Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 2840/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2840/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 2468/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2840/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul S. N. AL POLITISTILOR SI VAMESILOR PRO LEX, reprezentat prin președinte, în numele membrilor de sindicat A. P. D. (CNP_), B. B. (CNP_), B. N. A. (_), B. L. L. (CNP_), B. D. (CNP_), C. C. A. (CNP_), DETESAN V. (CNP_), DRUJIT L. (CNP_), F. T. S. (CNP_), G. C. (CNP_), G. I. (_), HANC C. (CNP_), HUNYADI A. (CNP_), I. M. (CNP_), M. C. (CNP_), M. V. V. (CNP_), O. S. M. (CNP_), P. A. – VICTORAS (CNP_), P. E. (CNP_), S. V. (CNP_), SZEKELY A. (CNP_), SZOKE F. L. (CNP_) și SEULEAN M. D. (CNP_), în contradictoriu cu pârâții M. T. și C. L. AL M. T., având ca obiect litigii funcționari publici cu statut special.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 iulie 2014 sub nr._ reclamantul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX, în numele membrilor de sindicat indicați în tabelele de la filele 77-78, a chemat în judecată pârâții M. Târnăveni și C. L. al Municipiului Târnăveni, solicitând:
- obligarea pârâților la plata contravalorii sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 01.07.2011 precum și pentru viitor, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective;
- obligarea pârâților la plata contravalorii bănești a normei de hrană în cuantum de 720 lei, începând cu data de 01.07.2011, actualizate cu indicele de inflație de la data plății lor efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au calitatea de polițiști locali, funcționari publici angajați ai pârâtului. În această calitate au obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor și datelor cu caracter personal pe care le prelucrează în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fără a beneficia, în contrapondere, cu sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, de care beneficiază alte categorii de funcționari publici aflați în situații similare. S-a mai arătat că în scopul asigurării confidențialității informațiilor clasificate și datelor cu caracter personal, au fost emise o . acte normative menite să asigure persoanelor care gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. În acest sens, s-a arătat că beneficiază de un asemenea spor funcționarii publici cu statut special (acordat prin art. 3 din Legea nr. 444/2006), funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, al Administrației Prezidențiale, al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, al Ministerului Afacerilor Externe, al Ministerului Economiei (acordat prin OG nr. 6/2007), personalul din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (acordat prin OG nr. 137/2000), tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor persoanelor din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 2 alin. 3 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 155/2010 și pe cele ale Legii nr. 677/2001 și a susținut că, având în vedere atribuțiile prevăzute în fișa personalului ce funcționează în cadrul poliției locale, rezultă în mod clar și indubitabil ca și acestora le sunt aplicate obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor.
De asemenea s-a susținut că prin faptul că polițiștii locali au aceleași obligații, dar nu și drepturi salariale conexe (sporuri) sunt discriminați în raport cu angajații din celelalte instituții menționate, încălcându-se art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO. Reclamantul a invocat decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prevederile art. 11 și ale art. 20 din Constituție României, ale Directivei 2000/J./78 precum și ale Legii nr. 188/1999.
Referitor la norma de hrană, s-a arătat de asemenea că polițiștii locali sunt discriminați în raport cu funcționarii publici cu statut special (polițiști) din cadrul altor structuri aflați în situații similare, invocând cu privire la atribuțiile similare, prevederile art. 6 și 7 din Legea nr. 155/2010.
S-a mai arătat că din structura forțelor de ordine și siguranță publică, alături de forțele principale, face parte, ca forță complementară de ordine și siguranță publică, și Poliția Locală, conform cap. 3 pct. 3.1 din HG nr. 196/2005. Norma de hrană se acordă tuturor angajaților care fac parte din instituțiile cu atribuții în siguranța națională a României, prevăzute în Legea nr. 51/1991, chiar dacă nu desfășoară activități concrete și specifice în protejarea siguranței naționale, în condițiile în care polițiștilor locali le este refuzat acest drept deși desfășoară aceleași atribuții ca și polițiștii de la ordine publică sau rutier, efectuând chiar echipe mixte cu polițiștii IGPR. De asemenea, pentru munca prestată în aceste condiții, polițiștii primesc o normă de hrană în sumă de 720 lei, calculată în baza OG nr. 26/1994, HG nr. S501/1994, OMAI nr. 310/2009, HG nr. 65/2003.
Pârâtul M. Târnăveni, reprezentat prin primar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată și neîntemeiată a acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că plata sumelor solicitate de reclamanți nu poate fi efectuată întrucât aceștia nu se află în situație comparabilă cu alte categorii de personal din sistemul bugetar, care prin statute proprii, profesionale, au instituite drepturi și îndatoriri diferite, făcând parte din categorii distincte ale autorității publice.
Pârâtul a menționat că, potrivit art. 46 din Legea nr. 188/999, obligația de confidențialitate este o îndatorire legală care revine în general funcționarilor publici, și, în speță, și reclamanților.
În ceea ce privește norma de hrană, se arată că aceasta se acordă, în condițiile legii doar anumitor categorii de personal, respectiv angajaților care fac parte din instituțiile cu atribuții în siguranța națională a României, prevăzute în Legea nr. 51/1991, iar reclamanții nu se încadrează în această categorie.
În probațiune s-au depus: împuternicirea dată de sindicatului pentru formularea acțiunii, înscrisuri privind calitatea de funcționar public a reclamanților, plângerea prealabilă, jurisprudență.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții membri de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au calitatea de funcționari publici – polițiști locali în cadrul Direcției Poliția Locală Târnăveni, astfel cum rezultă din adresele de la filele 20-42.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici”. În același sens, dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stabilesc că: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”. Aceste prevederi legale exprimă principiul conform căruia drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt stabilite expres prin lege.
Or, așa cum a arătat chiar reclamantul, drepturile bănești solicitate prin acțiune (sporul de confidențialitate și norma de hrană) nu au fost prevăzute prin legile succesive de salarizare în favoarea funcționarilor publici – polițiști locali.
Faptul că aceste sporuri sau adaosuri salariale ar fi stabilite prin acte normative în favoarea anumitor categorii de funcționari publici expres indicate, în considerarea specificului funcției publice exercitate și a obligațiilor derivând din aceasta, nu este de natură a determina admiterea acțiunii, acordarea drepturilor neputând fi extinsă și asupra reclamanților, care nu se află într-o situație identică.
Aceste drepturi nu pot fi acordate nici în temeiul principiului nediscriminării invocat în acțiune, având în vedere că prin Deciziile nr. 818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008 și 1325/2008 Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în motivarea deciziilor reținându-se faptul că procedând astfel, instanțele de judecată ar încălca principiului separației puterilor în stat.
În speța dedusă judecății, a admite acțiunea ar presupune aplicarea unor norme legale care nu au fost instituite în favoarea categoriei din care fac parte reclamanții, ci sunt aplicabile altor categorii de persoane, situație în care instanța și-ar depăși competența generală și s-ar substitui legiuitorului.
Decizia nr. 46/2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi aplicată în cauză, având în vedere în principal faptul că aceasta a fost dată anterior intrării în vigoare a legilor-cadru privind salarizarea unitară a personalului din sectorul bugetar și, în al doilea rând, faptul că a fost pronunțată în interpretarea unor dispoziții normative speciale, neaplicabile reclamanților din prezenta cauză.
În ceea ce privește încălcarea invocată a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că reclamanții nu au un „bun” în sensul atribuit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului acestei noțiuni, astfel că nu se poate reține încălcarea acestei prevederi din Protocolul adițional la Convenție. În acest sens, potrivit jurisprudenței Curții, venitul viitor nu poate fi considerat „bun” decât în cazul în care a fost deja câștigat sau plata va fi efectuată cu certitudine. De asemenea, Curtea a statuat constant că „speranța legitimă” de a obține un bun poate beneficia de protecție dacă există temei suficient pentru acest drept în legislația națională (de exemplu, hotărârea în cauza A. și alții împotriva României, nr._/09).
Referitor la Directiva 2000/78 (transpusă în dreptul intern prin OG nr. 137/2000), instanța reține că aceasta are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Or, discriminarea invocată prin cererea de chemare în judecată nu este întemeiată pe vreunul dintre motivele vizate de directivă, astfel că aceasta nu este aplicabilă în cauză (în același sens s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Ș. A. și alții, hotărârea din 7.07.2011, C-310/10).
Pentru toate motivele expuse, instanța apreciază că acțiunea formulată este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. N. AL POLITISTILOR SI VAMESILOR PRO LEX( cu sediul în București, .-38, sector 1, CUI_, reprezentat prin președinte, în numele membrilor de sindicat A. P. D. ( CNP_), B. B. ( CNP_), B. N. A. (_), B. L. L. ( CNP_), B. D. ( CNP_), C. C. A. ( CNP_), DETESAN V. ( CNP_), DRUJIT L.( CNP_), F. T. S. (CNP_), G. C. ( CNP_), G. I.(_), HANC C. ( CNP_), HUNYADI A. (CNP_), I. M. ( CNP_), M. C.( CNP_), M. V. V.(CNP_), O. S. M.( CNP_), P. A. – VICTORAS (CNP_), P. E.(CNP_), S. V. (CNP_), SZEKELY A. (CNP_), SZOKE F. L. (CNP_) și SEULEAN M. D.(CNP_), în contradictoriu cu pârâții M. T. (cu sediul în Târnăveni, Piața Primăriei, nr. 7, județul M.) și C. L. AL M. T. (cu sediul în Târnăveni, Piața Primăriei, nr. 7, județul M.).
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 Noiembrie 2014
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Redactat: A.M.A
Thred: 03.04.2015/H.L
5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2828/2014. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 154/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
