Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 5197/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.219
Ședința publică din 28 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. R.-M.
JUDECĂTOR: R.-I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul V. A. C., împotriva sentinței civile nr.9293 din data de 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 21 martie 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9293 din 11 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul V. A. C. în contradictoriu cu intimatul I. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.04.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor impuse (sub sancțiunea nulității absolute) de art. 16 și 17 din OG 2/2001 și ale OUG 195/2002 republicată.
În ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că petentul nu contestă faptul că a efectuat o manevră de depășire, cu precizarea că manevra a fost efectuată în condiții de siguranță, fără a exista un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, și s-a datorat faptului că mașina din față a oprit, intenționând să facă dreapta.
Instanța de fond a apreciat că nu se poate admite că regula de circulație încălcată ar fi edictată pentru situația concretă în care s-ar crea un pericol pentru circulație, fapta astfel încriminată fiind una de pericol abstract, iar caracterul său contravențional nu depinde de producerea unui rezultat concret, o vătămare a unui participant la trafic, fiind suficientă crearea unei stări de pericol în acest sens.
Prima instanță a mai apreciat că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional, forța probantă a procesului verbal de contravenție nefiind înlăturată, el bucurându-se astfel în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat în termen legal recurs, prin care susține că se afla pe un drum pustiu, ieșit dintr-o localitate, fără indicator de interzicere a depășirii, încălcând marcajul longitudinal continuu pentru a depăși o singură mașină aflată la bordură și care nici măcar nu semnaliza stânga, iar instanța de fond a găsit fundamentate integral sancțiunile aplicate.
Recurentul a solicitat astfel a constata că sancțiunile aplicate sunt nelegale și netemeinice.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe potrivit susținerilor recurentului, și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat și în mod corect au fost înlăturate susținerile petentului pentru că nu sunt dovedite.
Se constată că nu este incident nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de recurs.
În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul V. A. C. (domiciliat în București, Șoseaua M. B., nr.380-382, ., .), împotriva sentinței civile nr.9293 din data de 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. R.-M. R.-I. T. D. C.
GREFIER,
S. C.- G.
fiind în concediu
semnează prim grefier S. C.
Red.D.CH
listat H.J/2 ex./07.07.2014
jud.fondI.D
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1988/2014. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 916/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
