanța verificând dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeiniciaprocesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a reținut că, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probele propuse de către contravenient.
Conform dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din cuprinsul procesului verbal s-a reținut că cele consemnate în acesta au fost constatate la data de 16.06.2014, orele 13,00, aspect ce se coroborează cu declarația numitului A. M., care a susținut că lucrează de la ora 08,00 până la 17,00, astfel că se înlătură apărarea formulată de petentă cu privire la prezența numitului A. M. la punctul de lucru în data și la ora efectuării controlului.
Referitor la cuantumul amenzii aplicate, instanța a constatat că aceasta este dozată în raport de numărul persoanelor găsite la lucru fără a li se fi încheiat contractul individual de muncă și reprezintă minimul prevăzut de lege.
Instanța a înlăturat apărările petentei referitoare la gradul de pericol social al faptei și conduita bună anterioară aplicării sancțiunii contravenționale ce tind la înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, deoarece nu s-au dovedit împrejurări de natură să reducă pericolul social al faptei și nici legate de lipsa aplicării unor sancțiuni contravenționale anterioare, considerente pentru care a fost respinsă plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta S.C. M. D. MEHEDINTI S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate si pe fond, admiterea plângerii si anularea procesului verbal.
În motivare a susținut că, prima instanța a respins plângerea formulate de către societatea petentă reținând în esența ca procesul verbal întocmit este temeinic si legal si că nu s-a făcut dovada altei stări de fapt si altor împrejurări de natura sa reducă pericolul social al faptei.
Consideră apelanta că aceasta soluționare a cauzei este consecința unei aprecieri eronate si superficial a stării de fapt si aplicării greșite a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond arata ca acesta se bucura de prezumția de autenticitate si veridicitate, prezumție care este relativa si care nu a putut fi răsturnata.
Mai mult, se retine ca cele consemnate in procesul verbal se coroborează cu declarația numitului Azoitei M. si ca din acest punct de vedere se înlătura apărarea formulată de către apelantă.
Practic, prima instanța nu a făcut altceva decât sa coroboreze un înscris depus de către intimatul I.T.M. M. - declarația - fisa de identificare - cu procesul verbal, ignorând restul probatoriului administrat in cauza.
Mai mult, deși a fost audiat in calitate de martor numitul S. C. C., instanța nu a avut in vedere și a ignorat pur si simplu declarația acestui martor din care reiese ca numitul Azoitei M. a venit la punctul de lucru și, din proprie inițiativa, și-a ajutat fratele - Azoitei I. C., acesta din urma fiind salariatul unității.
A mai susținut că, era impetuos necesar ca pentru aflarea adevărului si stabilirea unei situații reale sa se procedeze la audierea numitului Azoitei M. in fata primei instanțe nu doar a se proceda la valorificarea declarației date de acesta in fata inspectorilor I.T.M. in condițiile agresivității acestora pe timpul controlului, acest lucru putându-se observa în scrisul numitului Azoitei M. de pe fisa de identificare, care este tremurat si conține tăieturi care nu pot fi decât rezultatul unei stări de stres indusa de organele de control care îi dictau ce trebuie sa scrie.
Mai mult, prima instanța nu a avut in vedere si faptul ca mai mult, chiar in acea zi -16.06.2014 - s-a încheiat contractul individual de munca cu numitul Azoitei M. înregistrat sub nr. 75/16.06.2014 in Registrul General de Evidenta a Salariaților in condițiile in care in data de 12.06.2014 între părți se încheiase o minuta de informare in condițiile art. 17 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii cu modificările si completările ulterioare.
Or, analizând elementele contravenției reținute in sarcina societății se poate observa ca nu sunt întrunite in ceea ce privește latura obiectiva si chiar cea subiectiva, neexistând vinovăția si nici fapta ilicita - primirea la munca.
Primirea la munca trebuie sa constea in acțiunea angajatorului de a direcționa angajatul in procesul de munca in folosul sau si remunerând persoana in cauza dar, fără a încheia un contract individual de munca, iar in cazul de fata, conducerea societății nu a cunoscut faptul ca numitul Azoitei M. se dusese să își ajute fratele in depozitul in care acesta din urma lucra in loc sa aștepte persoana îndreptățita sa încheie contractul individual de munca.
Prin urmare, lipsind acțiunea ilicita de primire la munca din partea apelantei nu se poate vorbi despre existent contravenției.
A mai susținut apelanta petentă că, contravenția se săvârșește cu vinovăție, iar vinovăția trebuie sa îmbrace forma intenției – primirea unei persoane la munca in folosul angajatorului fără întocmirea unui contract de munca – numai ca in cazul de fata, așa cum a arătat anterior, conducerea petentei nu a cunoscut faptul ca numitul Azoitei M. se dusese sa își ajute fratele în depozitul în care acesta din urma lucra in loc sa aștepte persoana îndreptățită sa încheie contractul individual de munca.
Toate aceste aspecte nu fac altceva decât sa sublinieze ca nu exista o fapta care sa constituie contravenție, iar instanța de judecata nu a analizat decât formal starea de fapt si probele administrate in cauza.
În ceea ce privește sancțiunea aplicata, consideră ca prima instanța a soluționat foarte succint si lapidar cauza.
Astfel, în considerentele hotărârii, prima instanța arata ca nu s-au dovedit împrejurări de natura sa reducă pericolul social al faptei si nici legate de lipsa aplicării unor alte sancțiuni anterioare.
In aceste condiții, prima instanța a ignorat art. 34 din OG nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare in care se prevede ca instanța verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
In cazul de fata, prima instant nu a avut in vedere faptul ca în acea zi – 16.06.2014 – s-a încheiat contractul individual de munca cu numitul Azoitei M. înregistrat sub nr. 5/16.06.2014 in Registrul General de Evidenta a Salariaților, in condițiile in care, la data de 12.06.2014, între părți se încheiase o minuta de informare in condițiile art. 17 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, nu s-a avut in vedere faptul ca urmările produse, modul si mijloacele de săvârșire au fost ca si inexistente de îndată ce s-a intrat in legalitate prin încheierea contractului individual de munca dintre părți.
Or, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, prevede ca sancțiunea se aplica in limitele prevăzute in actul normativ si trebuie sa fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul produs si de urmarea produsa.
Instanța de judecata avea posibilitatea de a face aplicarea art. 7 alin. 2 si 3 din OG nr. 2/2001, text care prevede ca avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa si ca avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normative de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Or, stabilirea unei amenzi de 10.000 lei pentru câteva ore pe care numitul Azoitei M. le-a prestat în depozitul petentei in condițiile în care in aceeași zi a fost angajat, reprezintă o disproporție vădita.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate si pe fond, admiterea plângerii si anularea procesului verbal.
In dovedirea susținerilor sale, a solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorului A. M. A..
Motivarea în drept, nu a fost invocată.
S-a anexat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel .
Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M. a formulat în cauză întâmpinare,prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că apelanta petentă . SRL a primit la muncă o persoană fără a-l încheia acesteia contract individual de muncă, încălcând astfel dispozițiile art.16 al. 1 din Codul muncii.
În ceea ce privește situația de fapt, așa cum aceasta a fost reținută și sancționată de inspectorii de muncă a susținut că, în urma controlului efectuat conform tematicii de control privind respectarea legislației în domeniul relațiilor de muncă în data de 16.06.2014, la punctul de lucru "depozit alimentar" aparținând S.C. M. D. M. S.R.L., situat în Drobeta T.-S., Calea Timișoarei nr. 220, au fost făcute următoarele constatări: a fost găsit prestând activitate numitul A. M. care a declarat că lucrează pentru societatea petentă de la data de 16.06.2014, ora 8.30 dar nu a semnat contract de muncă, este în perioadă de probă ca manipulant mărfuri, are un program de 8 ore/zi, nu a negociat salariul și lucrează alături de S. C..
Constatările cuprinse în procesul – verbal de control, act care a stat la baza întocmirii procesului – verbal de contravenție au fost făcute în urma verificării documentației puse la dispoziția inspectorilor de muncă de către reprezentanții petentei la sediul său, prin prezentarea acestor documente la Inspectorate Teritorial de Muncă M., așa cum au fost solicitate prin înștiințarea nr. 2755/16.06.2014, dar și pe baza declarației persoanei găsite în activitate, A. M..
Pentru numitul A. M. angajatorul nu a încheiat contract individual de muncă înainte de începerea activității, respectiv la data de 15.06.2014, fii na evidentă în acest mod încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii, adică neîncheierea contractului individual de muncă în formă scrisă „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”
Astfel, forma scrisă devine o condiție de validitate a contractului individual de muncă, chiar și în perioada de probă, situație în care, în lipsa acesteia, actul juridic va fi lovit de nulitate. Una dintre consecințele acestei reglementări privind obligativitatea încheierii în formă scrisă, ca o condiție de validitate, a tuturor celorlalte acte subsecvente sau aflate în strictă interdependență cu un contract individual de muncă( cum ar fi fișa postului, regulamentul de ordine interioară, anexele sau actele adiționale la contractul individual de muncă).
Apelanta – petentă, a încercat să susțină că numitul A. M. nu avea contract individual de muncă la data controlului deoarece acesta nu se prezentase încă cu actul de identitate pentru întocmirea tuturor documentelor necesare angajării, dar susținerile sale sunt în totală contradicție cu declarația angajatului din fișa de identificare completată la locul de muncă la data controlului în fața inspectorilor de muncă.
Faptul că angajatorul susține a încheiat contract de muncă pentru numitul A. M. la data de 16.06.2014 și nu anterior datei angajării, așa cum declară chiar salariatul în fișa de identificare nu conduce la exonerarea de răspundere a angajatorului care, în temeiul art. 16 alin. 1 din Codul muncii avea obligația de 5. încheia contract individual de muncă anterior începerii activității.
De altfel, reprezentantul legal al societății petente a fost prezent la sediuI.T.M. M. și a luat cunoștință despre constatările inspectorilor de muncă, semnând cu obiecțiuni aceste acte, dar neputând dovedi o altă stare de fapt decât cea sancționată.
Lipsa contractului individual de muncă duce în mod evident la prejudicierea angajaților care sunt lipsiți de orice drept de asigurare socială sau de un alt drept reglementat de lege în virtutea acestui act bilateral care se încheie între angajat și angajator.
Declarația numitului A. M. o consideră relevantă în susținerea faptelor constatate ca fiind încălcări ale legii în măsura în care evidențiază că între cele două părți, angajat și angajator au fost negociate elemente ale contractului individual de muncă, contract ce nu s-a materializat într-o formă scrisă: programul de lucru, activitatea pe care o prestează.
Dacă A. M. nu ar fi desfășurat activitate pentru petentă nu ar fi putut declara acest fapt, și mai mult, nu ar fi fost primit în incinta punctului de lucru al societății și lăsat să presteze activitate. Mai mult, chiar apelanta – petentă a recunoscut că numitul A. M., în momentul controlului, îl ajuta pe fratele său în depozit, deci, desfășura activitate în folosul societății petente, chiar dacă nu era încă angajat cu forme legale.
Prin cererea de apel, petenta face referire la o minută de instruire încheiată de administratorul societății cu persoana găsită în activitate, fără ca aceasta să fi fost dovedită la acel moment, dar fără a se lua în considerare că la data controlului numitul A. M. era deja în activitate, deși nu i se încheiase contract individual de muncă.
Susținerile apelantei – petente cu privire la faptul că declarația numitului A. M. a fost dată de acesta la dictarea inspectorilor de muncă nu poate fi dovedit și reprezintă doar o motivare folosită de angajatori pentru a justifica faptul că persoanele pe care aceștia le folosesc în beneficiul lor, dar cu încălcarea drepturilor acestora, dar și a propriilor obligații consacrate de lege în acest sens.
Faptul că societatea petentă are și alți angajați cu contracte individuale de muncă, pentru care își îndeplinește obligațiile de plată față de bugetul de stat nu constituie motiv de exonerare a răspunderii în privința încheierii contractului individual de muncă pentru numitul A. M..
Din verificarea evidenței informatizate a Inspecției Muncii rezultă în mod evident că la data controlului petentă nu înregistrase contractul de muncă pentru numitul A. M., deși a susținut că acesta a fost înregistrat în aceeași zi.
Apreciază intimatul că, sancțiunea aplicată reflectă gravitatea faptelor săvârșite, având în vedere importanța deosebită acordată salariaților prin dispozițiile Codului muncii dar și faptul că petentă trebuia să cunoască legea și să o aplice în măsura în care îi incumbă această obligație față de salariații săi.
De altfel, sancțiunea aplicată este în cuantumul minim stabilit de lege pentru o astfel de contravenție, așa cum este reglementată de art.2 60 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
Chiar instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată este dozată în raport de gradul de pericol social al faptei contravenționale săvârșită, de numărul persoanelor găsite în activitate fără să li se fi încheiat contract individual de muncă.
Raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la sancțiunile contravenționale este acela potrivit căruia"Prevenția generala si speciala a sancțiunii contravenționale constituie scopul sancțiunii contravenționale. "Analizând amenda contravenționala reglementata de O.G. nr.2/2001 prin prisma jurisprudenței Curții, specialiștii in drept concluzionează ca aceasta are un „caracter preventiv si sancționator”.
Având în vedere motivele invocate, dar și faptul că, din probatoriul administrat rezultă existența faptei, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 al. 5 din Legea nr. 134/2010, privind Codul de procedură civilă, iar în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.
Apelanta – petentă S.C. M. D. M. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinarea,i prin care a reluat susținerile din cererea de apel.
Prin încheierea din data de 10.03.2015, instanța în temeiul art. 478 alin 2 Cod de procedură civilă a apreciat că se impune audierea martorului A. M. A., martor a cărei declarație se află atașată la dosar .
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța va analiza cererea de apel în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac determinate de ceea ce s-a apelat în cauză.
Prin cererea de apel – filele 3, 4 și 5 ale dosarului de apel, apelanta a solicitat admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, întrucât fapta contravențională nu există, persoana identificată de organele de control nefiind în raporturi de muncă cu societatea apelantă, ci din proprie inițiativă a mers la fratele său, angajat al apelantei, pentru a-l ajuta iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere urmările produse precum și modul și mijloacele de săvârșire a faptei.
Instanța de apel reține că nu sunt întemeiate susținerile apelantei în ceea ce privește inexistența faptei contravenționale. Astfel, în fața instanței de apel s-a dispus administrarea probei testimoniale cu declarația martorului A. M. A., persoană care a fost depistată de organele de control în timp ce presta activitate la societatea apelantă fără a se fi încheiat contract individual de muncă.
Din declarația acestei persoane – fila 34 a dosarului de apel, reiese că declarația dată în fața organelor de control îi aparține, iar la momentul controlului se afla la muncă, în probă de lucru.
În acest fel, instanța constată că declarația judiciară a respectivei persoane se coroborează cu declarația dată de aceasta în fața organelor de control precum și cu constatările procesului verbal de contravenție, în sensul în care societatea apelantă a primit la muncă o persoană fără a se fi încheiat contractul individual de muncă. Astfel, în conformitate cu dispozițiile articolului 1 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001, există fapta de a primi la muncă fără încheierea contractului individual. În temeiul acestei dispoziții, instanța reține că această faptă este prevăzută drept contravenție de articolul 16 alineat 1 din Legea cu numărul 53/2003, motiv pentru care solicitarea apelantei de anulare a procesului verbal de contravenție pentru inexistența faptei este neîntemeiată.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că apelul este întemeiat, întrucât gradul de pericol social al faptei nu este unul ridicat. Astfel, persoana care a fost depistată de organele de control are încheiat contract individual de muncă începând cu data controlului, astfel încât urmările socialmente periculoase nu se mai produc. De asemenea, așa cum reiese din declarația dată în fața organelor de control de persoana depistată în activitate – A. M., aceasta se afla în probă de lucru la momentul controlului, ceea ce denotă că nu i se poate imputa apelantei încălcarea dispozițiilor legale un timp îndelungat.
Prin urmare, față de gradul de pericol social mai redus al faptei, instanța va admite cererea de apel în ceea ce privește individualizarea sancțiunii și va schimba în parte sentința atacată cu apel în sensul că va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – petentă S.C. M. D. MEHEDINTI S.R.L., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., și sediul procedural ales în Drobeta Turnu Severin, ., ., la Cabinet Avocat P. V., împotriva sentinței nr.3418/10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._, intimat fiind INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3418/10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._ .
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. D. MEHEDINTI S.R.L. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/17.06.2014 încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/17.06.2014, cu sancțiunea „avertisment”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. D.Z./ V.B.
Ex. 4/pag. 7
Data: 27 mai 2015
Cod operator 2626
Jud. fond D. G.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 540/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
