Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 594/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 594/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 1218/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINȚA NR. 594
Ședința publică din data de: 10 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul N. N. D., în contradictoriu cu pârâtul M. SIGHIȘOARA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr. 188/1999).
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2014, iar apoi pentru data de 3 februarie 2014.
INSTANȚA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2013, reclamantul N. N. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. SIGHIȘOARA, prin primar, revocarea Dispoziției nr. 886/13.10.2012 prin care a fost sancționat cu retrogradarea din funcția publică de polițist local, clasa 1, grad profesional principal, pe funcția publică de polițist local, clasa 1, grad profesional asistent, pe o perioadă de un an, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, respectiv din data de 13.10.2013 până în data de 12.10.2013.
În motivarea cererii, reclamantul arată că actul administrativ atacat este lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea dispozițiilor art. 50 alin. 4 din HG 1344/2007.
A mai arătat că a îndeplinit procedura prealabilă prin formularea și înregistrarea la pârât a contestației nr._/28.11.2012, la care nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul a mai susținut că, în urma judecării sale de către comisia de disciplină a fost înștiințat, la data de 15.07.2012, că a fost găsit vinovat, iar raportul comisiei se va înainta primarului pentru luarea hotărârii. A arătat că la insistențele reclamantului a luat la cunoștință de dispoziția atacată, la data de 26.11.2012, fără însă a-i fi comunicat și raportul comisiei de disciplină și nici motivarea dispoziției de către primar, astfel cu prevede art. 50 alin. 4 din HG 1344/2007.
Se mai arată că în perioada în care reclamantul a fost judecat de comisia de disciplină, acesta era funcționar public cu studii superioare și ocupa funcția de conducere de șef birou ordine publică în cadrul Serviciului Poliție Locală Sighișoara, iar unul dintre membri comisiei nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 11 litera b din HG 1344/2007
Reclamantul mai invocă încălcarea prevederilor art. 54 din HG 1344/2007 de către președinta comisiei de disciplină, prin punerea la dispoziție spre lecturare a dosarului de cercetare unui consilier local și mai apoi dat spre difuzare pe postul mass media local.
În drept au fost invocate prevederile art. 8, art. 10 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 80 din Legea nr. 188/1999 republicată, Statutul funcționarului public.
În întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Sighișoara, în motivarea căreia a arătat că emitentul actului atacat este Primarul Municipiului Sighișoara și nicidecum pârâtul chemat în judecată de reclamant.
În ceea ce privește fondul, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că dispoziția atacată a fost emisă în baza Raportului comisiei de disciplină nr._/361/III/04.07.2012 cu privire la sancțiunea disciplinară propusă a fi aplicată funcționarului public, polițist local.
Pârâtul mai arată că prin Dispoziția Primarului Municipiului Sighișoara nr. 930/09.10.2013 s-a constatat, începând cu data de 12.10.2013, radierea de drept a sancțiunii disciplinare aplicată prin Dispoziția Primarului Municipiului Sighișoara nr. 886/13.10.2012, astfel încât petitul acțiunii reclamantului, privitor la revocarea acestei din urmă dispoziții, a rămas fără obiect, câtă vreme acest act administrativ și-a produs efectele, iar sancțiunea aplicată a fost radiată de drept.
În probațiune a fost depusă la dosar dispoziția atacată precum și toate înscrisurile care au stat la baza emiterii acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată, aceea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Sighișoara, instanța reține că într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 115 alin. 1 litera a din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, primarul emite dispoziții iar potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 188/1999, sancțiunea disciplinară se aplică de persoana care are competența legală de numire în funcția publică iar această persoană este potrivit art. 62 din același act normativ conducătorul autorității publice locale, în speță, primarul municipiului.
În prezenta cauză dat fiind faptul că reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât, M. Sighișoara, reprezentat de primar, instanța apreciază că acest pârât are calitate procesuală pasivă în acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea dispoziției emisă de către Primarul Municipiului Sighișoara.
În ceea ce privește fondul, instanța apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată, pentru considerentele expuse în continuare:
Prin Dispoziția nr. 866/13.10.2012, emisă de Primarul Municipiului Sighișoara, avându-se în vedere Raportul nr._/361/III/2012 întocmit de către Comisia de disciplină numită prin Dispoziția nr. 521/09.03.2011, modificată prin Dispozițiile nr. 23/06.02.2012 și respectiv 201/05.03.2012, s-a dispus retrogradarea din funcția publică de polițist local, clasa I, grad profesional principal, pe funcția publică de polițist local, clasa I, grad profesional asistent, pe o perioadă de un an, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, respectiv din data de 13.10.2012 până în data de 12.10.2013.
Reclamantul invocă în cuprinsul cererii de chemare în judecată necomunicarea raportului comisiei de disciplină și a motivării dispoziției primarului, astfel cum prevede art. 50 alin. 4 din HG 1344/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din HG 1344/2007:
„(1) În termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancționare.
(2) În cazul în care persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea disciplinară aplică o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, are obligația de a motiva această decizie.
(3) Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin. (2);
d) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
(4) La actul administrativ de sancționare prevăzut la alin. (3) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute.
(5) Actul administrativ de sancționare se comunică în termen de maximum 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1):
a) compartimentelor cu atribuții în domeniul resurselor umane din cadrul instituției sau autorității publice în cadrul căreia își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară;
b) comisiei de disciplină care a elaborat și transmis raportul;
c) funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară;
d) persoanei care a formulat sesizarea”.
Într-adevăr, potrivit art. 50 alin. (4) din HG nr. 1344/2007, „la actul administrativ de sancționare se anexează raportul Comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute”.
Instanța reține că scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile alineatului 4 din textul de lege anterior redat, este acela ca, prin anexarea raportului comisiei de disciplină la actul administrativ de sancționare, să se realizeze comunicarea raportului, iar nu simultaneitatea aducerii la cunoștință a celor două acte.
Este evident că legiuitorul a urmărit să sancționeze cu nulitatea absolută, nu lipsa simultaneității, ci faptul necomunicării raportului Comisiei de disciplină, în scopul ca persoana sancționată să-și poată formula apărările corespunzătoare.
Or, în cauză, este necontestat faptul că raportul Comisiei de disciplină fusese comunicat reclamantului, ceea ce face ca dispozițiile art. 50 alin. 4 din HG nr. 1344/2007 să nu fie aplicabile.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de reclamant, instanța reține că deși sarcina probei îi revenea, în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, reclamantul nu a dovedit cele susținute.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța apreciind neîntemeiată cererea reclamantului urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. SIGHIȘOARA.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. N. D., cu domiciliul în Sighișoara, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. SIGHIȘOARA, prin primar, cu sediul în Sighișoara, ., jud. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.,
fiind plecată în concediu de
odihnă, semnează prim grefier,
C. S.
red. C.D.A
thred. C.R.L./27.06.2014 – 4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2913/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 390/2014.... → |
|---|
