Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 599/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 13489/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr.599
Ședința publică din 02 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta S.C. F. T. SRL, cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1847/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 10.11.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25.11.2014, iar ulterior pentru data de azi 02.12.2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1847/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. F. T. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.10.2013.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în urma controlului efectuat de intimat, s-a constatat că societatea nu a întocmit contract individual de muncă în formă scrisă pentru numitul T. C., anterior începerii relațiilor de muncă, petenta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, conform art.260 alin.2, litera e din Legea 53/2003.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, criticile aduse de contravenientă vizând doar temeinicia.
În ceea ce privește temeinicia, instanța de fond a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, aceasta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 litera e din Legea nr. 53/2003 republicată. Astfel, a reținut că în fișa de identificare completată și semnată personal de către lucrătorul T. C. că petenta a primit la muncă pe acesta fără a întocmi contract individual de muncă în formă scrisă din data de 16.09.2013.
Prima instanță a respins totodată apărarea petentei potrivit căreia lucrătorul ajuta o persoană la preluarea unui aragaz incorporabil în mobilă și care trebuia livrat.
Prima instanță a reținut că față de gradul de pericol social al faptei, de consecințele pe care sancțiunea pecuniară le poate avea asupra persoanei vinovate sancțiunea avertismentului nu este îndestulătoare.
Împotriva acestei soluții a formulat apel petenta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale, exonerarea de la plata amenzii în sumă de 10.000 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Apelanta a susținut nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal și a arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că petenta nu a avut nici un moment intenția de a nesocoti dispozițiile legale incidente și nu a stabilit raporturi de muncă cu persoana menționată, fără a perfecta contract individual de muncă.
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 466 și următoarele din NCPC.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Examinând legalitatea sentinței atacate în limitele motivelor de apel invocate, tribunalul are în vedere următoarele:
În prezenta cale de atac a apelului, tribunalul exercită un control al hotărârii instanței de fond, în limitele prevăzute de art.477 alin.2 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În speța de față, instanța de fond, în urma analizării legalității și temeiniciei procesului verbal, raportat la probele administrate în cauză și la încadrarea juridică a faptei a considerat că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa iar sancțiunea amenzii este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Împotriva acestei soluții a formulat apel petenta, care a invocat atât motive în susținerea nelegalității și netemeiniciei procesului verbal, dar si motive care țin de greșita individualizare a sancțiunii de către organul constatator.
Tribunalul constată că situația de fapt a fost corect stabilită de judecătorie, iar fapta există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petentă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că în mod corect judecătoria a apreciat gradul de pericol social ridicat al faptei și a respins cererea de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța reține că petenta nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere că aceasta nu a înțeles nici faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența judecătoriei. Gradul ridicat de pericol social rezultă din consecințele negative pe care munca fără contract le are față de angajat, față de bugetul de stat și fată de societate. Clemența instanței nu ar face decât să încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte, care oricum s-au transformat într-o obișnuință. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale primirii la muncă fără forme legale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul S.C. F. T. SRL, cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1847/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. C. S. R.-M.
GREFIER,
L. H.
Red.D.C.
Tehnored.S.C.G./23.03.2015/4 ex.
Jud.fond: C. D.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 172/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 600/2014.... → |
|---|
