Obligaţia de a face. Sentința nr. 2465/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2465/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 5657/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2465/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Grefier J. H.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta B. C. L., în contradictoriu cu pârâtul P. M. TG M., având ca obiect obligația de a face.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de 29 septembrie 2014, apoi pe data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
I. DESFĂȘURAREA PROCESULUI.
- Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2013, reclamantul B. C. L. a chemat în judecată pârâtul P. M. TG M., solicitând:
- obligarea intimatului P. Municipiul Tg. M. să răspundă la sesizarea trimisă de reclamant prin poștă la data de 24.07.2013;
- obligarea persoanei funcționar în cadrul unității intimate care se face vinovată de neîntocmirea și necomunicarea răspunsului către reclamant, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru întârziere;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a trimis Primarului M. Tg. M. sesizarea prin care i-a solicitat pârâtului să dispună retragerea autorizației de funcționare a restaurantului „Gala”, situat în Tg. M., ., nr. 39, parter și interzicerea desfășurării oricăror activități de alimentație publică în aceste spații. Reclamantul a mai învederat faptul că a justificat interesul legitim în promovarea acestei sesizări prin faptul că este proprietarul apartamentului situat chiar deasupra restaurantului „Gala” și că, în calitate de proprietar, îi sunt grav tulburate posesia și folosința apartamentului ca urmare a activității acestui restaurant. În esență, în sesizare reclamantul a arătat că se organizează diferite evenimente ce țin până la miezul nopții, făcându-se foarte multă gălăgie, se degajă mirosuri neplăcute de la bucătăria restaurantului, iar instalația de canalizare din subsolul tehnic comun este suprasolicitată de acest local și se înfundă.
Reclamantul susține că la această sesizare nu a primit răspuns și activitatea restaurantului continuă netulburată, perturbându-i liniștita posesie și folosință a proprietății sale.
Reclamantul invocă prevederile art. 2 lit. h din Legea contenciosului administrativ și arată că în speță au trecut peste 90 de zile de la trimiterea sesizării, astfel încât termenul prevăzut de prevederile legale invocate – 30 de zile a fost demult depășit. Apreciază că potrivit art. 8 alin. 1 din aceeași lege în speță există un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale.
- Poziția pârâtei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece a comunicat răspunsul la solicitarea reclamantului prin adresa 7803/23.08.2013, adresă returnată de organele poștale datorită faptului că destinatarul nu s-a prezentat pentru a o ridica.
Pârâtul a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile, a netimbrării și a lipsei obiectului.
- Probele administrate în cauză.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
II. ANALIZA PROBELOR ADMINISTRATE ÎN CAUZĂ ȘI ÎNCADRAREA ÎN D. A SITUAȚIEI DE FAPT REȚINUTE. HOTĂRÂREA INSTANȚEI.
- Situația de fapt.
La data de 24.07.2013, reclamantul a trimis prin poștă o solicitare adresată pârâtului, prin acare a cerut acestuia să retragă autorizația de funcționare a restaurantului Gala din TÂRGU-M., bv. 1 decembrie 1918, nr. 39, parter și să dispună interzicerea desfășurării oricăror activități de alimentație publică în acest spațiu. Reclamantul a justificat un interes legitim, deoarece este proprietarul apartamentului de deasupra restaurantului.
Cererea a fost repartizată spre soluționare Direcției Poliției Locale, din subordinea UAT TÂRGU-M., potrivit dispoziției nr. 1130/29.03.2013, emisă de primarului municipiului TÂRGU-M..
Prin adresa 7803/28.08.2013, pârâtul a comunicat că a efectuat verificări la locul unde funcționează restaurantul, a dispus sancționarea contravențională a societății care administrează localul, a constatat că societatea își desfășoară activitatea cu acordul autentificat al proprietarului . până la finalizarea aspectelor sesizate, societatea rămâne în atenția instituției.
Prin aceeași adresă, reclamantul a fost îndrumat să sune la serviciul de urgență 112, pentru nerespectarea condițiilor de avizare și tulburarea ordinii publice.
Adresa nu a fost primită de reclamant, dar acest lucru nu influențează motivarea soluției instanței, deoarece, astfel cum se va arăta mai jos, cererea este întemeiată și în condițiile în care reclamantul ar fi primit răspunsul trimis. Oricum, problema este lipsită de însemnătate, câtă vreme adresa de răspuns se găsește la dosarul cauzei iar reclamantul a avut posibilitatea să ia la cunoștință de conținutul acesteia.
B. Excepțiile invocate.
a. Instanța va respinge excepția netimbrării, având în vedere că cererea a fost legal timbrată cu suma de 350 de lei, potrivit art. 16 lit. a și b din OUG 80/2013.
b. Excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată.
Potrivit art. 7 al. (5) din legea 554/2004, … în cazurile prevăzute la art. 2 alin. 2 (refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), nu este obligatorie plângerea prealabilă.
c. Excepția lipsei obiectului este neîntemeiată. Din modul de redactare a cererii, rezultă că reclamantul a inițiat un litigiu în contencios administrativ, bazat pe refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde la o solicitare a reclamantului. Temeiul juridic al cererii în constituie legea 445/2004 și ordonanță nr. 27 din 30 ianuarie 2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, astfel cum se va detalia mai jos.
- Nesoluționarea cererii reclamantului.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din legea 554/2004:
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Potrivit art. 2 al. (2), se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Potrivit art. 8 al. 1 se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 2 din ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, în sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice.
Art. 8 al. 1 din același act normativ prevede că autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
Instanța reține că deși reclamantul a formulat o petiție prin care a solicitat în mod expres să se retragă autorizația de funcționare a restaurantului Gala din TÂRGU-M., Bulevardul. 1 decembrie 1918, nr. 39, parter și să se dispună interzicerea desfășurării oricăror activități de alimentație publică în acest spațiu, pârâtul nu a dat un răspuns concret la această petiție, în sensul că înțelege să retragă sau nu autorizația de funcționare și să interzică desfășurarea de activități comerciale.
Din acest punct de vedere, pârâtul este competent să emită astfel de autorizații și să decidă în sensul arătat de reclamant, astfel încât în mod legal cererea a fost adresată chiar organului abilitat să ia aceste măsuri.
Desfășurarea oricăror activități economice privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, alimentație publică și jocuri de noroc de către operatorii economici (persoane juridice și/sau fizice – persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială) pe raza municipiului Tîrgu M., este supusă avizării, respectiv autorizării, din partea primarului municipiului, în conformitate cu H.C.L.M. nr. 124/2004, cu modificările și completările ulterioare și H.C.L.M. nr. 39/2007, cu modificările și completările ulterioare. H.C..L.M. Tg-M. nr. 39/01.02.2007 reglementează eliberarea ,,Autorizației de funcționare” pentru unitățile de alimentație publică de pe raza municipiului Tg-M..
În speță este lipsit de relevanță dacă pârâtul va da curs sesizării reclamantului, în sensul dorit de aceasta. Ceea ce este important este ca acesta să răspundă, . altul, dacă înțelege să se conformeze sau nu solicitării acestuia, or răspunsul nu este nici măcar evaziv și ambiguu, ci lipsește cu desăvârșire.
Fiind încălcate prevederile legale mai sus citate, care impun autorității publice să răspundă la solicitările legitime ale cetățenilor în 30 de zile, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul să răspundă reclamantului la solicitarea trimisă acestuia, în sensul de a preciza dacă înțelege să retragă sau să nu retragă autorizația de funcționare a restaurantului GALA și să interzică desfășurarea oricăror activități de alimentație publică, în funcție de temeinicia motivelor invocate de reclamant prin cererea amintită.
Instanța va respinge cererea de obligare la plata de despăgubiri având în vedere că acestea nu au fost justificate și nici dovedite.
In temeiul art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă, pârâtul va plăti reclamantului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (taxe de timbru pentru capătul de cerere admis).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
RESPINGE excepțiile lipsei procedurii prealabile, a netimbrării și a lipsei obiectului.
ADMITE ÎN PARTE cererea în contencios administrativ, având ca obiect obligație de a face și despăgubiri, cerere formulată de reclamantul B. L. C., cu domiciliul in Tg. M., ., nr. 39, . în contradictoriu cu pârâtul P. M. TÂRGU-M. cu sediul în Tg. M., Piața Victoriei, nr. 3, jud. M. și în consecință:
OBLIGĂ pârâtul să răspundă reclamantului la solicitarea trimisă acestuia, în sensul de a preciza dacă înțelege să retragă sau să nu retragă autorizația de funcționare a restaurantului GALA, în funcție de temeinicia motivelor invocate de reclamant prin cererea amintită.
b. Obligă pârâtul sa plătească reclamantului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
RESPINGE cererea de obligare la plata de despăgubiri.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 6.10.2014.
Președinte, R. I. T. | ||
Grefier, J. H. |
Redactat: T.R.I
Thred: 18.02.2015/H.L
4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1027/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 220/2014.... → |
|---|
