Pretentii. Sentința nr. 727/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 727/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 722/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 727/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta AL F. (F. N.) R. M. și pe pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - SERVICIUL ORĂȘENESC FISCAL DROBETA T. S. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții plata sumei de 1350,00 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda legală calculată de la data încasării până la data restituirii acesteia este de 741,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. F. pentru reclamantă, cu împuternicire avocațială existentă la dosar (fila 42), lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul reclamantului depune la dosar adresa nr._/26.05.2015 emisă de Instituția Prefectului – Județul M., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din care rezultă că autoturismul cu nr._, marca F. Punto a figurat în evidența serviciului pe numele reclamantei până la data de 27.07.2012, când a fost transcris. Totodată depune contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit și precizează că reclamanta a înstrăinat autoturismul pentru care a achitat taxa pe poluare a cărei restituire o solicită în prezenta cauză.
Nemaifiind excepții de invocat și cererii de formulat, instanța acordă cuvântul asupra cauzei.
Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata sumei de 1350 lei reprezentând taxă pe poluare de la data 14.12.2010, precum și plata dobânzii în cuantum de 741, 15 lei aferentă taxei pe poluare. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat. Depune chitanța reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 29.01.2015 și înregistrată sub nr._ reclamanta Al F. (fostă N.) R. M. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Serviciul Fiscal Orășenesc Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1350 lei reprezentând taxă de poluare, precum și plata dobânzii în cuantum de 741,15 lei calculată de la data încasării și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat autoturismul marca F. Punto, achitând taxa de poluare în suma de 1350 lei întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Prin Adresa nr. MH_/08.12.2014 a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice M. plata taxei pe poluare și dobânda aferentă, aceasta respingându-i solicitarea.
A precizat că această taxă este discriminatorie și ilegală în raport de dispozițiile art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene care prevăd că ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 și ale art. 148 alin. 2 din Constituție.
Taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
OUG nr. 50/21.04.2008, cu modificările și completările ulterioare stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este însă nefondată opinia potrivit căreia taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art.90 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
De asemenea prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Afirmația autorităților cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată, deoarece Comisia Europeană (CE) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efect protecționist asupra industriei auto naționale. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.
In concluzie, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă „echivalent" taxelor vamale la import, astfel fiind discriminatorie și ilegală.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivitățiicare impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia. Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate (Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, și în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare (R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. Însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Sald, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
În drept a invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1528 C. civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală.
În dovedire a depus, în copie, următoarele înscrisuri: chitanța privind plata taxei pe poluare, cerere restituire taxă poluare și dobândă aferentă, CI reclamantă, adresa nr. MH_/08.12.2014, carte identitate vehicul, înscrisuri în limba germană și traducere în limba română.
Pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate nu au formulat întâmpinare.
La data de 19.02.2015 reclamanta a depus precizare de acțiune în sensul că se judecă în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta a cumpărat un autoturism marca F. Punto dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa pe poluare în sumă de 1350 lei la Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, taxă ce a fost calculată prin decizia de calcul a taxei de poluare, în temeiul OUG nr.50/2008.
A solicitat restituirea acesteia formulând cerere la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., însă prin adresa nr. MH_/08.12.2014 i s-a comunicat că modalitatea de instituire a taxei pe poluare respectă principiile dreptului comunitar.
Instanța constată astfel că reclamanta a îndeplinit procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare motivat de faptul că nu este conformă cu art.90 din TCE.
Instanța reține că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.90 din TCE.
În primul rând, instanța constată că începând cu 01.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona care a modificat Tratatul de instituire a Comunității Europene, acesta fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art.90 din Tratat a fost renumerotat devenind art.110 din TFUE, cu același conținut.
Prin urmare, instanța va face referire la art.110 din noul Tratat privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 14.12.2010, reclamanta a achitat cu chitanța_ suma de 1350 lei reprezentând taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară.
Instanța constată că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, act normativ care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța constată faptul că taxa pe poluare a fost achitată de către reclamantă în perioada în care erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr.218/2008, OUG nr.7/2009, taxa pe poluare fiind calculată conform anexelor 1,2 și 3 ale OUG nr.7/2009.
În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr. 50/2008.
Instanța reține totodată că potrivit art. III din OUG nr.218/2008 au fost introduse scutiri de la plata taxei pe poluare. Astfel, conform acestor dispoziții legale, „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2."
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile OUG nr.50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Gorj (cauza N., C-263/10) prin care s-a solicitat, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare, care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru. La formularea întrebării preliminare s-a avut în vedere reglementarea națională, respectiv OUG nr.50/2008, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 și nr. 117/2009.
Prin Hotărârea din 07 Iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși sesizarea a avut în vedere OUG nr.50/2008, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 și nr. 117/2009 se constată că în considerentele deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene se reține că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Se apreciază astfel că reclamanta are dreptul la restituirea taxei pe poluare încasată cu încălcarea dispozițiilor comunitare.
Referitor la dobânda legală instanța reține că potrivit art. 124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamanta are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea, așa cum a fost precizată, și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamantă a sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare și a dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății și până la data restituirii efective.
De asemenea, va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta Al F. (fostă N.) R. M., CNP_, cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, așa cum a fost precizată.
Obligă pârâtele să dispună plata către reclamantă a sumei de 1350 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței nr._/14.12.2010, precum și a dobânzii legale în materie fiscală aferentă acestei sume, începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele la plata sumei de 510 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.05.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
M. B. A. N. I.
Red. M.B./Tehno. A.N.I
5 ex./16.06.2015
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 827/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
