Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 232/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 9648/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.232
Ședința publică din 01 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-M. A.
JUDECĂTOR: M. R.
JUDECĂTOR: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta ., împotriva sentinței civile nr.9426 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond, sunt consemnate în încheierea de ședință publică din data de 25.03.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 9426 din 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M., în dosar nr._ s-a respins plângerea formulată de petiționara . în contradictoriu cu intimata intimatul I. – regiunea 8 Sibiu și s-a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din 24.08.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte însă, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 1169 cod civil potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
De asemenea, nici achitarea ulterioară a rovinietei (conform facturii fiscale număr MSROV 12-0526/30.03.2021, ora 11:09) nu constituie o împrejurare care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, în condițiile în care controlul în trafic a fost efectuat în data de 30 martie, la ora 10:40.
Față de cele expuse, întrucât petenta nu a dovedit existența unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, respectiv cea prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, iar conduita acesteia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța a constatat că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută în anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2002, respectiv suma de 1250 lei.
În ceea ce privește obligația stabilită în sarcina petentei de a achita și tariful de despăgubire în cuantum de 1250 euro, instanța reține că, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în forma în care aceasta era în vigoare la momentul controlului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei 4 (respectiv suma de 1250 euro în cazul petentei).
Împotriva acestei soluții a formulat recurs în termen legal petenta .., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale în sensul anulării procesului verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor . nr._/24.08.2012 emis de I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISTCR Regiunea 8 Sibiu ca nelegal și netemeinic cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 3.0 00 lei.
În motivarea cererii de recurs, petenta a arătat că o asemenea contravenție nu poate fi reținută întrucât înainte de plecarea în cursă a angajatului societății, administratorul a verificat și achitat rovinieta pentru fiecare auto în parte.
De asemenea a precizat faptul că în acea zi auto_ a încărcat marfa mai întâi de la . M. și abia ulterior de la Ungheni, conform comenzii de transport nr. 35 de la . SRL, astfel încât la ora indicată ca fiind cea a săvârșirii pretinsei fapte contravenționale autovehiculul nu avea cum să fie în localitatea Ungheni.
De altfel ansamblul auto_ /_ este utilizat de societate pentru transport internațional și nu circula pe drumurile publice din România decât ocazional, achitat această taxă în funcție de situație. Mai mult chiar pentru cursa efectuată în baza comenzii nr. 35 societatea a achitat rovinieta atât pentru data de 30.03.2012 cât și pentru data de 31.03.2012.
În drept s-a invocat art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și a motivat că petenta nu deținea rovinietă valabilă la data și ora controlului, că depunerea ulterioară a acesteia nu o exonerează de plata amenzii, fiind dezvoltate argumentele în apărare.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe din prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, in limitele prevăzute de art. 304 ind.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Petenta recurentă .. a fost sancționată prin procesul-verbal nr._ din 24.08.2012 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 și sancționată de art.8 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002, cu amendă în cuantum de 3000 lei, reținându-se că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_ a circulat fără rovinietă valabilă, întrucât conducătorul auto nu a putut face dovada achitării tarifului de utilizare.
În ceea ce privește motivele prezentate în recurs, că administratorul societății verifică la plecarea în cursă existența rovinietei, se constată că este nefondată, deoarece la data de 30.03.2012, autovehiculul menționat anterior, la ora 10,40 nu avea achitat tariful de transport.
Se constată că acesta a fost achitat ulterior, la aceeași dată, dar numai la ora 11,09, astfel că toate motivele de netemeinicie sunt nefondate și nu pot duce la admiterea recursului.
Din aceste considerente nu pot fi primite nici afirmațiile că acest autovehicul a fost inițial la sediul altei firme și numai după aceea în localitatea Ungheni și nici că efectuează preponderent transport internațional, acestea nefiind dovedite în nici un mod.
În mod corect a reținut instanța de fond că petenta răspunde pentru comiterea contravenției, pe care se constată justificat că a săvârșit-o și sentința este la adăpost de critici.
Văzând că petenta a comis fapta, că procesul verbal îndeplinește condițiile de legalitate și nu se constată existența unor motive de modificare sau casare a sentinței recurate dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică.
În baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul formulat si va menține hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . (cu sediul în Tg M., ., .), împotriva sentinței civile nr.9426 din data de 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 01 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. I. O. A.-M. A.
fiind în concediu, semnează
vicepreședintele Tribunalului M.,
Judecător,
A. B.
GREFIER,
S. C.- G.
Red. R.M.
Tehnored. B.A.M.
3 exemplare/20.08.2014
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Despăgubire. Sentința nr. 2575/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
