Anulare act administrativ. Sentința nr. 1618/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1618/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 7715/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9960/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINȚA NR. 1618/2014
Ședința publică din data de: 11 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 martie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2014, apoi pentru data de 4 aprilie 2014, iar apoi pentru data de 11 aprilie 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 25.10.2012, reclamantul S. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 8008.2/31.05.2012 și nr. 8008.3/31.05.2012 precum și a Deciziei nr. 602/24.07.2012 emise de CAS M. și în consecință exonerarea sa de plata obligațiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 276 lei și 5 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea cotei de contribuție datorată, raportat la venitul net realizat pentru anul 2012.
În motivare, reclamantul susține că potrivit dispozițiilor art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 obligația plății contribuției la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate revine numai celor care au încheiat un contract de asigurare, prevăzându-se dealtfel chiar și în art. 4 alin. 4 din HG 972/2006 obligativitatea încheierii contractului de asigurare cu casele de asigurări, direct sau prin angajator.
Reclamantul susține că dacă Legea nr. 95/2006 ar fi stabilit un sistem obligatoriu de plată a acestor contribuții nu ar fi trebuit să condiționeze plata acestora de prestarea serviciilor medicale, cu atât mai mult cu cât, art. 220 din acest act normativ reglementează tipul de servicii de care beneficiază persoanele care nu fac dovada calității de asigurat, recunoscând astfel că există categorii de persoane care nu fac dovada calității de asigurat și care totuși beneficiază de anumite servicii.
De asemenea, reclamantul mai arată că art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 stabilește că persoanele care nu sunt salariate au obligația să comunice direct casei se asigurări alese, veniturile pe baza contractului de asigurare, astfel că textul de lege stabilește că raportul juridic are o natură contractuală ce are la bază voința persoanei.
În privința modului de calcul a sumei imputate, reclamantul arată că acesta este greșit, deoarece este vorba de o plată retroactivă, procentul pretins trebuind a fi raportat la veniturile nete realizate astfel cum acestea rezultă din înscrisurile financiare și nicidecum din declarația anuală de estimare a veniturilor care s-a presupus a fi obținute în cursul unui an fiscal.
La dosar s-au depus în copie actele atacate precum și cele care au stat la baza emiterii acestora.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 95/2006, ale Legii nr. 51/1995, ale Legii nr. 253/2003 și ale Legii nr. 221/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de răspundere, iar obligația de plată a debitului datorat la FNUASS este o obligație legală, care operează ope legis, și nu în baza unui contract de asigurări sociale de sănătate, astfel cum susține reclamantul.
Se susține că excepțiile de la principiul contribuției obligatorii la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sunt reglementate de art.6 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 și dispozițiile privind dobânzile și penalitățile de întârziere sunt reglementate de art.119 din OG nr.92/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr.150/2002 și OG nr.92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâta CAS M. a emis la data de 31.05.2012, Decizia de impunere nr. 8008.2, referitoare la obligațiile de plată la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru plata sumei de 276, reprezentând contribuție la fondul de sănătate, precum și Decizia nr. 8008.3 privind suma de 5 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere.
Reclamantul a contestat această decizie iar prin Decizia nr. 602 din 24.07.2012 s-a respins ca neîntemeiată contestația.
Instanța reține că în ceea ce privește obligația de plată a contribuției la FNUASS pentru veniturile realizate din activități independente sunt incidente prevederile art. 257 alin. 2 litera b din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora, persoanele fizice care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit, sunt obligate să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În lipsa declarațiilor privind veniturile realizate din activități independente de către reclamant, în perioada 15.03.2012 – 15.12.2012, acestea au fost comunicate de către ANAF, pe baza protocolului încheiat cu C. Națională de Asigurări de Sănătate, listă pe baza căreia a fost demarată procedura de înștiințare în vederea recuperării creanțelor datorate, prin comunicarea deciziei de impunere atacate.
Instanța apreciază totodată, cu privire la susținerile reclamantului referitoare la neîncheierea unui contract de asigurări de sănătate cu pârâta, că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că obligația de plată a contribuției la FNUASS nu se naște urmare încheierii unui contract de asigurări de sănătate, ci rezidă din dispozițiile legale care prevăd că toți cetățenii români sunt asigurați și în această calitate au obligația achitării contribuției la F.N.U.A.S.S. – art.4 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 211 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În consecință, reclamantul datorează suma reprezentând contribuția la FNUASS calculată la suma încasată cu titlu de venituri din activități independente, respectiv aceea de 276 lei.
În ceea ce privește majorările și penalitățile de întârziere calculate de către pârâtă, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 84 litera c din OUG 150/2002, C. Națională de Asigurări de Sănătate are obligația de a folosi mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea și susținerea intereselor asiguraților pe care îi reprezintă iar potrivit dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin odată pe an, prin casele de asigurări de sănătate, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Astfel, instanța apreciază că, culpa pentru neplata contribuției de 6,5%, nu aparține în exclusivitate reclamantului, astfel încât aceasta să determine calcularea de dobânzi aferente sumei datorate.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului, urmând a dispune anularea Deciziei de impunere nr. 8008.3/31.05.2012 precum și a anularea în parte a Deciziei nr. 602/24.07.2012 emisă de pârâtă, în ceea ce privește suma de 2 lei reprezentând majorări de întârziere și suma de 3 lei penalități de întârziere, respingând, ca neîntemeiate, restul pretențiilor formulate de reclamant.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M., cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., cu sediul în Tg. M., .. 19, jud. M., și în consecință:
Anulează Decizia de impunere nr. 8008.3/31.05.2012 emisă de pârâtă.
Anulează în parte Decizia nr. 602/24.07.2012 emisă de pârâtă, în ceea ce privește suma de 2 lei reprezentând majorări de întârziere și suma de 3 lei penalități de întârziere.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamant.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
red./thred. C.D.A
04.08.2014 – 4 ex.
Listat CRL/ 18.08.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2573/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 3036/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
