Anulare act administrativ. Sentința nr. 81/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 81/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 3813/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA nr.81/2014
Ședința publică de la 13 ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. P. (domiciliat în Drăgănești, ., jud. Bihor, CNP_) în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului M. (cu sediul în Tg. M., ., jud. M.) având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse, la data de 10 ianuarie 2014, prin registratura instanței, din partea pârâtului I. M., copiile înscrisurilor care au stat la baza emiterii adresei nr.778/07.06.2013.
Instanța constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Instanța constată, în temeiul art.131 C.pr.civ., că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art.10 din Legea 554/2004.
Instanța încuviințează, în temeiul art.258 C.pr.civ, proba cu înscrisuri, constând în actele existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
Instanța estimează, în baza art.238 C.pr.civ., durata prezentului proces la 30 zile.
Se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 3 dosar).
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, în temeiul art.223 alin.3 C.proc.civ., instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01.07.2013, reclamantul P. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M., anularea măsurii punerii în executare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, măsură luată și comunicată reclamantului prin adresa nr.778/07.06.2013 de șeful Serviciului rutier al județului M., dispunerea ca pârâta să efectueze cuvenitele rectificări în evidențele legale referitoare la permisul de conducere, în sensul radierii mențiunilor efectuate în temeiul dispoziției menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, la data când s-a dispus punerea în executare a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce, aceasta fusese deja executată.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copia adresei contestate.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă, la solicitarea instanței, a depus actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, precum și a susținerile reclamantului, instanța reține următoarele:
Prin adresa emisă de Șeful Serviciului rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M. nr.778/07.06.2013, reclamantului P. P. i s-a adus la cunoștință faptul că, la data de 13.04.2011, în dosarul nr._, a fost respinsă irevocabil plângerea contravențională pe care acesta din urmă a formulat-o. De asemenea, în conformitate cu prevederile art.118 alin.2 OUG 195/2002, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile. În temeiul art.118 alin.4 și 5, s-a dispus majorarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule comunicată anterior, cu 30 de zile. Potrivit mențiunilor efectuate de Serviciul rutier, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule a început la data de 08.07.2013.
Examinând situația de fapt astfel cum a fost descrisă în această adresă prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța apreciază că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu a început la data de 08.07.2013, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de pârât, precum și din propriile susțineri ale reclamantului, la data de 06.05.2010, acesta a fost sancționat contravențional, fiindu-i suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile. La data de 13.04.2011, plângerea pe care o formulase împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost respinsă, rămânând irevocabilă la acel moment.
Pentru a determina momentul de la care sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce devine executorie, instanța are în vedere dispozițiile art.210 din HG 1391/2006, potrivit cărora, în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o fapta pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovada înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii. Când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenției. Cu toate acestea, atunci când se formulează plângere contravențională, aceasta suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești, conform art.118 alin.2 din OUG 195/2002. Prin urmare, în speță, executarea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce a fost suspendată până la data de 13.04.2011, data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a respins plângerea contravențională. De la această dată a început să fie executată suspendarea dreptului de a conduce pe perioada de 90 de zile, indiferent de operarea acesteia în evidențele Serviciului rutier din cadrul I., și indiferent dacă petentului i-a fost sau nu adus la cunoștință acest aspect.
Mai mult, de la aceeași dată a început să curgă și termenul de 15 zile prevăzut de art.118 alin.4 din OUG 195/2002, în care reclamantul era obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere. Potrivit art.118 alin.5, neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin.4, în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, ceea ce s-a și întâmplat în speță, reclamantul recunoscând faptul că nu a predat permisul de conducere în termenul legal.
Astfel, termenul total de 120 zile (90 + 30 de zile) de suspendare a dreptului reclamantului de a conduce a început să curgă din ziua următoare datei în care hotărârea prin care plângerea contravențională a fost respinsă – 13.04.2011, și, reiterează instanța, indiferent că măsura a fost sau nu operată în evidențele Serviciului rutier ori comunicată petentului. Textul legal nu condiționează începutul executării sancțiunii sau curgerea acestui termen de propriile operațiuni administrative efectuate de autoritatea cu atribuții în materie, iar întârzierea în efectuarea acestora nu poate influența situația petentului în nicio modalitate. Altfel, curgerea aceste termene ar depinde în exclusivitate de comportamentul autorității, fiind eludate dispozițiile legale menționate.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 120 zile nu a început la data de 08.07.2013, astfel cum i-a fost comunicat reclamantului prin adresa nr.778/07.03.2013, motiv pentru care, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va admite în parte cererea de chemare în judecată și va dispune anularea acestei măsuri.
Va fi respinsă solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la efectuarea rectificarea corespunzătoare în evidențele serviciului rutier, întrucât efectuarea acestora este o consecință a anulării măsurii și urmează a fi efectuate de serviciul rutier conform procedurilor interne de lucru. D. în situația în care aceste mențiuni nu ar fi efectuate, reclamantul ar avea deschisă posibilitatea de a se adresa instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. P., cu domiciliul în Drăgănești, ., jud. Bihor, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M..
Anulează măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 120 zile, începând cu data de 8.07.2013.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea rectificărilor în evidențele prevăzute de lege.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CP
31.01.2014
4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 667/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2401/2014. Tribunalul... → |
|---|
