Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 146/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 187/251/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.146
Ședința publică din 04 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul B. M. C., împotriva sentinței civile nr.332 din data de 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 25 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 332 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. M. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.01.2013, încheiat de intimatul I. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu și că apărările petentului cu privire la nedescrierea faptei și a actului normativ prin care se stabilește contravenția sunt neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, a reținut, în esență, că din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal și că acțiunea petentului, constând în depășirea cu 53 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, în localitatea Chețani, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs în termen legal recurentul petent B. M. C., solicitând prin motivele de recurs depuse printr-un memoriu separat, casarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Luduș sau modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii plângerii formulate și anularea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea recursului petentul a invocat, în primul rând, în temeiul dispozițiilor art. 264 alin. 1 rap. la art. 261 alin. 1 pct. 5 cu referire la art. 105 alin. 2 teza ultimă C.pr.civ., nulitatea sentinței atacate, pentru redactarea acesteia de către un alt judecător decât cel care a luat parte la judecată, aceasta echivalând cu lipsa motivării de către judecătorul care a deliberat și pronunțat sentința. A susținut că acest aspect constituie motiv de ordine publică,deoarece presupune încălcarea unei norme juridice de ordine publică. A arătat că o astfel de neregularitate cauzează părților o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul cu privire la această parte a hotărârii.
Recurentul a mai invocat faptul că sentința a fost pronunțată cu neadministrarea tuturor probelor pertinente pentru deslușirea stării de fapt în mod obiectiv, ceea ce echivalează cu faptul că pricina s-a judecat la primul termen fără cercetarea fondului pricinii și fără să beneficieze de o judecată echitabilă, motiv de casare prevăzut de art. 304 ind. 1 rap. la art. 312 alin. 3 C. și art. 6 CEDO.
De asemenea, recurentul a arătat că sentința este vădit nelegală și netemeinică, în condițiile în care prima instanță nu a aplicat dispozițiile legale cu acordarea de prevalență normelor comunitare față de legislația internă. În esență, a invocat prezumția de nevinovăție și a arătat că sarcina probei revine intimatului.
Recurentul a depus la dosar practică judiciară.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare atât la motivele de recurs invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Sentința atacată, nr. 332 din 10.04.2013 a Judecătoriei Luduș, a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a redactat considerentele. În acest sens, din actele dosarului și mențiunile de pe hotărâre se constată că dezbaterile au avut loc în fața completului compus din doamna judecător M. N., acest complet a pronunțat soluția, semnând minuta. Considerentele hotărârii au fost însă redactate de alt judecător, R. C., conform mențiunilor de pe ultima pagină a hotărârii.
În acest fel, a fost încălcat principiul continuității completului de judecată, iar considerentele redactate de un alt judecător nu vor fi luate în considerare întrucât nu reflectă raționamentul care a condus la formarea convingerii judecătorului care a pronunțat soluția.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă și „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul constată că hotărârea atacată nu este motivată, redactarea considerentelor de către un alt judecător echivalând cu lipsa motivării, astfel că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
În lipsa motivării, instanța de control judiciar nu poate stabili dacă prima instanță a cercetat fondul cauzei, dacă au fost analizate probele administrate precum și susținerile și apărările părților.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și ale art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Luduș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul B. M. C. (domiciliat în Cluj N., Calea Mănăștur, nr.97, .), împotriva sentinței civile nr.332 din data de 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Casează integral sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Luduș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 04 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. I. O. A.-M. A.
GREFIER,
S. C.- G.
Red/tehnored. AMA
2 ex./25.06.2014
Jud. fond: M. N.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2845/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1564/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
