Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 100/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 7391/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9527/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 100
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. C. LOCAL LUDUS, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 Ianuarie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16 Ianuarie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 9 octombrie 2012 sub nr._, reclamantul C. I. cheamă în judecată pe A. – Centrul Local Luduș arătând că a fost „penalizat” prin următoarele acte: procesul - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată nr._/10.04.2004 pentru suma de 707,91 lei; procesul - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată nr._/28.07.2008 pentru suma de 171,43 lei; procesul - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată nr._ din 28.04.2009 pentru suma de 140,17 lei și procesul - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cererea de plată nr._/06.05.2010 pentru suma de 1843,37 lei.
Reclamantul arată că i s-a comunicat decizia nr._/08.09.2011 prin care i s-a comunicat că are reduceri aplicate la schema de sprijin pentru agricultură de 1481,42 lei, arătând că din suprafața totală de 17,33 ha i s-au luat în calcul numai 15,54 ha. Reclamantul mai arată că la data întocmirii documentelor a menținut suprafața reală declarată, de 17,33 ha pe care o deține și o folosește și care este măsurată manual ( având și unele denivelări), că a solicitat măsurarea la fața locului dar cererea i s-a respins pe motiv că pârâta ia în considerare măsurătorile prin teledecție.
Reclamantul a anexat la cererea de chemare în judecată decizi nr._/08.09.2011 și procesele-verbal de constatare a neregulilor atacate.
În cauză a formulat întâmpinare A. M. prin care invocă necesitatea introducerii în cauză a acestei instituții – A. Centrul județean M. ca fiind instituția cu personalitate juridică potrivit art.4 ind.1 alin.1 din legea 1/2004. Pârâta arată în continuare că reclamantul nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite anularea Deciziei nr._/08.09.2011 prin care pentru Campania 2010 i-au fost aplicate, în urma controlului specializat prin teledecție, reduceri aplicate la Schemele de „sprijin pentru agricultură” în valoarea totală de 2.255,89 lei. Pârâta susține că se impune ca reclamantul să depună o precizare a obiectului acțiunii și mai arată că o eventuală cerere de anulare a deciziei amintite este tardivă raportat la prevederile art.1 alin.1 din legea 554/2004. Se arată apoi că numerele indicate pentru cele patru procese-verbal amintite de reclamant în cuprinsul acțiunii în contencios administrativ aparțin de fapt cererilor de plată pe anii 2007.2010 și că reclamantul nu solicită expres anularea acestor procese-verbale.
În virtutea rolului activ, la prima zi de înfățișare instanța a acordat reclamantului un termen pentru a depune o precizare a obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul de a indica actele pe care înțelege să le atacate, suma pretinsă și totodată, pentru a indica pârâtul cu care înțelege să se judece (dispoziție consemnată în încheierea din data de 21 mai 2013 – fila 34 dosar).
Reclamantul a depus la data de 7 august 2013 doar note scrise prin care arată face din nou referire la cele patru procese-verbale anexate la cererea de chemare în judecată și indică suma ce solicită a-i fi restituită de către pârâtă, ca fiind de 2255,89 lei și 1843,37 lei (fila 36).
Ulterior, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2013 (fila 40), reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care arată că solicită anularea deciziilor nr._/08.09.2011, nr._/23.12.2011 și nr._/6.12.2012 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2255,89 lei și a sumei de 1843,37 lei reținută cu titlu penalități de întârziere.
Pârâta a depus întâmpinare la această precizare de acțiune (fila 42), prin care invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr._/08.09.2011, raportat la art.11 alin.1 lit.a și art.11 alin.5 din legea 554/2004. Pârâta arată că data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată este 9 octombrie 2012, iar răspunsul pârâtei la plângerea prealabilă este redactat la data de 11.01.2012 și comunicat conform confirmării de primire semnate de reclamant, la data de 17.01.2012. Se arată că de la data confirmării de primire până la data înregistrării acțiunii în contencios administrativ au trecut cca. 10 luni, acțiunea fiind prescrisă. Pârâta invocă în continuare inadmisibilitatea capetelor de cerere având ca obiect anularea deciziilor nr._/23.12.2011 și nr._/6.12.2012, arătând că prin aceste două decizii reclamantul a fost autorizat la plată integral, aferent suprafeței solicitate, nefiind sancționat pentru anii amintiți. Se arată că în aceste condiții, solicitarea de anulare a unor decizii favorabile este lipsită de interes. Se invocă apoi inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor de bani pretinse de reclamant, pârâta arătând că aceste pretenții ar fi necesitat în principal anularea și a acelor acte administrative ( procesele-verbale prin care s-au stabilit debitele respective).
Pârâta anexează deciziile_/23.12.2011, decizia nr._/2012, dovada comunicării deciziei nr._/2011, declarație dată de reclamant (filele 51-55 dosar).
La termenul de judecată din data de 4 decembrie 2013, față de precizările de acțiune depuse de reclamant și având în vedere prevederile art.129 din codul de procedură civilă de la 1865, instanța a calificat obiectul cererii, ca fiind: anularea celor patru procese-verbale de constatare a neregulilor anexate de reclamant la cererea introductivă și anularea deciziilor nr._/08.09.2011, nr._/23.12.2011 și nr._/6.12.2012 ( fila 57).
Instanța a primit și apărările formulate de pârâtă la termenul imediat următor celui în care s-au reținut limitele judecății (filele 61-63). Pârâta a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea celor patru procese-verbale de constatare a neregulilor, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.7 alin.1 din legea 554/2004.
De asemenea, cu toate că instanța a amintit reclamantului de posibilitatea de a solicita ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice printr-un avocat, reclamantul nu a înțeles să uzeze de acest drept ( aspect consemnat atât în încheierea din data de 4 decembrie 2013, cât și în încheierea din data de 9 ianuarie 2014).
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Astfel cum s-a amintit mai sus, instanța reține că este investită cu o cerere precizată, prin care reclamantul solicită ca în contradictoriu cu pârâta A. – Centrul Local Luduș, să se dispună: anularea procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/17.08.2012, privind cererea de plată nr._/10.04.2004 pentru suma de 707,91 lei; anularea procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.6379/17.08.2012 privind cererea de plată nr._/28.07.2008 pentru suma de 171,43 lei; anularea procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.5094/17.08.2012 privind cererea de plată nr._ din 28.04.2009 pentru suma de 140,17 lei; anularea procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.6921/17.08.2012 privind cererea de plată nr._/06.05.2010 pentru suma de 1843,37 lei cu consecința obligării pârâtei la restituirea acestor sume; anularea deciziei nr._/08.09.2011, anularea deciziei nr._/23.12.2011 și anularea deciziei nr._/6.12.2012.
Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect anularea celor patru procese-verbal de constatare a neregulilor, instanța are în vedere poziția reclamantului exprimată cu ocazia aducerii aceste excepții în discuția părților și anume că a înțeles să atace aceste acte direct în instanță (poziție consemnată în încheierea din data de 9 ianuarie 2014 – filele 84-85 dosar). De altfel, în cuprinsul cererii introductive reclamantul a precizează că a primit aceste patru procese-verbal la data de 17.08.2012, iar acțiunea în contencios administrativ a fost formulată la data de 9 octombrie 2012.
Instanța apreciază întemeiată excepția invocată de pârâtă, instanța reținând că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de OG 66/2011.
Astfel, potrivit prevederilor art.21(19) și (20) din OG 66/2011 „Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.(20) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe”.
Din coroborarea prevederilor art.21(28), cu art.34(3) și art.47 și urm. din OG 66/2011 reiese că legiuitorul a prevăzut o procedură specială de contestare a titlurilor de creanță – o procedură a contestației administrative care se depune la autoritatea publică emitentă (art.47 alin.5), în termenul prevăzut de art.47 alin.1 și în cadrul căreia autoritatea emitentă se pronunță printr-o decizie motivată de admitere sau de respingere a contestației ( art.50).
Potrivit prevederilor art.51 alin.2 din OG 66/2011 „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.
Instanța are în vedere și dispozițiile art.7 alin.1 din legea 554/2004, precum și prevederile arat.109 alin.2 și 3 din Codul de procedură civilă de la 1865, dispoziții legale potrivit cărora procedura prealabilă administrativă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios administrativ, iar neîndeplinirea acestei proceduri în condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului în ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr._/08.09.2011, instanța are în vedere următoarele:
Această excepție a fost adusă în discuția contradictorie de părților la același termen de judecată din data de 9 ianuarie 2014, când reclamantul a invocat o faptul că o perioadă a fost plecat în străinătate la muncă și apoi în țară, a fost ocupat cu munca agricolă.
Instanța are în vedere că reclamantul a înregistrat acțiunea în contencios administrativ îndreptată la data de 9 octombrie 2012.
Din înscrisul de la fila 55 dosar reiese că decizia a fost comunicată reclamantului la data de 18.01.2012. De altfel reclamantul nu contestă împrejurarea susținută de pârâtă, respectiv comunicarea prin scrisoare recomandată a acestei decizi conform recipisei existentă la fila 55, ci invocă o imposibilitate de contestare în termen pe motiv că a fost plecat din țară la muncă.
Chiar fără a lua în calcul data depunerii precizării de acțiune de la fila 40 (4 oct.2013), instanța reține că raportat la data comunicării deciziei emisă de pârâtă în soluționarea contestației, termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ prevăzut de art.11 alin.1 din legea 554/2004 era împlinit la momentul înregistrării acțiunii introductive.
Motivele invocate de reclamant nu sunt de natură a justifica introducerea acțiunii peste termenul prevăzut de art.11 alin.1 (o repunere în termenul de prescripție), instanța apreciind că nu suntem în prezența unei imposibilități obiective. Pe de altă parte, pornind de la calificarea acestui termen ca fiind un termen de prescripție prevederilor art.11 alin.5 din legea 554/2004, instanța apreciază că motivele invocate de reclamant nu se încadrează nici în cazurile de suspendare sau de întrerupere ale termenului de prescripție. Instanța are în vedere și finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea acestui termen de prescripție – aceea de asigurare a protecției stabilității și securității raporturilor juridice create și a efectelor actelor administrative, termenul de 6 luni fiind un termen rezonabil în cadrul cărui reclamantul avea posibilitatea de formula acțiunea în contencios administrativ.
Pentru aceste motive, instanța reține că reclamantul a pierdut prin prescripție, dreptul de exercitare a acțiunii în contencios administrativ împotriva deciziei nr._/08.09.2011 emisă de pârâtă.
Cu privire la capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziilor nr._/23.12.2011 și nr._/06.12.2012 emise de pârâtă (existente la filele 47-50 și 51-54), instanța apreciază întemeiată excepția lipsei interesului procesual invocată de pârâtă.
Instanța are în vedere și precizările verbale ale reclamantului de la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2014 și reține că reclamantul nu a fost vătămat prin emiterea acestor acte administrative, întrucât prin ambele decizii pârâta a acordat reclamantului plăți în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2011 și campania 2012.
Pe cale de consecință nu suntem în prezența unei vătămări procesuale în sensul art.2 alin.1 lit.a din legea 554/2004, astfel că reclamantul nu justifică un interes procesual legitim pentru anularea acestor două decizii.
Reclamantul a solicitat prin cererea precizată și obligarea reclamantei la restituirea sumelor de 2255,89 lei și 1843,37 lei .
Potrivit prevederilor art.18 lain.3 din legea 554/2004 instanța poate hotărî asupra despăgubirilor solicitate numai în măsura în care este anulat actul administrativ vătămător.
În condițiile în care în cauză acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă în baza unor excepții procesuale, aceste pretenții nu pot fi examinate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A. M. și, pe cale de consecință,
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere precizat, formulat de reclamantul C. I. (cu domiciliul) în contradictoriu cu pârâta A. – Centrul Local Luduș (cu sediul), având ca obiect anularea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare;
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului invocat de pârâtă și, pe cale de consecință,
Respinge ca prescris, capătul de cerere formulat de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta A. – Centrul Local Luduș, având ca obiectul anularea deciziei nr._/08.09.2011;
Admite excepția lipsei interesului procesual invocat de pârâtă și, pe cale de consecință,
Respinge cererea precizată, formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta A.–Centrul Local Luduș având ca obiect anularea Deciziilor nr._/23.12.2011 și nr._/06.12.2012 emise de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
Red. I O./ 19.02.2014/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 220/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 595/2014.... → |
|---|
