Anulare act administrativ. Sentința nr. 1988/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1988/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 219/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1988/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta D. B. - ADMIN. JUD. A FINANTELOR P.. M., pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL M., având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că pârâta a solicitat judecarea în lipsă, prin întâmpinarea depusă (fila 43 dosar).
Instanța reține că reclamanta nu a depus o declarație de renunțare la judecată care să poarte semnătura sa, în sensul indicat la termenul anterior.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost calificat la termenul anterior.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța unește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu fondul și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 21 ianuarie 2014 sub nr._ și modificată ulterior la data de 16 aprilie 2014 (fila 55), reclamanta I. L. SRL solicită în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Instituția P. M. - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, să se dispună obligarea pârâtei de rând 2 la înmatricularea definitivă fără plata timbrului de mediu a autoturismului marca Iveco, nr. înmatriculare WJMJ4CSS20C192807.
În motivarea cererii introductive și apoi în motivarea cererii modificatoare, reclamanta a invocat art.115 alin.4 din Constituția României, susținând că nu a existat vreo situație juridică extraordinară care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență privind timbrul de mediu. Se invocă existența unei taxe discriminatorii, raportat la art.110 TFUE și se susține că obligarea la plata timbrului de mediu pentru înmatricularea autoturismului este nelegală.
Pârâta D. B. – AJFP M. a formulat întâmpinare ( fila 42 dosar), prin care solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă. Se arată că prin cererea formulată, reclamanta solicită înmatricularea auto fără plata taxei constând în timbrul de mediu. Pârâta susține că suma reprezentând timbrul de mediu a fost calculată conform art.4 din OUG 9/2013 și arată că nu are competențe în a dispune înmatricularea auto.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea D. B.-AJFP M. în care susține în esență că obligația de plată a timbrului de mediu instituită din OUG 9/2013 este discriminatorie.
Pârâtul Instituția P. județului M. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului său legitim și de asemenea și pentru repararea unei pagube. Această concluzie se desprinde și din interpretarea art. 18 alin. 1, 2 și 3 din același act normativ, potrivit cu care instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă și de asemenea, să hotărască asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate.
În speță, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată ulterior, se invocă un refuz nejustificat al pârâtei Instituția P. jud.M. de a proceda la înmatricularea autoturismului în discuție fără plata timbrului de mediu.
În precizarea de acțiune (fila 56) s-a cuprins și o solicitare de renunțare la judecata cererii formulată împotriva D. B.-AJFP M., semnată însă de avocat. În aceste condiții, în lipsa unui mandat special acordat reprezentantului convențional pentru un asemenea act de dispoziție procesuală conform cerințelor art.406 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă și în lipsa unei manifestări de voință din partea reclamantei de renunțare la judecată, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art.406 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin apărările formulate în întâmpinare de către pârâtul D. B. - AJFP M. se invocă o lipsă a calității procesuale pasive.
Această excepție este întemeiată întrucât prin cererea modificatoare, instanța nu este investită cu o solicitarea de restituire a unei taxe fiscale, ci cu obligarea la efectuarea unei anumite operațiuni administrative de competența Instituției P. jud.M..
Pentru aceste motive instanța va respinge cererea formulată în contradictoriu cu prim pârâta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În cauză calitatea procesuală pasivă revine Instituției P. jud.M. – în cadrul căreia funcționează Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor - care față de care reclamanta a formulat plângerea prealabilă prin care a solicitat înmatricularea auto fără prezentarea dovezii plății timbrului de mediu, anexată la cererea de chemare în judecată.
Astfel, pe fondul cererii formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat autoturismul marca Iveco, nr. înmatriculare WJMJ4CSS20C192807, autoturism înmatriculat la 9 noiembrie 2007 în alt stat.
Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul, prin decizia de calcul nr._/28.06.2013 emisă de AFP Tg.M., s-a stabilit taxa constând în timbrul de mediu în sumă de 16.603 lei (fila 19).
Ulterior reclamanta s-a adresat pârâtei Instituția P. jud.M. cu o cerere având ca obiect înmatricularea vehiculului în România, cerere respinsă prin adresa nr.91.062/02.12.2013 (fila 9) deoarece nu s-a făcut dovada plății timbrului de mediu, iar autoturismul nu se încadrează în categoria celor exceptate de la plata taxei.
Analizând refuzul pârâtei de a proceda la înmatricularea vehiculului pentru a stabili în ce măsură acesta are caracter nejustificat, instanța reține că taxa constând în timbrul de mediu a fost introdusă prin OUG 9/2013, în vigoare începând cu data de 15 martie 2013.
Într-adevăr, dispozițiile art. 110 TFUE interzic în primul paragraf, fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Prin aceste dispoziții se garantează neutralitatea impozitelor interne față de concurența dintre produsele deja aflate pe piața internă și cele din import.
Din jurisprudența CJUE – cauza C-263/10 I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, se desprinde concluzia că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă (pe poluare) aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prevederile legale interne la momentul formulării de către reclamantă a cererii prealabile adresată pârâtului în vederea înmatriculării autoturismului fără plata taxei constând în timbrul de mediu nu au mai menținut discriminarea invocată de reclamantă.
Astfel potrivit prevederilor art. 4 „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Prin urmare această taxă se datorează la prima înmatriculare în România, fără a face distincție în funcție de proveniența autovehiculului.
Este garantat așadar principiul neutralității taxei întrucât regimul de impozitare nu face nicio deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor.
De asemenea o garanție a neutralității taxei rezidă și din faptul că sunt supuse taxării emisiile generate de mașină (emisia de CO2 înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului sau în documentele de omologare).
Aceste aspecte reies din coroborarea art.5 și 6, cu tabelele cuprinse în anexele din OG 9/2013.
În concluzie, instanța reține că timbrul de mediu instituit prin OUG 9/2013 se aplică atât autovehiculelor de pe piața internă cât și „produselor similare” de același tip cu aceleași caracteristici și uzură, în acord cu prevederile art.110 din TFUE.
Instanța mai are în vedere că timbrul de mediu este adoptat printr-un act normativ cu putere de lege, motiv pentru care nu poate fi cenzurată modalitatea de adoptare, în sensul invocat de reclamantă.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că nu se poate reține conform art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, existența unui refuz nejustificat al pârâtei Instituția P. jud.M. de soluționare a cererii reclamantei. Dimpotrivă, refuzul pârâtei este fondat pe neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de plată a taxei constând în timbrul de mediu.
Pe cale de consecință, instanța va respinge pentru lipsa calității procesuale pasive acțiune formulată împotriva prim-pârâtei și ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei Instituția P. jud.M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. B.- AJFP M. invocată din oficiu și, pe cale de consecință,
Respinge cererea precizată, având ca obiectul obligarea înmatriculării auto fără plata timbrului de mediu, formulată de reclamanta I. L. SRL, cu sediul în Tg.M., ./B, jud.M., înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul M. sub nr. J_, având CUI_ și atribut fiscal RO, prin administrator, în contradictoriu cu D. B.-AJFP M., cu sediul procesual ales în Tg.M., ..1-3, Jud.M., CUI_, cont deschis la Trezoreria B. RO75TREZ__, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
Respinge ca neîntemeiată cererea precizată, formulată de reclamanta I. L. SRL în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. Județului M., cu sediul în Tg.M., P-ța.Victoriei nr.1, jud.M.;
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M.;
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 29 Mai 2014
Red. I.O. /5 ex./ 23.06.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 47/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 219/2014.... → |
|---|
