Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 18/2016. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2016

Sentința nr. 18/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 18/2016

Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința nr. 18/2016

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE S. N. C.

Grefier Tudorița I.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul E. D. și pe pârâții M. A. Interne, I. G. al Poliției Române, I. Județean de Poliție M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată /an, etc.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-au comunicat, prin serviciul registratură, relațiile solicitate de la pârâtul I. Județean de Poliție M., prin adresa nr._/15.12.2015, după care, constatându-se cauza în stare de judecată a fost reținută spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 14.08.2015 sub nr._, reclamantul E. D. a chemat în judecată pârâții M. A. Interne, I. G. al Poliției Române, I. Județean de Poliție M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012 – 2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecații, astfel cum a fost stabilit prin actele normative special, actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație al prețurilor de consum la momentul plății, conform prevederilor art. 1531 - art. 1535 N.C.P.C. și art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2000 - Codul muncii, republicat și renumerotat, în Monitorul Oficial nr.345 din 18 mai 2011, în temeiul art. V din Legea 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003; cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plații elective, potrivit dispozițiilor art.1017 alin. 1 și alin. 2 pct. 3 N.C.P.C. calculată cu respectarea dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607, din 30 august 2011, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că este angajat al Ministerului A. Interne din data de 28.02.1985, îndeplinește funcția de polițist, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 360/06.06.2002 Statutul polițistului modificată, fiind funcționar public cu statut special.

Dreptul la acordarea tichetelor de vacanță, redenumite "vouchere" prin art. III clin Legea 94/2014 ( publicată în Monitorul Oficial nr. 4% din 03.07.2014 ) pentru aprobarea O.U.G. nr.8/18.02.2009 privind acordarea tichetelor de vacanță (publicată în Monitorul Oficial nr.110/24.02.2009) i-a fost recunoscut prin (art.1) potrivit căreia începând de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe „Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele ce se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companii/e naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract de individual muncă acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță ", rezultând că aceste prevederi sunt aplicabile polițiștilor .

In ceea ce privește data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, dat fiind faptul că în cuprinsul său nu este prevăzut un alt termen, aceasta este data publicării în Monitorul Oficial, respectiv, 24.02.2009. astfel cum reiese din aplicarea dispozițiilor art. II alin. 2 din Legea 24/2000 (în vigoare la data promulgării ordonanței), în conformitate cu care "Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară."

Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilit de alin. 4 al articolului 1 din ordonanță, sub acest aspect prevăzându-se că „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.""

Dreptul de a beneficia de voucher de vacanță are configurația unui drept salariat prevăzut de o lege specială, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014.

In cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz, beneficiar este o persoană care are calitatea de salariat, iar cel obligat să acorde voucherul de vacanță este angajatorul salariatului.

Aceste aspecte rezultă din lectura art. 1 alin.(2) din O.U.G. nr. 8/2009 * aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94 2014 unde se prevede că „Instituțiile publice /.../ acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.

Dispozițiile art.1 alin. 2 din O.U.G. 8/2009 creează în sarcina instituțiilor pârâte obligația de a acorda tichetele/voucherele de vacantă, textul legal fiind clar si nelăsând loc de interpretare contrară.

Astfel, este creată o diferența clară între angajatorii din sectorul privat, care "pot acorda" aceste vouchere și instituțiile din sectorul bugetar si celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin. 2 al art. 1 din O.U.G. 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești.

Diferența este dată de caracterul normei legale care, la alin. 2, devine imperativă, obligatorie, nelăsând la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării acestor drepturi.

Nici un act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispoziții legale, iar aplicarea acestora a fost doar suspendată. Prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 283 2011. art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012. art. 9 alin. 2 din O.U.G. nr. 103/2013 și art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 83/2014 prevăd suspendarea dreptului prevăzut de O.U.G. nr. 8/2009 și nu anularea acestui drept, drepturi ce se prescriu după o perioadă de 3 ani dacă nu sunt solicitate.

Mai mult, intenția legiuitorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezultă din aprobarea O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.

În conformitate cu dispozițiile art.160 Codul Muncii, " salariul cuprinde salariul de baza. indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri", iar, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca".

Așadar, potrivit dispozițiilor art.1 alin. 2 din O.U.G 8/2009, coroborate cu dispozițiile art. 160 și 40 alin. 2 lit. c Codul Muncii, în sarcina pârâților a existat această obligație încă de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial, obligație pe care însă aceștia nu și-au îndeplinit-o nici până în prezent, aceștia așteptând prescripția de 3 ani.

Pârâții nu se pot apăra susținând ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariate, sau nu au fost prevăzute astfel de cheltuieli. întrucât acestora le revine obligația de a efectua demersurile necesare în vedere alocării de fonduri.

Astfel, potrivit art.1 alin. (3) din O.U.G. Rep nr. 8/2009, în forma modificată prin Legea nr. 94/2014, „ (3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."

Aceleași dispoziții se regăsesc și la alin. (3) al art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009, cu excepția faptului că în loc de sintagma „vouchere de vacanță" se utiliza sintagma ”tichet de vacanță".

Așa fiind, legea a prevăzut și prevede că obligația efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanță (tichetelor de vacanță) incumba pârâților.

Prin urmare, susținerea în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislația în vigoare, deoarece pârâții cunoșteau aceste prevederi și aveau obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.

Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile legislației conexe privind drepturile salariaților, cum este O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014.

Aceste aspecte au fost reținute în mod constat în jurisprudență (Deciziile nr. 288/2010. nr.1365/2009, nr.1304/2009 ale Curții de Apel Timișoara/Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale; Decizia nr.4598/R/2012 a Curții de Apel București, s. a VII-a civ. conflicte de muncă și asigurări sociale).

Apreciază astfel că, din culpa exclusivă a pârâților, oricare ar fi fost cauza, după caz, neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv voucherelor de vacanță în perioada 2012-2014 de către pârâți i-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert și constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege.

Apreciază ca obligația pârâților de a acorda tichetele/voucherele de vacanță pentru perioada 2012 - 2014 nu poate fi executată în natură întrucât în conformitate cu art. 2 alin. 4 din O.U.G. 8/2009, tichetele/voucherele de vacanță au o perioada de valabilitate limitată, acestea neputând fi utilizate de beneficiari decât până la data de 31 decembrie a anului în care au fost emise.

In conformitate cu dispozițiile Codul Civil anterior, "orice obligație de a face (...) se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului." (art.1075 C. civ.) Singura excepție de la transformarea obligației de a face într-o obligație de a plăti despăgubiri o constituia situația în care executarea poate fi făcută de creditor pe cheltuiala debitorului: "Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului" (art. 1077 C. civ.).

In noua reglementare prevăzută de Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate dispune executarea prin echivalent ii constituie dispozițiile art. 1527 potrivit cărora " creditorul poate cere întotdeauna ea debitorul sa fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă. (2) Dreptul la executarea în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă".

Astfel, apreciază că singura posibilitate de executare a obligației. în prezent, o constituie acordarea în bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanță, în caz contrar dreptul legal al reclamantului rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natura salariată neacoperit.

In consecința, având în vedere toate aceste motive, solicită obligarea pârâților să acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012 - 2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecații, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.

Menționează că a efectuat procedura prealabilă de solicitare a drepturilor bănești la I.P.J. M. prin adresa F.N. din 16.07.2015 la care a primit răspunsul nr._/15/30.07.2015, la I.G.P.R. prin adresa nr._ din 17.07.2015.

Cu privire la M.A.I. a efectuat procedura prealabilă prin adresa nr._ din 17.07.2015 la care a primit răspunsul nr._ din data de 30.07.2015 în sensul că solicitarea a fost redirecționata către I.G.P.R..

Referitor la actualizarea sumei datorate, cu rata inflației, de la data scadenței și până la plata efectivă, se justifică față de dispozițiile art. 1531 - art. 1535 și art. 1017 N.C.P.C.

Astfel, are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsit. Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de devalorizare monetară, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, respectiv coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.

In ceea ce privește acordarea dobânzii legale, potrivit art. 1017 alin. 1 și alin. 2 pct. 3 N.C.P.C aceasta urmează a fi calculată și plătită eu respectarea dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 13/2011 care face trimitere la dobânda de referință a B.N.R.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014, art. 1 pct. 2 din Legea nr. 94/2014, art. 1 alin. (1) din II.G. nr. 871/2613, art. 40 alin. (2) lit. c) Codul Muncii, art. 253 C. Muncii art. 266 și urm. C. Muncii, art. 1 alin. 1,. art. 7. art. 8 alin. 1 și art. 1 (alin. 1. din Legea 554/2004 privind Contenciosul administrativ, art. 148 N.C.P.C.

Reclamantul a depus la dosar, în dovedire, înscrisuri: actul de identitate, adresele către M.A.I., I.G.P.R. și I. Județean de Poliție M. F.N. din 16.07.2015 si răspunsul aferent nr._/15/30.07.2015, adeverința nr.588/17.09.2015.

Pârâtul M. A. Interne a formulat întâmpinare la data de 29.09.2015 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne în cauza de față, pentru următoarele motive:

Calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, se face exclusiv de către Inspectoratul de Poliție al Județului M., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.

Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite.

Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.

Anexa nr. 12 la Ordinul M.A.I. nr. S/34/2014 privind exercitarea calității de ordonator de credite în M.A.I., stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din instituția noastră.

Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.

Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul M.A.I, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari și terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.

Așadar, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare angajat în parte, sunt în competența exclusivă a șefului unității la care acesta este angajat, care, așa cum am arătat mai sus, are calitatea de ordonator secundar de credite.

Prin urmare, opinează că nu se poate reține că atât instituția centrală, cât și structurile sale subordonate au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.

In sensul celor de mai sus, învederează decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a Î.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ".

In concluzie, se observă că în cadrul M.A.I. există o procedură de repartizare a creditelor bugetare alocate acestuia.

De asemenea, față de faptul că potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, I.P.J. M. este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea Inspectoratului G. al Poliței Române, în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne, arătă că potrivit art. 222 din Codul civil, „Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel".

Pentru motivele expuse, solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată și să dispuneți respingerea acțiunii față de pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii dedusă judecății ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

a) Solicitarea reclamantului privind acordarea voucherelor de vacanță (așa cum sunt definite prin ultima modificare a OUG nr. 8/2009) este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, în forma corespunzătoare perioadei pentru care solicită drepturile.

ART.1 - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță.

(2) Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță."

Din dispozițiile anterior menționate - art. 1 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, cu modificările și completările ulterioare, - reiese clar faptul că, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă personalului salarial, instituțiile publice, așa cum sunt definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, pot acorda bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță, numai personalului salarial încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă.

Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii, reclamantul este funcționar public cu statut special (polițist) în cadrul I.P.J. M. fapt pentru care reclamantului i se aplică prevederile Legii nr.360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens, conform art. 66 alin. (2) din Lega nr. 360/2002 - Raportul de serviciu al polițistului ia naștere o data cu acordarea primului grad profesional.

La art. 78 alin. (1) din Statutul polițistului se prevede ,, Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului."

In conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici -„Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu."

In context, Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, reglementează regimul general al raporturilor juridice (raporturi de serviciu) dintre funcționarii publici și stat, aceștia neavând astfel încheiat un contract individual de muncă.

Având în vedere că reclamantul este funcționar public civil cu statut special (polițist), care nu își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, cu modificările și completările ulterioare, invocate în susținerea cererii de chemare în judecată.

b) în situația în care instanță va aprecia că reclamantul ar putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, cu modificările și completările ulterioare, urmează să fie avute în vedere următoarele aspecte:

Conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.

Astfel, potrivit prevederilor art. II art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 283/2011 - „în bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora ".

Ulterior, la art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se precizează că - „prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".

Din cuprinsul art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că - „în bugetele pe anul 2014 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.

De asemenea, la art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările și completările ulterioare, este prevăzut că - „în bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora ". In concluzie:

Prevederile legale care reglementează acordarea voucherelor de vacanță dispun în sensul neacordării acestora pentru perioada solicitată de reclamant, 2012-2014.

Pârâtul I. Județean de Poliție M. a formulat întâmpinare la data de 29.09.2015 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Astfel cum rezultă și din cererea de chemare in judecată, reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special - polițist.

Potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță. în forma inițială a actului normativ (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 94/2014): "începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenței, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salariat, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda. în condițiile legii, honuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanță."

De asemenea, conform aceluiași art. 1. alin. (2) din actul normativ menționat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 94/2014”Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.".

A.. (3) preciza, anterior Legii nr. 94/2014 că "Tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau după caz, în bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și in limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori", iar ulterior modificării prin legea menționată, textul articolului este „Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau. după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și in limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".

În acest context, pentru acordarea tichetelor, respectiv a voucherelor, trebuie îndeplinite două condiții: personalul instituțiilor publice trebuie să aibă raporturi juridice care decurg din contracte de muncă și tichetele/voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat.

Potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 „Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute in statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor" și alin.(7) „Competențele emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii."

La momentul apariției O.U.G. nr. 8/2009 era în vigoare O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, care reglementa la art. 37 alin. (2) faptul că „La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile Înaintea datei plecării în concediu. In cazul in care concediul de odihnă se efectuează fracționat. prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată."

În acest context, polițiștii care aveau și au raporturi de serviciu beneficiau de o primă de concediu și nu de tichet sau voucher de vacanță.

Evoluția cadrului normativ privind acordarea primei de vacanță, după 01.01.2010. conduce la aceeași concluzie. Astfel, potrivit art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 330/2009 se abrogă „Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 1, 25, 29 alin. (2) și (3), art. 37, 38, 52, 55 - 58. pct. 1 al notei la anexa nr. 1. pct. 3 al anexei nr. 4. pct. 2 și 3 ale anexei nr. 5" și alin. (2) „Prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare."

Conform art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă ”Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare".

Astfel se justifică prevederile art.7 alin. (2) din Legea 283/2011, art.2 din O.U.G. 84/2012, art. 9 alin. (2) O.U.G. 103/2013 și art. 8 alin. (2) din O.U.G. 83/2014 care prevăd că pentru anii 2012, 2013, 2014 și 2015, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.

În condițiile în care O.U.G. nr.8/2009 nu este aplicabil polițiștilor, pentru considerentele prezentate anterior, nu au fost prevăzute astfel de cheltuieli în legile bugetelor de stat pentru anii 2012, 2013, 2014 și 2015.

Pârâtul I. G. al Poliției Române a formulat întâmpinare la data de 12.10.2015 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâtului I. G. Al Poliției Române.

Învederează că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.

Se observă că în perioada pentru care este solicitată acordarea dreptului bănesc, persoana care a formulat acțiunea, a avut raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului M..

Așadar, calitatea procesuală este definită ca fiind existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic.

Excepția invocată se întemeiază pe dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române care stipulează că "inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică", iar conducătorul acestora (inspectorul-șef), este ordonator terțiar de credite.

De asemenea, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la prevederile art. 21 alin (3) din Legea 500/2002 privind Finanțele Publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază polițiștii din cadrul inspectoratelor județene sunt în competența exclusivă a șefilor acestor unități, care sunt ordonatori terțiari de credite.

Prin urmare, nu se poate reține că atât instituția centrală, în speță I. general al Poliției Române (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 218/2002), cât și structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.

In sensul celor de mai sus, amintește decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a I.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ".

In susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției, invocă prevederile art. 222 din Codul civil, potrivit cărora „Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel".

Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În baza art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță, cu modificările și completările ulterioare (modificată prin Legea nr.94/2014): „Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.".

A.. (3) precizează că „Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori"". In acest context, trebuie îndeplinite două condiții:

- Personalul instituțiilor publice trebuie să aibă raporturi juridice care decurg din contracte de muncă.

- Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat.

a.Polițiștii sunt subiecți de drept ai raporturilor de serviciu și nu de muncă

Potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 „Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au, potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor" și alin.(7) „Competențele emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii."

La momentul apariției O.U.G. nr. 8/2009, era în vigoare O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, care reglementa la art. 37 alin. (2) faptul că ,,La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. In cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată.""

In acest context, este evident că polițiștii care aveau și au raporturi de serviciu beneficiau de o primă de concediu și nu de voucher de vacanță.

b.Evoluția cadrului normativ privind acordarea primei de vacanță după 01.01.2010:

Potrivit art. II, art. 15, alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, așa cum a fost modificată prin legea de aprobare nr. 283/2011, "în bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tic/tete de vacanță personalului din cadrul acestora."

Potrivit art.9 din O.U.G. nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, " Prevederile art. 15± 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. "

În conformitate cu prevederile art.5, alin.(2) din privind reglementarea unor măsuri bugetare, "în bugetele pe anul 2014 ale instituțiilor și autorităților publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora."

Potrivit art.8, alin.(5) din O.U.G. nr.83/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, "în bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora."

În consecință, pentru perioada 2012-2015, legiuitorul dispus în mod expres să nu fie prevăzute în bugetele instituțiilor și autorităților publice sumele necesare pentru emiterea tichetelor/voucherelor de vacanță către personalul din cadrul acestora.

c. Existența de sume în bugetul de stat pentru emiterea voucherelor

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul este funcționar public cu statut special în cadrul I.P.J. M., fiind în raporturi de serviciu cu aceasta, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar .

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. A. Interne, I. G. al Poliției Române, instanța o găsește întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente.

Calitatea procesuală este definită ca fiind existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (cu referire la reclamant), precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (cu referire la pârât).

Calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant se face exclusiv de către I.P.J. M., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator de credite.

În litigiile având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu.

Reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada indicată în cererea de chemare în judecată în cadrul I.P.J. M., fără a exista raporturi de muncă între aceasta și I. G. al Poliției Române sau M. A. Interne.

Conform regulii instituite de prevederile art.21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul A. Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul inspectoratelor județene sunt în competența exclusivă a șefului inspectoratului, care este ordonator terțiar de credite.

Astfel fiind, se va respinge acțiunea formulată împotriva pârâților M. A. Interne, I. G. al Poliției Române, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond se retine că art.1.alin.(1) din OUG nr.8/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 24 februarie 2009 prevede că „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanță”.

Potrivit art.1 alin.(2) din același act normativ „Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, tichete de vacanță”.

A..(3) al aceluiași articol prevede că „Tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță a fost aprobată prin Legea nr. 94 din 1 iulie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 496 din 3 iulie 2014.

Articolul 1, alineatele (1) - (5) au fost modificate având următorul cuprins:

(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță.

(2) Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.

(3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

(4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.

(5) Voucherele de vacanță sunt integral suportate de către angajator, în condițiile art. 3."

Deci, acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță constituie doar o facultate pentru angajator și nu o obligație a angajatorului de a acorda acest drept.

Conform acestor dispoziții legale tichetele/ voucherele de vacanță se acordă numai dacă: există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat); angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de vacanță.

Deoarece art.1 din OUG nr.8/2009 se referă la personal încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (salariați), nu se poate reține că reclamantul, în calitate de funcționar public cu statut special, ar beneficia de tichete/vouchere de vacanță în baza OUG nr.8/2009.

Salariații au raport de muncă întemeiat pe un contract de muncă încheiat cu angajatorul, iar funcționarii publici se află în raport de serviciu evidențiat într-un act administrativ care emană de la autoritatea administrativă și primesc ca remunerare a muncii depuse un salariu.

Acordarea salariului nu conferă funcționarilor publici calitatea de salariați.

Noțiunea de funcționar public, așa cum rezultă și din dispozițiile Legii nr.188/1999 vizează persoanele care, urmare câștigării concursului sau promovării examenului organizat pentru ocuparea unei funcții publice, au fost învestite prin numirea în acea funcție.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.

Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din OUG nr.8/2009.

Salarizarea acestei categorii de personal a fost stabilită prin Legea nr.283/2011( pentru anul 2012), OUG nr.84/2012( pentru anul 2013), respectiv OUG nr.103/2013( pentru anul 2014), acte normative care nu prevăd posibilitatea acordării tichetelor/voucherelor de vacanță.

Având în vedere că dispozițiile art.1 din OUG nr.8/2009 sunt aplicabile numai persoanelor angajate cu contract individual de muncă, nu și funcționarilor publici, acțiunea în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. M. va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul E. D., CNP_, cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., . în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne, cu sediul în mun. București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, I. G. al Poliției Române, cu sediul în mun. București, ..4-6, sector 5, I. Județean de Poliție M., cu sediul în mun. Dr. Tr. S., .. 75, jud. M..

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..

Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2016 la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. S. N. I. Tudorița

Red. C.S./ Tehnored. T.I.

Ex. 6/09.02.2016

Cod operator 2626/2006

← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 36/2016.... →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 18/2016. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 18/2016. Tribunalul MEHEDINŢI