Anulare act administrativ. Sentința nr. 2171/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2171/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 3346/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2171/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier Ț. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant C. V. M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., intervenient forțat fiind N. M. E., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depus la data de 30 iunie 2014, prin registratura instanței, din partea intervenientului N. M. E. concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în cuprinsul încheierii de ședință din data de 16 iunie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la aceasta instanta la data de 29 mai 2013 sub nr._, reclamanta C. V. M. solicita ca in contradictoriu cu parata DGRFP Brasov-AAJFP M. sa se dispună anularea deciziei nr.487 din 29 octombrie 2012 precum si a deciziei nr.615 din 21.12.2012 prin care s-a respins contestația administrativa formulata de reclamant; exonerarea reclamantului de la plata sumei de 149.504 lei reținuta ca obligație suplimentara de plata către bugetul de stat. Se solicita si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii se arata ca prin decizia nr.487 din 29.10.2012 s-a dispus angajarea raspunderii solidare a reclamantului alaturi de numitul N. M. E. in ceea ce priveste obligatiile fiscale ale societatii . SRL catre bugetul de stat, in cuantum de 149.504 lei. Contestatia administrativa formulata de reclamanta impotriva acestui act administrativ fiscal a fost respinsa prin decizia nr.615/2012. Reclamantul sustine in esenta ca nu se poate retine in sarcina sa o intentie de instrainare a firmei cu scopul de a eluda potentialele obligatii fiscale si arata ca actualul administrator al societatii . SRL a insistat in a-i cesiona partile sociale ale firmei cu mult inainte de data de 14.03.2011.
Se arata ca instrainarea societatii s-a facut sub conditia inexistentei obligatiilor fiscale ale societatii la bugetul de stat si se arata ca in caz contrar nu s-ar fi putut realiza cesiunea. Se sustine apoi ca nu se poate retine imprejurarea ca de existenta acelui stoc de marfa actualul administrator al societatii nu avea cunostinta, reclamantul aratand ca s-a incheiat un proces-verbal de predare-primire in acest sens.
Se sustine ca actualul administrator are o atitudine nesincera si este evidenta reaua credinta a acestuia. Cu privire la creantele de natura comerciala in cuantum de 272.390,20 lei reclamantul sustine ca nu este o certitudine ca aceste obligatii suplimentare ar deriva din perioada in care reclamantul a fost administrator, aspect ce rezulta din chiar afirmatiile organelor de control si se sustine ca in mod abuziv s-a retinut ca acea suma de bani ar reprezenta o creanta din perioada in care reclamantul a fost administratorul societatii. Se mai arata ca actul administrativ fiscal prin care s-au constatat obligatiile fiscale fata de contribuabilul . SRL nu i-a fost comunicat, nefiindu-i opozabil.
Reclamantul a anexat la cerere deciziile contestate, contestatia administrativa. La data de 21 noiembrie 2013 reclamantul a depus la dosar, Hotararile nr.1/4.03. 2011 si nr.2/14.03.2011 ale Adunarii Generale a Asociatilor . SRL, contractul de cesiune a partilor sociale, inregistrarea in Registrul Comertului a modificarilor actului constitutiv (filele 21 si urm.) si Ordonanta procurorului de neincepere a urmaririi penale in dosar nr.512/P/2011 (filele 93-94).
Paratul a formulat intampinare (filele 33 si urm.), prin care solicita respingerea actiunii in contencios administrativ formulata de reclamant. Se arata ca suma pentru care s-a stabilit prin decizia nr.487/2012 atragerea raspunderii solidare la plata a reclamantului pentru obligatiile fiscale datorate de firma amintita mai sus, este de 149.504 lei reprezentand impozite si taxe impreuna cu majorarile aferente datorate bugetului general consolidat al statului de catre firma contribuabil. Parata arata ca prin procesul verbal de insolvabilitate nr.91 din 19.06.2012 s-a declarat starea de insolvabilitate a . SRL, iar in cadrul acestei proceduri s-a constatat că intre modul de administrare al societatii si starea de insolvabilitate a acesteia exista o relatie de cauzalitate, drept pentru care s-a procedat la angajare raspunderii solidare atât a vechiului administrator, respectiv reclamantul C. V. M., cat si a noului administrator N. M. E..
Parata arata că raportul de inspectie fiscala nr.340/2011, decizia nr.452/2011 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite cu ocazia inspectiei fiscale si decizia de nemodificare a bazei de impunere au fost comunicate . data de 12 mai 2011. Se arata ca în drept, răspunderea solidara a fost atrasa in temeiul art.27 alin.2 lit.b si d din OG 92/2003.
Parata arată că . făcut obiectul unei inspecții fiscale, perioada supusa verificării fiind 01.01._11, iar rezultatele au fost consemnate in raportul de inspectie fiscala nr.340 din 09.05.2011 si in decizia de impunere nr.452/12.05.2011. Se arata ca reclamantul a detinut calitatea de administrator in perioada 25.05._11 si de asociat pana la data de 14 martie 2011 conform contractului de cesiune. În evidenta contabila a societatii debitoare, conform balantei de verificare incheiata la data de 28.02.2011 figura un stoc de marfa in cuantum total de 231.015 lei pentru care nu s-a putut efectua identificarea faptica, in conditiile in care nu a fost puse la dispozitie documente legale privind instrainarea acesteia. Pe baza balantei de verificare intocmita in luna iunie 2011 ca ultimă balantă de verificare depusă la AFP Tg.M. s-a constatat ca societatea debitoare figura cu un stoc de marfuri evidentiate in soldul debitor al contului 371, in cuantum de 92.654,57 lei și creanțele de natura comerciala evidențiate in soldul debitor al contului 411 clienți erau în cuantum de 272.390, 20 lei.
Cu privire la afirmatia reclamantului ca nu este o certitudine că acele creanțe de natura comerciala de 272.390,20 lei ar deriva din perioada in care acesta a fost administrator, parata arata ca din analiza balantelor de verificare intocmite pentru luna februarie 2011 si iunie 2011, a reiesit faptul ca o parte din creantele la care se face referire in decizia de angajare a raspunderii solidare provin din perioada in care reclamantul a fost administrator. Se mai arata ca din neidentificarea faptica a stocului de marfa si din aspectele consemnate in raportul de inspectie fiscala nr.340/2011 reiese ca societatea debitoare nu a inregistrat in evidenta contabila veniturile aferente unor livrari efectuate catre diversi clienti, iar creantele de natura comerciala au fost incasate fara a fi evidentate in contabilitate. Se sustine ca de aici reiese ca veniturile obtinute din instrainarea/valorificarea activelor (marfurilor) evidentiate in patrimoniul societatii debitoare au fost insusite si utilizate in folosul propriu de catre fostul reprezentant legal al societatii, reclamantul din prezenta cauza, anterior cesionarii partilor sociale catre numitul N. M. E., diminuând patrimoniul societatii si provocând astfel insolvabilitatea acesteia. Se mai arată că la momentul la care reprezentantul societatii debitoare, asociatul D. I. a preluat avizul de inspectie fiscala, respectiv la data de 7 martie 2011, reclamantul nu cesionase partile sociale noului administrator numit cu data de 4 martie 2011. Parata arată că în perioada cuprinsa între data avizului de inspecție fiscală, respectiv 7 martie 2011 și până la data de 10 aprilie 2011 când echipa de inspectie fiscala propune amânarea datei de începere a inspectiei fiscale la solicitarea numitului D. I., asociat, reclamantul cesioneaza partile sociale numitului N. la data de 14 martie 2011, dupa comunicarea avizului de inspectie fiscala. Se sustine ca acest fapt conduce la concluzia ca fostul administrator a cesionat partile sociale cu intentia vadita de a se sustrage de la plata unor eventuale obligatii fiscale care urmau sa fie stabilite de organele de inspectie fiscala, iar prin efectuarea acestor operatiuni dovedeste reaua-credinta. Parata arata ca sustinerea reclamantului ca acea cesiune a avut loc la insistentele numitului N. nu este dovedita. Se mai arată că reclamantul prin contestatia formulata nu a facut dovada cu documente justificative, a unei stări de fapt contrare celor prezentate in decizia nr.487/2012.
Parata a depus la dosar documentele care au stat la baza emiterii deciziei de atragere a raspunderii solidare – raportul de inspectie fiscala (fila 62 si urm.), procesul-verbal de declarare a starii de insolvabilitate a . SRL (fila 49 si urm.).
Prin adresa nr._ din 19.02.2014 emisa de parata, aceasta a comunicat stadiul de solutionare a contestatiei administrative formulata de societatea debitoare impotriva deciziei de impunere nr.452/2011 in sensul anularii actiunii in contencios administrativ ca insuficient timbrata (fila 99).
In raport de prevederile art.78 alin.2 din Noul Cod de procedura civila instanta a adus in discutia contradictorie a partilor necesitatea extinderii cadrului procedura prin introducerea in cauza in calitate de intervenient fortat a numitului N. M. E., actualul administrator al societatii debitoare si fata de care s-a angajat raspunderea solidara, alaturi de reclamant. La solicitarea reclamantului, prin încheierea de sedinta din data de 18 aprilie 2014 instanta a dispus introducerea si citarea acestei parti in proces (fila 136).
Intervenientul a solicitat respingerea actiunii in contencios administrativ formulata de reclamant si in probatiune a solicitat a se avea in vedere contractul de cesiune, faptul ca vechiul administrator a declarat ca firma nu are obligatii fiscale la bugetul de stat si notele scrise depuse cu ocazia acordarii cuvantului in fond.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. ( succesor legal DGRFP Brasov – AJFP M.) a emis decizia nr. 487 din 29.10.2012 de atragere a răspunderii solidare a reclamantului alaturi de intervenientul N. M. E., cu debitoarea declarată insolvabilă . SRL, pentru obligații fiscale ale debitoarei către bugetul de stat, în sumă totală de 149.504 lei.
În fapt, s-a avut în vedere balanța de verificare întocmită la data de 30.06.2011, ca ultimă balanță depusă de debitor la organul fiscal și s-a reținut că potrivit acesteia debitorul figura cu un stoc de marfuri evidentiate in soldul debitor al contului 371 in cuantum de 92.654,57 lei si cu creanțe de natură comercială în cuantum de 272.390,20 lei, evidențiate în soldul debitor al contului 411 „clienți”. S-a avut în vedere că balanța de verificare analizată (30.06.2009) este ultima situație financiar-contabilă depusă la organul fiscal și ca in urma verificarilor efectuate de inspectorii fiscali s-a constatat ca in evidenta contabila a societatii debitoare conform balantei de verificare incheiata la data de 28.02.2011 figura un stoc de marfa in cuantum total de 231.015 lei, pentru care nu s-a putut efectua identificarea faptica intrucat nu au fost prezentate la control documente legale privind instrainarea acesteia. S-a apreciat ca in perioada administrata de fostul administrator – reclamantul din prezenta cauza - societatea debitoare nu a inregistrat in evidenta contabila veniturile aferente unor livrari efectuate catre diversi clienti, fapt din care rezulta ca veniturile obtinute din valorificarea/înstrăinarea marfurilor evidentiate in patrimoniul societatii au fost insusite si utilizate in folosul propriu de catre fostul administrator. S-a apreciat ca in perioada in care reclamantul a fost administratorul societatii debitoare, au fost efectuate operatiuni economice cu consecinta diminuarii obligatiilor fiscale reale datorate de catre debitoare. S-a decis angajarea răspunderii solidare de reclamantului. În drept, s-au reținut prevederile art.27 alin.2 lit.b si d din OG 92/2003.
Prin decizia nr.615/21.12.2012 s-a respins contestația formulată de reclamant, reținându-se în esență aplicabilitatea dispozițiilor art.27 alin.2 lit.b si d din OG 92/2003 și faptul că reclamantul nu a făcut dovada cu documente justificative, a contrariului celor prezentate în decizia de atragere a răspunderii solidare.
Instanța reține că pârâta invocă o rea-credință a reclamantului (fost administrator al societății debitoare).
Astfel cum reiese din înscrisurile existente la filele 21-23 dosar, prin Hotararea nr.1 din 4 martie 2011 a Adunarii Generale a . SRL s-a revocat functia de administrator a reclamantului C. V. M.. Prin Hotararea nr.2 din 14 martie 2011 a Adunarii Generale a . SRL si prin contractul de cesiune din 14 martie 2014, s-au cesionat in totalitate partile sociale detinute de numitii D. I. si reclamantul C. V. M. intervenientului N. M. E..
In contractul de cesiune asociatii cedenti ( prin urmare si reclamantul) au specificat ca societatea nu are datorii la bugetul de stat.
Hotararea A. nr.2/14.03.2011 a fost inscrisa la Oficiul Registrul Comertului la data de 25 martie 2011 ( conform certificatului de inregistrare mentiuni existent la fila 24 dosar).
Instanta are in vedere explicatiile oferite de intervenientul N. la cu ocazia controlului efectuat de inspectorii fiscali ( că nu cunoștea aspectele de fapt privind situația firmei rezultate in urma controlului) coroborat cu mentiunea expresa a asociatilor cedenti cuprinsa in contractul de cesiune (lipsa datoriilor la bugetul de stat), precum si imprejurarea intervenirii acelei cesiuni imediat dupa comunicarea avizului de inspectie fiscala.
Toate aceste imprejurari, corelate cu constatarile personale ale inspectorilor fiscali cu ocazia controlului ( lipsa de documente justificative privind instrainarea marfurilor evidentiate in balanta de verificare amintita mai sus) sustin ideea relei-credinte a fostului administrator –reclamantul C. V. M..
Nu poate fi primita sustinerea ca existenta acelor operatiuni comerciale nu poate fi asociata perioadei in care reclamantul a fost administrator.
Pe de o parte, s-a constatat lipsa faptica a stocului de marfa, fara a exista documente legale. Pe de alta parte, s-a constatat derularea de operatiuni comerciale (in perioada in care reclamantul era inca administrator) fara ca veniturile obtinute din livrarile de mafuri sa fie evidentiate in contabilitatea firmei.
Aceste imprejurari sustin pozita paratei – derularea de operatiuni comerciale prin care cu rea-credinta s-au diminuat veniturile impozabile. Iar incheierea acelui contract de cesiune ulterior comunicarii avizului de inspectie fiscala, denota încercarea reclamantului de a se sustrage de la plata unor eventuale obligatii fiscale.
Asa cum arată parata, sustinerea reclamantului că cesiunea s-a încheiat la insistentele intervenientului N. nu este dovedita si de altfel este infirmata de pozitia acestuia.
De asemenea, sustinerea reclamantului referitoare la lipsa conditiilor de atragere a raspunderii solidare pe motiv ca prin Ordonanta Procurorului din data de 20 iunie 2013 din dosar nr. 512/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucat obligatiile la buget au fost achitate, nu poate fi primită.
In prezenta cauza instanta verifică legalitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare prin raportare la conditiile prevăzute de art.27 alin.2 lit.b si d din OG 92/2003, la momentul emiterii deciziei.
Pe de altă parte instanța are în vedere că această răspundere cu caracter subsidiar este antrenată în baza obligațiilor fiscale stabilite in sarcina debitorului . SRL prin decizia de impunere nr.452/2011, definitiva (aspect ce reiese din adresa paratei de la fila 99 dosar).
Iar din compararea actelor care au stat la baza emiterii acelei decizii de impunere (raportul de inspecție fiscala), cu datele cuprinse in decizia de atragere a răspunderii solidare atacata în prezenta cauză și cu starea de fapt redată in ordonanța procurorului amintita mai sus, se desprinde concluzia că obligațiile fiscale reținute în decizia de angajare a răspunderii solidare sunt mai mari decât cele avute în vedere la emiterea ordonantței de neîncepere a urmăririi penale.
O împrejurare a achitării unei parti din obligațiile fiscale datorate la bugetul de stat, intervenită ulterior emiterii deciziei de impunere nr.452/2011 si a deciziei de angajare a răspunderii solidare, nu afectează legalitatea acestui din urmă act administrativ fiscal. De aceea, față de limitele obiectului prezentei cauzei (verificarea condițiilor art.27 alin.2 OG 92/2003), instanța a apreciat ca proba cu expertiza contabila solicitata de reclamanta nu este utila cauzei.
Concluzionând, instanța reține că pârâta a furnizat probe și a redat argumente suficiente pentru a demonstra o rea-credință a reclamantului în crearea unei stări de insolvabilitate a firmei debitoare si in diminuarea veniturilor înregistrate în contabilitate cu consecința nedeclarării obligatiilor fiscale, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.27 alin.2 lit.b si d din OG 92/2003.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge prezenta acțiune in contencios administrativ, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V. M., domiciliat în ., jud. M., CNP_, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg M., ..1-3, jud. M. și intervenientul N. M. E., domiciliat în Tg M., ., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică azi, 30 Iunie 2014
Președinte, Grefier,
I. OneaDaniela Ț.
Aflându-se în concediu de odihnă,
semnează
Vicepreședinte
Judecător,
A. B.
Ț.D. 01.07.2014
Red. I.O./ 8 iulie 2014/ 5 ex.
Listat 15.07.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 473/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
