Despăgubire. Sentința nr. 172/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 172/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 9484/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 172/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. S. V. (cu domiciliul în Sighișoara, .. 47, jud. M., CNP_) în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal Sighișoara (cu sediul în Sighișoara, ., nr. 37-39, jud. M.), având ca obiect acordarea de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin registratura instanței, la data de 15 ianuarie 2014, din partea reclamantului M. V. S., dovada achitării taxei de timbru, respectiv chitanța BH_ din 13.01.2014 și timbru judiciar de 0,5 lei, dovada înmatriculării autoturismului în Germania. De asemenea se constată că reclamantul a solicitat, prin cererea formulată, judecarea cauzei în lipsa sa.
Se constată că prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 19 verso).
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 din Codul de procedură de civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, și, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.12.2012, reclamantul M. S. V. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sighișoara să îi restituie suma de 1701 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plății și până la restituirea integrală și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând jurisprudență națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante, certificat de înmatriculare a autoturismului, chitanța de plată a taxei, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, corespondență purtată cu AFP, alte înscrisuri relevante.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că decizia de calcul este legală și temeinică, fiind emisă în temeiul unui act normativ obligatoriu.
De asemenea, pârâta a prezentat argumentele pentru care a apreciat că nu poate fi invocată o discriminare între autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul UE față de cele înmatriculate anterior în România. Mai mult, atâta timp cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei, rezultă că aceasta era legal datorată.
În ce privește dobânda legală, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.124 din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, a solicitat respingerea petitului referitor la cheltuielile de judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 alin.2 din Legea 9/2012, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E2, anterior înmatriculat într-un stat membru UE (Germania), iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul Legii 9/2012, o taxă pentru emisiile poluante în cuantum de 1701 lei la AFP Sighișoara, în data de 08.10.2012.
La data de 09.11.2012, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, întrucât nu a făcut dovada anulării deciziei de calcul a taxei.
Potrivit principiului priorității dreptului Uniunii Europene prevăzut de 148 alin.2 și 4 din Constituția României, precum și principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea Curții în cauza Amministrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77) judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza N., respectiv C-263/10 din 07.07.2011, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008. Curtea a observat că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art.267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de 01.07.2008.
Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea 9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea 9/2012. Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu OUG 50/2008, taxa fiind determinată, în esență, prin raportare la criterii precum capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2. De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat.
În forma inițială a Legii 9/2012, taxa era percepută potrivit art.2 lit.i și art.4 alin.2 și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legii.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 1/2012, intrată în vigoare la 31.01.2012, care a adus modificări acestui act normativ, s-a prevăzut că dispozițiile art.2 lit.i și art. 4 alin.2 se suspendă până la data de 31.12.2012, cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de 01.01.2007 și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român, iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (13.01.2012) și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență (31.01.2012) pot solicita restituirea acesteia.
Prin urmare, deși legislația în materie a fost modificată, instanța constată că elementul discriminator se menține, în sensul că sunt excluse în continuare de la plata taxei autoturismele noi de producție internă, motiv pentru care considerentele reținute de CJUE în cauzele amintite rămân pe deplin valabile și în cazul taxei prevăzute de Legea 9/2012.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită nu mai are bază legală în dreptul intern și se impune a fi restituită (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, tribunalul și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Cu privire la dobânda solicitată
Tribunalul reține că, la data de 18 aprilie 2013, prin hotărârea pronunțată în cauza C-565/11, M. I., Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de acordare a dobânzilor în cuantumul prevăzut de art.124 C.proc fiscală, de la data plății și până la restituirea integrală a taxei, este întemeiată, instanța urmând a o admite.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor pârâtei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., aceasta fiind în culpă procesuală întrucât Statul român a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală și nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Prin urmare, pârâta va fi obligată la plata sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar achitate de reclamant.
Față de soluția adoptată cu privire la acțiunea principală și având în vedere dispozițiile art.60 C.pr.civ., instanța va admite și cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru Mediu, care va fi obligată la plata sumelor ce reprezintă cuantumul taxei achitate de reclamant, dobânda aferentă acestei sume, precum și cheltuielile de judecată datorate reclamantului. Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art.1 din Legea 9/2012, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată și încasată de organul fiscal, beneficiarul este bugetul F. pentru mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care gestionează acest fond.
Având în vedere cele expuse, instanța, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va admite acțiunea formulată, o va obliga pe pârâtă la restituirea taxei achitate de reclamant, cu dobânda aferentă prevăzută de art.124 C.proc.fiscală, calculată de la data plății și până la restituirea integrală și cu cheltuieli de judecată și va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. S. V., cu domiciliul în Sighișoara, ..47, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal Sighișoara, cu sediul în Sighișoara, ., nr.37 – 39, jud. M..
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 1701 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată la data de 08.10.2012, cu chitanța ., nr._, precum și dobânda aferentă prevăzută de art.124 din OG 92/2003, calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
Obligă pârâtul la plata sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție la plata către pârât a sumelor de bani reprezentând taxa pentru emisiile poluante, dobânda fiscală și cheltuielile de judecată datorate reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.01.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CP
12.02.2014
5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2504/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 599/2014.... → |
|---|
