Anulare act administrativ. Sentința nr. 1204/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1204/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 3138/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1204/2014
Ședința publică de la 14 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 28 februarie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 mai 2013 sub nr._, astfel cum a fost modificată la data de 21 ianuarie 2014, reclamantul T. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate M.:
- anularea în parte a Deciziei nr. 79/06.02.2013 precum și a deciziilor de impunere nr. 309/01.03.2011 și nr. 9689.3/31.05.2012, în sensul exonerării sale de plata accesoriilor în sumă de 23.861 lei precum și a celor datorate până la data stingerii integrale a debitului;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, cu privire la accesoriile aferente debitului, reclamantul a invocat prevederile art. 84 lit. c din OUG nr. 150/2002 și ale art. 222 din Legea nr. 95/2006 privind obligația C. de a asigura informarea fiecărui asigurat asupra drepturilor și obligațiilor sale, obligații pe care pârâta nu le-a respectat ci a așteptat aproape 5 ani până să întreprindă primul demers ce a dus la emiterea deciziei de impunere.
De asemenea, reclamantul a invocat prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, conform cărora stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat întâmpinare atât față de acțiunea inițială, cât și față de cererea modificatoare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a invocat, cu privire la obligația accesorie, prevederile art. 119 și 120 din OG nr. 92/2003 și ale art. 257 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 și a arătat că reclamantul ar fi trebuit să cunoască faptul că datorează contribuția la asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate din desfășurarea profesiei de avocat.
La dosar au fost depuse deciziile atacate și actele care au stat la baza emiterii acestora.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a emis deciziile de impunere nr. 309 din 01.03.2011 și nr. 9689.1, nr. 9689.2 și nr. 9689.3 din 31.05.2012, prin care a fost stabilită în sarcina reclamantului T. A. obligația de plată a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2007-2009, 2010-2011 și respectiv pentru anul 2012 și obligația de plată a accesoriilor – majorări/dobânzi de întârziere și penalități de întârziere (f. 10-12, 23-28).
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrativ fiscale, respinsă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. prin decizia nr. 79/06.02.2013, reținându-se că motivele de fapt și de drept invocate în susținerea contestației nu sunt de natură să modifice obligațiile dispuse prin actul administrativ fiscal (f. 6-9).
Instanța apreciază că argumentele invocate de reclamant în susținerea nelegalității deciziilor contestate, cu privire la obligațiile accesorii, sunt neîntemeiate.
Cu privire la susținerea reclamantului că pârâta C. nu și-a îndeplinit obligația de informare, instanța reține că reclamantului îi revenea obligația de a-și declara veniturile la Casa de Asigurări de Sănătate M. în vederea stabilirii contribuției la FNUASS, obligație prevăzută expres de art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și de art. 22 din OG nr. 92/2003. Reclamantul nu și-a respectat această obligație, nefăcând dovada că ar fi depus declarații la pârâtă cu privire la veniturile realizate. Ca urmare, acesta se află în culpă și nu poate imputa pârâtei faptul că nu i-a adus la cunoștință obligația de plată a contribuției, asupra veniturilor nedeclarate.
De asemenea, obligația de a plăti penalități de întârziere și dobânzi este prevăzută de art. 119 și art. 120 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, acestea curgând de drept de la data scadenței obligației, în baza legii. Scadența obligației de plată a contribuției este prevăzută de art. 257 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, iar art. 216 din aceeași lege face trimitere expresă la OG nr. 92/2003, pentru aplicarea măsurilor de executare a contribuțiilor neachitate la termen.
Reclamantul a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003, potrivit cărora „nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale”. Instanța reține că această înștiințare a contribuabilului nu are vreo înrâurire asupra scadenței obligațiilor stabilite prin decizie, care se determină potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus și nici asupra obligației de plată a accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor.
Pentru motivele arătate, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată, astfel cum a fost modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată și modificată de reclamantul T. A. (cu domiciliul în Tg.-M., ., ., CNP_) în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. (cu sediul în Tg.-M., .. 19, județul M.), ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-A.M.A.
Tehnored.- S.E.I. -17.07.2014/4 exemplare
| ← Despăgubire. Sentința nr. 668/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 2439/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
