Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 595/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 7487/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 595/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte D. C.
Judecător R. - M. S.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. succesoare în drepturi a Gărzii Financiare Secția M., cu sediul în procesual ales în Tg. M., . 1-3, jud. M. – având cod de identificare fiscală_, cont RO75TREZ__, împotriva sentinței civile nr. 553 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 10.11.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25.11.2014, iar ulterior pentru data de astăzi 02.12.2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 553/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimata D. B. - AJFP M. și s-a dispus înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și care pot fi invocate din oficiu, neoperând nici motivele de nulitate invocate de petentă.
În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța a reținut că fapta contravențională există și îi este imputabilă petentei, din acest punct de vedere fiind aptă să atragă răspunderea contravențională a acesteia, sancțiunea principală contravențională aplicată fiind avertismentul, iar cea complementară suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni .
Instanța de fond a apreciat că, față de circumstanțele concrete ale faptei, de urmările acesteia și de gradul de pericol social redus, in concreto, de urmările minime produse, agentul constatator a apreciat că fapta este de o gravitate redusă, motiv pentru care a aplicat sancțiunea principală a avertismentului. În acest context, a apreciat că sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni este o măsură excesivă, fiind mai gravă decât sancțiunea principală, astfel că a înlăturat această sancțiune.
Împotriva acestei soluții a formulat apel intimata. Acesta a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
Apelanta a susținut că aplicarea măsurii suspendării activității pe o perioadă de 3 luni nu este opțională, fiind prevăzută în mod imperativ de dispozițiile OUG nr. 28/1999, pentru nerespectarea prevederilor art. 10 litera b din același act normativ.
Examinând sentința apelată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate de apelant, Tribunalul apreciază că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În prezenta cale de atac a apelului, tribunalul exercită un control al hotărârii instanței de fond, în limitele prevăzute de art. 477 alin.2 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, intimata criticând soluția primei instanțe sub aspectul sancțiunii complementare.
Tribunalul reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentei intimate este prevăzută de art. 10 lit. b din OG 28/1999, fiind descrisă astfel: „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”.
Tribunalul apreciază că susținerile intimatei referitoare la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității sunt fondate.
Legiuitorul a prevăzut expres aplicarea și a unei sancțiuni complementare – conform art.14 alin.2 din OUG 28/1999 „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”.
Legiuitorul a impus imperativ și sancțiunea complementară care operează de drept, ori de câte ori se constată întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale mai sus amintite.
Tribunalul constată că prin dispozițiile art.14 alin.2 din OUG 28/1999, cu referire la fapta contravențională prevăzută de art.10 lit. b, legiuitorul a stabilit în termeni neechivoci inclusiv durata acestei sancțiuni complementare (3 luni), această formulare fiind de natură să excludă exercitarea unui drept de apreciere al judecătorului. Judecătorul este ținut să aplice textul de lege și să dea eficiență voinței legiuitorului.
Prevederile OG 2/2001 stabilesc într-adevăr, cu caracter de principiu că sancțiunile se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, existând așadar o marjă de apreciere atât pentru agentul constatator cât și pentru instanță, de natură să determine o corectă individualizare a sancțiunilor concret aplicate.
În cazuri derogatorii legiuitorul a intervenit imperativ, iar la momentul la care a incriminat anumite fapte contravenționale, în aprecierea gradului de pericol social abstract, a decis asupra sancțiunilor aplicabile.
În acest sens sunt și dispozițiile legale analizate în prezenta cauză, legiuitorul impunând aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni, pe considerente ce țin de gradul de pericol social abstract, apreciat ca atare la momentul incriminării contravenției și care nu face obiectul aprecierii instanțelor judecătorești.
Sancțiunea complementară raportat la actul normativ care o instituie este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
De asemenea trebuie avut în vedere faptul că sancțiunea aplicată este precis și concret raportată la un anumit tip de contravenții – respectiv cele incriminate de art. 10 litera b din OUG 28/1999, nefiind așadar o sancțiune automat aplicată oricărui tip de contravenții și indiferent de valoarea socială protejată.
Așadar din acest punct de vedere soluția legislativă se justifică în condițiile în care ține cont de tipul contravenției și are în vedere necesitatea prevenirii faptelor care aduc atingere unui interes general. Raportat la valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestui tip de contravenții, măsura are caracter rezonabil în condițiile în care este esențialmente temporară.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă tribunalul va admite apelul declarat de intimată și va schimba integral sentința atacată în sensul că va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul Direcția Generală a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în procesual ales în Tg. M., . 1-3, jud. M. – având cod de identificare fiscală_, cont RO75TREZ__, împotriva sentinței civile nr. 553 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului – verbal de contravenție ., nr._/20.06.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2014.
Președinte, D. C. | Judecător, R. - M. S. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: D.C
Thred: 29.04.2015/H.L
4 ex. jud. fond: S. P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 100/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 363/2014.... → |
|---|
