Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 958/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.390
Ședința publică din 23 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și pentru SIGURANȚA ALIMENTELOR M., împotriva sentinței civile nr.70 din data de 14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.70 din 14 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta D. T. SRL București în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitară veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului M. și pe cale de consecință, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție nr._/2.04.2012 întocmit de intimată.
Instanța de fond a reținut în esență nelegalitatea procesului-verbal de contravenție pentru nerespectarea art.10 din OG 2/2001, pe motiv că actul sancționator cuprinde trei fapte contravenționale, fără a reda sancțiunea contravențională aplicată fiecărei contravenții în parte. S-a apreciat că din modul defectuos de întocmire a procesului-verbal de contravenție atacate reiese că petenta a fost sancționată cu o singură amendă pentru comiterea a trei contravenții.
Împotriva acestei sentințe intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor M. a declarat în termen legal recurs prin care solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a plângerii contravenționale.
În motivele de recurs depuse printr-un memoriu separat la data de 20 mai 2014, în termenul legal, recurenta petentă arată că solicită în principal, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Sighișoara, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul arătat mai sus. Recurenta petentă susține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii și invocă încălcarea prevederilor art.129 alin.6 din codul de procedură civilă și art.10 din OG 2/2001. Se mai arată că petenta nici nu a formulat conform art.31 din OG 2/2001 criticile de nelegalitate reținute de instanța de fond.
Cu privire la soluția pronunțată de prima instanță, recurenta intimată arată că prima instanță a concluzionat că prin actul sancționator s-a aplicat o sancțiune cumulată a amenzii de 3700 lei pentru cele trei contravenții reținute în sarcina petentei, prevăzută de art.7 ind.1 lit.a pct.1 din HG 984/2005, cea prevăzută de art.7 ind.1 lit.c pct.13 din HG 984/2005 și cea prevăzută de art.7 ind.1 lit.c pct.18 din HG 984/2005, fără a fi individualizată fiecare sancțiune în parte, constatând pentru acest motiv, încălcarea prevederilor art.10 din OG 2/2001. Recurenta susține că soluția primei instanțe este greșită și arată că sancțiunea cumulată aplicată putea fi atinsă doar prin însumarea minimelor speciale ale amenzilor corespunzătoare contravențiilor reținute (700 lei, 1500 lei și respectiv 1500 lei). Recurenta mai arată că prin procesul-verbal de contravenție s-a indicat în concret procesul-verbal de constatare nr.2812/2.04.2012, în care sunt expuse pe larg împrejurările în care au fost săvârșite cele trei contravenții, fiind enumerate și sancțiunile aplicate în mod distinct. Se arată că instanța de fond s-a limitat la analiza incidenței art.10 din OG 2/2001 fără a intra în cercetarea fondului și se invocă art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă.
Intimata petentă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de intimat, susținând că sancțiunile aplicate de intimat sunt vădit disproporționale în raport cu scopul urmărit de legiuitor. Se a rată că sancțiunea aplicată petentei este echivalentă sau mai gravă decât sancțiunea de care ar fi fost pasibilă pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un pericol social ridicat.
Examinând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de casare pentru necercetarea fondului invocate, tribunalul apreciază că recursul declarat de intimat este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin procesul-verbal de contravenție atacat ._ din 2 martie 2012 petentei intimate i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantumul de 3700 lei pentru săvârșirea a trei fapte contravenționale prevăzute de art.7 ind.1 lit.a pct.1, art.7 ind.1 lit.c pct.13, art.7 ind.1 lit.c pct.18 din HG 894/2005. În actul sancționator, la descrierea faptelor este făcută mențiunea constatării acestora prin procesul-verbal de constatare nr._ din 2 aprilie 2012 (existent la fila 7 dosar fond).
Petenta intimată nici a invocat prin plângerea contravențională formulată în temeiul OG 2/2001, o nelegalitate a procesului-verbal de contravenție pentru nerespectarea art.10 din OG 2/2001. În cuprinsul plângerii contravenționale, petenta face referire la cuantumul minim prevăzut de HG 894/2005 pentru fiecare din cele trei contravenții reținute în sarcina sa, aspect ce denotă împrejurarea cunoașterii sancțiunii ce i s-a aplicat pentru fiecare contravenție.
Tribunalul are așadar în vedere că la baza procesului-verbal de contravenție ._ din 2 martie 2012 a stat procesul-verbal de constatare nr._ din 2 aprilie 2012, în care sunt redate sancțiunile pentru fiecare din cele trei fapte și anume: pentru fapta prevăzută de art.7 ind.1 lit.a pct.1 – amenda contravențională în cuantum de 700 lei; pentru fapta prevăzută de art.7 ind.1 lit.c pct.13 – amenda în cuantum de 1500 lei și pentru fapta prevăzută de art.7 ind.1 lit.c pct.18 – amenda în cuantum de 1500 lei, total 3700 lei.
În aceste condiții, nu pot fi reținute ca legale argumentele aduse de instanța de fond în sprijinul soluției de anulare a procesului-verbal de contravenție.
Pentru aceste motive, reținând greșita aplicare a art.10 din OG 2/2001 și necercetarea criticilor invocate de petenta prin plângerea contravențională, tribunalul apreciază că sunt incidente prevederile art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă invocate de recurenta intimată, impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru analiza pe fond a plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și pentru SIGURANȚA ALIMENTELOR M. (cu sediul în Tg M., ., jud.M.), împotriva sentinței civile nr.70/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Casează integral sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Sighișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. O. A.-M. A. fiind în concediu, semnează pentru fiind în concediu, semnează pentru
Președintele Tribunalului M., Președintele Tribunalului M.,
judecător S. D. judecător S. D.
GREFIER,
S. C.- G.
Red. I.O./ 11 august 2014/ 2 ex. jud. fond B. G.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Despăgubire. Sentința nr. 47/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
