Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 363/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 8488/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 363/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător M. R.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta S. E. G., în calitate de administrator a INTREPRINDERII INDIVIDUALE S. E. G., cu sediul în Tg.M., .. 43,., înregistrată la ORC sub nr. F/_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 803 din data de 19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._ .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 septembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când s-a dispus amânarea pronunțării la data de 23 septembrie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.803 din 19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta Întreprindere I. S. E. G. în contradictoriu cu intimatul M. Tg.M., împotriva procesului-verbal de contravenție nr.4630 din 10.06.2013.
Instanța de fond a reținut că procesul verbal atacat respectă cerințele prevăzute de art.17 sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentei, prevăzută de art.219 alin.1 lit.k din OG 92/2003 și sancționată de art.219 alin.2 lit.d din OG 92/2003. Petenta nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale care îi revin în calitate de terț poprit și nu a efectuat decontarea sumelor conform adresei nr.3715/29.01.2013. Instanța de fond a reținut că petenta are calitatea de terț poprit, că intimatul demarase procedura executării silite împotriva debitorului D. E. T. și că poprirea a fost înființată prin adresa nr.3715 din 20.01.2013 emisă de intimat, în temeiul art.149 din OG 92/2003. Instanța de fond a mai reținut că adresa de înființare a popririi a fost comunicată petentei la sediul acesteia, astfel cum rezultă din confirmarea de primire existentă la fila 37 dosar. S-a mai reținut că apărarea reprezentantei petentei în sensul că nu a primit adresa de înființare a popririi nu este dovedită, iar mențiunile cuprinse în confirmarea de primire nu au fost înlăturate.
Împotriva acestei hotărâri petenta Întreprindere I. S. E. G. a declarat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție atacat.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta petentă susține că sentința atacată este netemeinică și nelegală. Apelanta arată că nu a luat la cunoștință și nu a semnat niciun document din care să reiasă că ar fi luat la cunoștință despre adresa de înființare a popririi nr.3715 din 29.01.2013. Se contestă procedura de comunicare a acestei adrese și se arată că nu putea semna de primire „soțul” întrucât reprezentanta apelantei nu este căsătorită și pe de altă parte, procedura de comunicare nu a fost realizată legal, la sediul din Tg.M., P-ța Victoriei nr.3.
Intimatul M. Tg.M. a formulat întâmpinare( fila 6), prin care solicită respingerea apelului declarat de petentă și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală. Intimatul arată că a pornit executarea silită împotriva debitorului D. E. T. în temeiul arat.141 alin.1 din OG 92/2003 pentru recuperarea unui debit de 1180 lei reprezentând amenzi de circulație și amenzi Poliția Locală. Debitorul, deși somat să achite aceste obligații, nu s-a conformat și în consecință, organele de executare silită au continuat măsurile de executare silită prevăzute de art.149 din OG 92/2003. Intimatul arată că întrucât din investigațiile efectuate a rezultat că debitorul obține venituri de la I.I. S. E. G., la data de 29.01.2013 a emis adresa de înființare a popririi nr.3715 în conformitate cu art.149 alin.9 lit.a din OG 92/2003. Cu toate că terțul poprit a luat la cunoștință despre înființarea popririi, conform confirmării de primire pe care a semnat la data de 06.02.2013 chiar debitorul urmărit făcând mențiunea calității în care a preluat corespondența, respectiv „soțul” administratoarei petentei, nu a dat curs solicitării de a comunica organului fiscal local din cadrul Municipiului Tg.M. informațiile solicitate, motiv pentru care la data de 10.06.2013 agentul constatator din cadrul intimatului a încheiat procesul-verbal de contravenție atacat în prezenta cauză. Intimatul arată că este sancționată fapta terțului poprit, prevăzută de art.219 alin.1 lit.k din OG 92/2003 și se mai arată că de la data emiterii adresei de înființare a popririi 06.02.2013 și până la data de 10.06.2013 a întocmirii procesului-verbal de contravenție trecuse un interval de timp suficient de mare pentru ca terțul poprit să aibă posibilitatea luării măsurilor ce se impuneau conform legii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, procesul-verbal de contravenție cuprinde toate elementele prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Apelanta petentă aduce critici sub aspectul netemeiniciei actului sancționator, susținând în esență lipsa elementelor constitutive ale contravenției reținută în sarcina sa. Se susține că adresa de înființare a popririi nu a fost comunicată procedural, această apărare echivalând cu lipsa calității de subiect activ al contravenției (respectiv calitatea de terț poprit, raportat la art.149 alin.5 și 8 din OG 92/2003) și, prin urmare lipsa și a laturii obiective a contravenției (lipsa vreunor obligații legale atrase de această calitate).
Pornind de la elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina petentei, tribunalul are în vedere că potrivit art.219 alin.1 lit.k din OG 92/2003 constituie contravenție „nerespectarea obligațiilor ce îi revin terțului poprit, potrivit prezentului cod”.
Ori calitatea petentei apelante de terț poprit și prin urmare, de subiect activ al contravenției, este dovedită prin înscrisurile existente la filele 36 și 37 dosar fond.
Astfel, adresa de înființare a popririi (fila 36) a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire conform cerințelor art.44 alin.2 din OG 92/2003 coroborat cu art.149 alin.5 din OG 92/2003 (fila 37), la sediul petentei situat în Tg.M., ..43 . chiar de petentă în primă instanță, spre exemplu în notele scrise existente a fila 46 dosar fond).
Împrejurările legate de calitatea primitorului actului nu sunt de natură a atrage în prezenta procedură a plângerii contravenționale, lipsa calității petentei de subiect activ al contravenției, ori lipsa vinovăției.
Relevant în cauză este faptul că procedura de comunicare prin scrisoare recomandată a fost realizată, semnând de primire o persoană care la acel moment era angajatul petentei. Aceste aspecte au fost analizate pe larg în sentința pronunțată de instanța de fond, iar raporturile de muncă existente la momentul primirii corespondenței de către numitul D. E. T. conduc la concluzia că acesta a acționat în numele petentei angajator.
Împrejurarea invocată de apelantă – că debitorul intimatului nu i-a înmânat acea corespondență și prin urmare, nu a luat cunoștință de adresa de înființare a popririi – nu poate fi reținută ca și caz de înlăturare a răspunderii contravenționale în sensul art.11 din OG 2/2001.
Celelalte chestiuni invocate de apelantă (că debitorul intimatului nu mai lucrează la petentă) nu prezintă relevanță în prezenta cauză (plângere contravențională).
Pentru existența faptei contravenționale prezintă relevanță existența adresei de înființare a popririi, care nu a fost anulată - reprezentanta apelantei a precizat la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2014, că nu a contestat acest act de executare silită. Pe de altă parte, din actele dosarului nu reiese că petenta apelantă ar fi înștiințat intimatul că nu ar datora vreo sumă de bani debitorului, pentru a se declanșa procedura prevăzută de art.149 alin.9 ind.1 și art.150 din OG 92/2003.
În aceste condiții, așa cum corect reține prima instanță, sunt întrunite elementele faptei contravenționale constând în neîndeplinirea obligațiilor legale de către terțul poprit.
Tribunalul apreciază că se impune schimbarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii.
Potrivit prevederilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Astfel, raportat la circumstanțele particulare ale cauzei, tribunalul are în vedere că din probele administrate în primă instanță s-au conturat ca împrejurări de fapt, existența unor datorii ale numitului D. E. T. față de intimatul M. Tg.M., acesta având prin urmare calitatea de debitor al intimatului. La momentul înființării popririi acest debitor era angajatul petentei apelante, însă totodată a semnat de primire adresa de înființare a popririi comunicată prin scrisoare recomandată de creditorul Municipiului Tg.M., angajatorului - apelanta petentă. Aceste elemente de fapt coroborate cu susținerile petentei apelante în sensul că numitul D. E. T. nu i-a înmânat acea corespondență și cu încetarea la data de 7.10.2013 a contractului individual de muncă al acelei persoane, creează dubii cu privire la conduita adoptată de debitorul angajat și semnatar al corespondenței mai sus amintită, față de terțul poprit angajator.
Tribunalul are în vedere că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci constituie un mijloc de responsabilizare, de adaptare a comportamentului social. În cauză, tribunalul apreciază că scopul sancționator poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni nepecuniare, atrăgând totodată atenția petentei apelante asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea de a respecta pe viitor prevederile legale.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de petentă și va schimba în parte sentința atacată în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelanta I. I. S. E. G., cu sediul în Tg.M., .. 43, ., înregistrată la ORC sub nr. F_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 803 din data de 19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul - verbal de contravenție nr. 4630 din 10.06.2013 încheiat de intimat, cu sancțiunea avertismentului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014.
Președinte, I. O. | Judecător, M. R. | |
Grefier, M. C. |
I.O.
M.C./5 exempl.
02 Octombrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 595/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 270/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
