Anulare act administrativ. Sentința nr. 2828/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2828/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1503/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2828/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol se află pronunțarea în dosarul cu numărul de mai sus privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S. M. INSOLVENCY SPRL, în calitate de LICHIDATOR JUDICIAR AL . în contradictoriu cu pârâta MUNICIPIULUI TG. M., având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 25 aprilie 2014 sub nr._ și precizată ulterior (fila 38), reclamanta S. M. Insolvency SPRL în calitate de lichidator judiciar la . cheamă în judecată pe pârâtul Municipiul Tg.M., arătând că prezenta acțiune se îndreaptă împotriva deciziilor Primăriei Municipiului Tg.M. comunicate cu adresele 6633/30.12.2013 și nr.1092/28.02.2014 prin care s-a refuzat atât emiterea unei oferte de expropriere, cât și ridicarea restricțiilor înscrise pentru imobilele situate în Tg.M., . și nr.109A înscrise în CF_ și CF_ Tg.M.. Solicită obligarea pârâtei la exproprierea de drept a imobilelor situate în Tg.M., . și nr.109A înscrise în CF_ și CF_ Tg.M., sau la radierea restricțiilor impuse asupra acestor imobile în certificatele de urbanism eliberate; în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 328.860 lei cu titlu despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanta arată că în calitate de lichidator judiciar al ., în cadrul procedurii de valorificare a bunurilor debitoare, deși a organizat mai multe licitații pentru imobilele înscrise în CF_ și CF_ Tg.M., nu s-a reușit vânzarea acestora întrucât cei interesați de achiziționare au constatat că terenul este „afectat parțial în zona rezervată circulației rapide până la întocmire studiu periurban sau metropolitan aflat sub incidența UTR V5z și UTR TR1z”, așa cum rezultă din certificatele de urbanism 901 și nr.902 din 2013. Reclamantul arată că a solicitat pârâtei cu adresa nr._/25.11.2013 să emită oferte de expropriere pentru imobilele cuprinse în aceste certificate de urbanism. Pârâta a emis adresa nr.6633/30.12.2013 prin care a comunicat reclamantului faptul că deși aceste imobile sunt parțial afectate de zona rezervată devierii căii ferate a municipiului și că pentru același traseu se stabilește o zonă rezervată circulației rapide ( toate acestea fiind în fază de proiect din anul 2002), realizarea proiectului tehnic elaborat se va face „la momentul în care municipalitatea va dispune de sumele necesare unei investiții de asemenea anvergură”. Reclamantul arată că urmare a acestui răspuns, în încercarea de soluționare amiabilă a situației și recunoașterii dreptului de a dispune de imobilele proprietatea sa fără nicio îngrădire, a solicitat prin adresa nr.5056/2014 excluderea restricțiilor de pe certificatele de urbanism nr.901 și nr.902/2013 și emiterea de noi certificate de urbanism fără restricții pentru cele două imobile. Cu adresa nr.1092/2014 pârâtul comunicată reclamantului faptul că încadrările făcute pentru imobilele în discuție nu pot fi modificate sau excluse, nefiind în fază de proiect. De asemenea, pârâtul a comunicat reclamantului faptul că certificatele de urbanism amintite nu pot fi modificate întrucât au intrat în circuitul civil și sunt opozabile în instanță, arătând și că nu este în măsură să înainteze nicio ofertă de expropriere.
Reclamantul susține că pârâtul încalcă dreptul său de proprietate și susține că suntem în prezența unei exproprieri de fapt fără o dreaptă și prealabilă despăgubire. Arată că se limitează dreptul de proprietate al reclamantului fără nicio limită de timp, fără despăgubire și fără nicio certitudine când și dată planul aprobat în anul 2002 se va transpune în fapt.
Reclamantul a anexat la cerere extrase de carte funciară, cele două certificate de urbanism amintite în acțiune și corespondența purtată cu pârâtul.
Pârâtul Municipiul Tg.M. a formulat întâmpinare (fila 31), prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei mun.Tg.M. (de fapt o lipsă a capacității de folosință a Primăriei mun.Tg.M.).
La termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2014 (fila 50), instanța a reținut că această excepție a rămas fără obiect întrucât reclamantul a depus o cerere modificatoare (fila 38), prin care indică pârâtul ca fiind Municipiul Tg.M. și nu Primăria mun. Tg.M..
Prin întâmpinare se invocă apoi excepția inadmisibilității acțiunii raportat la adresele primăriei nr.6633/30.12.2013 și nr.1092/28.02.2014. Pârâtul arată că aceste două adrese nu sunt acte administrative în înțelesul art.2 lit.c din legea 554/2004, deoarece nu sunt manifestări de voință făcute în scopul de a produce efecte juridice și nici nu produc prin ele însele aceste efecte. Arată că sunt operațiuni administrative premergătoare actului administrativ și care nu pot face obiectul unei acțiuni directe în contencios administrativ.
Raportat la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la ridicarea restricțiilor înscrise pentru imobilele în discuție, pârâtul arată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul contestă legalitatea certificatelor de urbanism nr.901 și nr.902/2013, motivat de faptul că acestea reduc posibilitățile proprietarului de a folosi, amenaja, extinde și dispune de imobile. Susține că cele două certificate de urbanism nu pot fi calificate drept acte administrative în înțelesul art.2 lit.c din legea 554/2004 și invocă prevederile art.6 alin.1 din legea 50/1991 arătând că din acest text legal rezultă că certificatul de urbanism este un act de informare prin care solicitantului i se aduce la cunoștință condițiile legale în care acesta poate obține autorizația solicitată conform legii 50/1991. În realitate, certificatul de urbanism este o operațiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ.
Raportat la exproprierea de drept a imobilelor invocată de reclamant, pârâtul arată că aceasta este inadmisibilă raportat la prevederile legii 255/2010. Pârâtul face referire la prevederile art.22 din legea 255/2010 și arată că aceste dispoziții legale permit sesizarea instanței de judecată doar cu privire la cuantumul despăgubirii în contextul exproprierii prealabile a terenului. Se mai arată că potrivit art.4 din legea 255/2010, exproprierea trebuie că parcurgă mai multe etape. Pârâtul arată în continuare că nici prin raportare la legea 33/1994 – legea generală în materia exproprierii – cererea nu este admisibilă și invocă prevederile art.3 din acest act normativ. Arată că inițiativa declanșării procedurii de expropriere nu este recunoscută niciunei persoane fizice sau juridice și nici instanței de judecată.
Raportat la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, se solicită respingerea acestuia ca nedovedit. Arată că reclamantul nu redă motivele de fapt cu privire la acest capăt de cerere.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (fila 38) calificat de instanță ca fiind o cerere modificatoare prin care precizează pârâtul chemat în judecată, ca fiind Municipiul Tg.M..
Reclamantul solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocă încălcarea dreptului său de proprietate.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri, reclamantul precizează că își întemeiază aceste pretenții pe prevederile art.1357 alin.1 din Codul civil. Solicită a se avea în vedere valoarea imobilelor în discuție, aprobată de adunare creditorilor drept valoare la care începe licitația publică, așa cum rezultă acest lucru din publicația apărută în cotidianul „Zi de zi”, pe care s-a depus la dosar.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare, instanța are în vedere următoarele:
Prin cererea nr._/02.12.2013 reclamantul solicită pârâtului emiterea de oferte de expropriere pentru imobilele cuprinse în certificatele de urbanism nr.901 și nr.902 din 2013 ( fila 9).
Prin adresa nr.6633 din 30.12.2013 (fila 10 dosar), pârâtul îi comunică reclamantului că la acest moment nu este în măsură să îi înainteze o ofertă de expropriere pentru imobilele indicate în cererea de chemare în judecată, motivat de faptul că acestea sunt afectate parțial de zona rezervată devierii căii ferate a municipiului Tg.M.. Se arată că prin HCLM 31/2008 s-a aprobat PUZ – cartier rezidențial Unirii” care stabilește pentru același traseu o zonă rezervată circulației rapide până la întocmirea studiului periurban sau metropolitan și menține culoarul aprobat prin documentațiile de urbanism anterioare, pe culoarul respectiv fiind propus un corp de stradă. Demersurile ulterioare studiilor aprobate, de la elaborarea proiectului tehnic și până la aplicarea acestuia, se vor realiza la momentul în care municipalitatea va dispune de sumele necesare unei investiții de asemenea anvergură.
Reclamantul a revenit cu cererea nr.8905/24.02.2014 ( fila 11), prin care solicită excluderea restricțiilor cuprinse în certificatele de urbanism nr.901/2013 și nr.902/2013 și emiterea de noi certificate de urbanism fără restricții pentru cele două imobile redate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin adresa nr.1092/28.02.2014 ( fila 12), pârâtul îi răspunde reclamantului în sensul că își menține publice de vedere exprimat în adresa nr.6633/2013.
Instanța reține așadar că în procedura prealabilă, reclamantul solicită de la pârât o ofertă de expropriere pentru imobilele indicate în cererea de chemare în judecată, iar în caz contrar, emiterea unor noi certificate de urbanism care să nu conțină mențiunile din certificatele nr.901 și nr.902 din 2013.
Solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la exproprierea de drept a imobilelor în discuție este inadmisibilă.
Instanța apreciază întemeiate argumentele redate de pârât în susținerea acestei excepții, reținând că în materia exproprierii legiuitorul a stabilit prin legea 33/1994 și legea 255/2010, o procedură specială.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de declanșare a procedurii de expropriere în procedura prevăzută de legea 554/2004, este inadmisibilă.
Reclamantului solicită apoi obligarea pârâtului la ridicarea restricțiilor pentru imobilele în discuție, prin emiterea unor noi certificate de urbanism. Se contestă de fapt legalitatea certificatelor nr.901 și nr.902 din 2013, sub aspectul mențiunii redate la regimul juridic („teren afectat parțial de zona circulației rapide până la întocmire studiu periurban sau metropolitan – aflat sub incidența UTR „V5z” și UTR „TR 1z” „).
Instanța apreciază întemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârât, întrucât așa cum reiese din art.6 din legea 50/1991, certificatul de urbanism este un act de informare.
În speță, așa cum reiese din adresa nr.1092/2014 emisă de pârât, aspectele contestate de reclamant vizează informații cu privire la regimul juridic al terenului – informații legate de planul urbanistic zonal aprobat prin HCLM 31/2008.
Prin urmare este vorba de operațiuni administrative prealabile emiterii unui act administrativ, motiv pentru care solicitarea reclamantului este inadmisibilă.
Reclamantul invocă o încălcare a dreptului de proprietate, fără a depune dovezi în acest sens. Nefiind emisă la acest moment vreo decizie de expropriere, nu poate fi primită susținerea reclamantului de încălcare a dreptului de proprietate motivat pe lipsa unei juste despăgubiri.
De asemenea, susținerea reclamantului referitoare la existența unei exproprieri în fapt nu este dovedită. Nu reiese din actele dosarului împrejurarea imposibilității proprietarului de a uza de bunul său.
Analizând pe fond, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri instanța reține că aceste pretenții nu sunt dovedite.
Reclamantul invocă în cererea modificatoare, prevederile art.1357 alin.1 din Codul civil.
Din prevederile art.18 alin.3 din legea 54/2004, rezultă însă că instanța poate hotărî asupra despăgubirilor pentru daune materiale, numai în măsura în care dispune anularea actului administrativ sau obligarea pârâtului la efectuarea unei operațiuni administrative (conform art.18 alin.1 din legea 554/2004).
În aceste condiții, soluția de respingere a celorlalte capete de cerere atrage după sine respingerea și a acestui petit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și, pe cale de consecință:
Respinge ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul S. M. Insolvency SPRL în calitate de lichidator judiciar la . (cu sediul în Tg.M., ., jud.M., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și având Cod unic de identificare_ desemnat prin Încheierea nr. 1813/14.12.2011 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat M. cu sediul în Tg.M., ..4, CUI RO13577109, Nr. de înscriere în Tabloul practicienilor în insolvență 2A0198, Nr. de înregistrare în Registrul societăților profesionale RSP 0252/31.12.2006), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg.M. (cu sediul în Tîrgu M., P-ța Victoriei, nr.3, CUI_ jud. M.), având ca obiect obligarea pârâtei la exproprierea de drept de imobilelor sau la radierea restricțiilor impuse asupra imobilelor în certificatele de urbanism eliberate;
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâtul amintit, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri;
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M.;
Pronunțată în ședința publică azi, 18 Noiembrie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
Red. I.O.
Thred.T.R./ 4 ex./ 12.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 681/2014.... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
