Anulare act administrativ. Sentința nr. 233/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 233/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 233/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
Sentința Nr. 233/2016
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantu G. I. și pe pârâta U. A. TERITORIALĂ CUJMIR PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act administrativ - obligarea la plata sumei de 120 lei stabilită prin Decizia de impunere pentru anul 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. M. N., pentru pârâtă, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul G. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 15.01.2016 reclamantul a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de judecarea cauzei în lipsă și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității actiunii ridicata din oficiu.
Avocat D. M. N., pentru pârâtă, precizeaza ca la acest termen invoca si ea exceptia inadmisibilitatii actiunii si solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, pe motiv ca nu a fost contestata si decizia de solutionare a contestatiei. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate de pârâtă.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.02.2015 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. A. și Fiscal, sub nr._, reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâta UAT Cujmir, reprezentata prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ Decizia de impunere pentru anul 2015 privind stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, terenuri, mijloace de transport emise de Primăria Cujmir, Direcția economica, compartimentul impozite si taxe locale, ca netemeinica si nelegala. In temeiul art. 583 din NCPC solicită judecarea in lipsa a cauzei. Cu cheltuieli de judecata.
In motivare arată că prin Decizia de impunere mai sus arătata s-au stabilit in mod nelegal, in sarcina sa mai multe obligații de plata către bugetul local al UAT Cujmir in cuantum total de 120 lei.
In aceasta decizie se arata ca aceste obligații fiscale ar reprezenta debit Curte de Conturi fără a se arata ce reprezintă de fapt si fără a se arata pentru ce perioada de timp sunt datorate.
Aceste obligații fiscale au fost stabilite in mod nelegal.
A formulat contestație împotriva acestei decizii, ce a fost înregistrata sub nr. 1969/28.04.2015, si aceasta a fost respinsa.
In primul rând, invocă faptul ca aceasta decizie de impunere, deși are caracterul unui act administrativ emis de o autoritate publica locala, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 alin. 2 din Codul de procedura fiscala in sensul ca acesta nu conține un număr de înregistrare si data la care a fost emis, astfel ca devine imposibil pentru mine ca si contribuabil sa cunosc cu certitudine data de la care decizia de impunere începe sa producă efecte juridice.
Totodată, consider ca lipsa datei si a numărului de înregistrare împiedica atât organul emitent cat si instanța de judecata sa verifice legalitatea emiterii acestui act administrativ, atât timp cat nu figurează cu un număr de înregistrare in evidentele organului emitent.
In al doilea rând, consideră ca un alt motiv de nelegalitate al acestei decizii de impunere este reprezentat de faptul ca in cuprinsul acesteia nu se menționează in mod expres categoria de impozit sau taxa datorata de contribuabil, baza de impunere, cuantumul acestora pentru fiecare perioada impozabila .
Astfel, aceasta decizie de impunere constituie un titlu de creanța fiscala, care trebuia emis potrivit dispozițiilor art.87 alin. 1 din codul de procedura fiscala, dispoziții legale care prevăd ca decizia de impunere trebuie sa îndeplinească condițiile prevăzute de art. 43 din codul de procedura fiscala si trebuie sa mai cuprindă, pe lângă elementele prevăzute de art. 43 alin. 2, si categoria de impozit, taxa, contribuție sau alta suma datorata, baza de impunere, precum si cuantumul acestora pentru fiecare perioada impozabila.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 2 din codul de procedura fiscala acest act administrativ trebuia sa conțină motivele de fapt si temeiul de drept pentru care acesta s-a emis, elemente ce nu sunt cuprinse in conținutul deciziei.
In contradicție cu cele arătate mai sus, adică cu dispozițiile legale mai sus arătate, invocă faptul ca in cuprinsul deciziei se menționează doar ca sumele datorate „se stabilesc următoarele obligații de plata către bugetul local al Primăriei Cujmir", iar in rubrica „Denumire creanțe bugetare" aceste obligații de plata se regăsesc sub denumirea de „ Debit Curte Conturi"
In al treilea rând, pe fondul cauzei va arat ca la emiterea acestei decizii a fost avuta in vedere Decizia nr. 68/14.10.2014 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi M., pct. 2 in care s-ar fi constatat ca personalul de specialitate din cadrul compartimentului de taxe si impozite nu a calculat si respectiv încasat, impozitul pe construcțiile si terenurile amplasate in intravilanul si extravilanul localității, conform prevederilor legale in materie deoarece UAT Cujmir nu a delimitat zonele si nu a stabilit numărul acestora, atât in intravilanul si extravilanul localității in conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, prin art. 2 al HCL nr. 32/13.12.2012 au s-a stabilit rangul localității si s-au delimitat zonele localității stabilindu-se ca se afla situat in zona A sediul biroului zonal al APIA Cujmir, in zona B sediul Căminului Cultural Cujmir si zona C restul comunei si extravilanul localității.
Așa cum se arata si in actul de control (Decizia nr. 68/2014) in conformitate cu pct. 4. alin 1 din HG 44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal delimitarea zonelor și stabilirea numărului acestora, atât în intravilanul, cât și în extravilanul localităților, se stabilesc prin hotărârile adoptate de către consiliile locale potrivit art. 247 lit. b) din Codul fiscal.
In aceste condiții singura autoritate competenta care realizează delimitarea zonelor și stabilirea numărului acestora, atât în intravilanul, cât și în extravilanul localităților este Consiliul Local al unității administrativ teritoriale respective si nu alta autoritate (fie ea chiar si Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi M.) si acest lucru a fost realizat in speța de fata, așa cum a arătat prin HCL nr. 32/13.12.2012 de către Consiliul Local Cujmir.
Mai mult decât atât, arată că aceasta HCL nr. 32/13.12.2012 nu a fost revocată, anulata, modificata, etc. Si de asemenea nu a fost atacata in instanța de către Prefectul județului M. astfel ca ea își produce pe deplin efectele, iar impozitele locale de sunt datorate UAT Cujmir nu pot fi calculate decât in conformitate cu ea.
In ultima rând, arată faptul că la finele anului 2014 nu aveam nicio creanța restanta către parata.
In drept, își întemeiază cererea pe disp. Legii 554/2004 si OG 84/2012 privind Codul de Procedura Fiscala.
In dovedirea cererii de chemare in judecata înțelege să se folosească de proba cu acte si depune următoarele: carte de identitate; Decizia de impunere pentru anul 2015 privind stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, terenuri, mijloace de transport emise de Primăria Cujmir, Direcția economica, compartimentul impozite si taxe locale; Răspunsul UAT Cujmir la contestația formulata împotriva acestei Decizii, Hotărârea privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2014-HCL 39/30.12.2013 ; Extras din Decizia Curții de Conturi nr. 68/14.10.2014.
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii instanța constată următoarele:
Potrivit art.352 din legea nr.207/2015 dispozitiile noului Cod de Procedura Fiscala se aplica numai procedurilor administrative incepute dupa . acestuia, iar procedurile administrative incepute inainte de . prezentei legi raman supuse legii vechi.
Prin urmare, in cauza sunt aplicabile dispozitiile OG nr.92/2003.
Potrivit art.205 din OG nr.92/2003 (1) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”, iar potrivit art.218 alin.2 din OG nr.92/2003 poate fi atacata la instanța de contencios administrativ numai decizia emisa in procedura prealabila.
Instanța de contencios fiscal se poate învesti numai cu judecarea unei acțiuni îndreptate împotriva unei soluții fiscale definitive. O decizie de impunere contestată nu este o soluție definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în lipsa unei decizii administrative de soluționare (art.210 alin.2), numai aceasta din urmă putând face obiectul judecății în fond.
Prin urmare, procedura administrativa de soluționare a contestațiilor impotriva actelor administrativ-fiscale, reglementata de dispozițiile art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, este o procedura administrativa prealabila, iar nu o jurisdicție speciala administrativa, in sensul prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituția României, la care partea ar putea renunța. Ea are un caracter obligatoriu, iar nu facultativ, nerespectarea acesteia atrăgând inadmisibilitatea acțiunii in contencios administrativ.
In cazul de fata, se constata ca reclamantul a formulat contestatie impotriva deciziei de impunere pentru anul 2015, ( fila 7 din dosar), fara contesta si decizia emisa ca urmare a solutionarii contestatiei depuse de reclamant la fila 8 ( adresa nr.1970/28.04.2015) prin care i-a fost respinsa contestatia nr.1969/28.04.2015.
De asemenea, reclamantul nu s-a prezentat la primul termen de judecata pentru a modifica actiunea in conformitate cu art.204 din CPCiv, respectiv pentru a intregi obiectul actiunii si cu contestatie impotriva deciziei de solutionare.
De asemenea, reclamantul a solicitat judecarea litigiului in lipsa partilor, con fart.223 alin.1 din cpciv.( fila 25)
F. de cele de mai sus, instanta va dispune admiterea exceptiei inadmisibilitatii si respingerea actiunii ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. I., domiciliat in corn. Cujmir, sat Cujmir, ., jud. M., având CNP_ in contradictoriu cu U. A. TERITORIALĂ . în ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
4 ex./4 pag./18.02.2016
Cod operare date 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
