Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 825/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 13649/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.825
Ședința publică din 28 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
JUDECĂTOR: DANEILA C.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul M. M., împotriva sentinței civile nr.963 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că în data de 23.10.2014 s-a depus prin registratura instanței, de către intimatul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B.:
Întâmpinare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 963 din 27 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.11.2012, încheiat de intimatul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B.; a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei cu sancțiunea avertismentului; a dispus exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 2.000 lei și a dispus reducerea despăgubirii stabilite prin procesul-verbal . nr._ din data de 08.11.2012, de la valoarea de 3.621 lei, la valoarea de 2.920 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut sub aspectul legalității procesului-verbal, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Instanța a analizat și a înlăturat motivat criticile reclamantului referitoare la faptul că data încheierii procesului-verbal menționată în cuprinsul actului sancționator nu este reală, la încălcarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 și la faptul că petentului nu i s-a comunicat modul de calcul al despăgubirilor.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că petentul este proprietarul unei suprafețe de 5.700 mp de pădure în localitatea Livezeni, județul M., conform titlului de proprietate nr._/28.11.1996 (f. 46), iar în această calitate trebuia să asigure, prin ocoale silvice, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pădurii pe care o are în proprietate. Petentul nu a făcut această dovadă pentru perioada anterioară datei de 03.12.2012, deși lui îi revenea această obligație. A constatat că nu s-a făcut dovada faptului că petentul s-ar fi adresat personal Ocolului Silvic și acesta ar fi refuzat încheierea unui contract individual pentru realizarea serviciilor silvice, mai mult decât atât, nu există nici o adresă din partea Ocolului Silvic prin care să se refuze încheierea unor asemenea contracte.
Cât privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și a apreciat că fapta contravențională, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001. În acest sens, instanța a observat faptul că petentul nu a încheiat un contract de servicii silvice din cauza necunoașterii suficiente a dispozițiilor legale în vigoare, însă, după aplicarea sancțiunii contravenționale, acesta, dând dovadă de responsabilitate, a încheiat contractul nr. 1929/10.12.2013 cu Ocolul Silvic Tîrgu M., pentru suprafața de 0,57 ha de pădure. De asemenea, chiar dacă paguba produsă prin tăierile de arbori cauzate de lipsa unei administrări sau paze corespunzătoare a pădurii este însemnată, totuși, această pagubă este cauzată, în primul rând, în patrimoniul petentului.
Cu privire la despăgubirile stabilite, instanța a constatat că prin art. I pct. 6 din O.G. nr. 15/2012, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, începând cu data de 01.01.2013 prevederile art. 128 alin. 4 au fost abrogate, astfel încât, la momentul pronunțării sentinței nu se mai justifică stabilirea T.V.A. pentru despăgubirile calculate în baza O.U.G. nr. 85/2006. Ca urmare, instanța a înlăturat din cuantumul despăgubirilor puse în sarcina petentului valoarea T.V.A., dispunând reducerea despăgubirii stabilite prin procesul-verbal de la valoarea de 3.621 lei, la valoarea de 2.920 lei.
În ceea ce privește critica petentului cu privire la intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că, potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la data comunicării procesului-verbal atacat, respectiv la data de 12.12.2012, singura sancțiune care s-ar fi prescris este cea a amenzii contravenționale, însă, în măsura în care instanța o va înlocui cu sancțiunea avertismentului, această prevedere legală nu își mai are aplicabilitatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M. M., solicitând:
- în principal, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului-verbal de contravenție . nr._/08.11.2012 și exonerării de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei, respectiv de la plata a 50% din contravaloarea materialului lemnos, în cuantum de 3.621 lei, cu TVA inclus;
- în subsidiar, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul înlocuirii și a sancțiunii complementare de plata despăgubirilor ce constau în 50% din contravaloarea materialului lemnos, în cuantum de 2.920 lei, redusă la această sumă prin sentința atacată. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că argumentele reținute de instanța de fond sunt greșite, fiind rezultatul unei eronate aprecieri asupra probelor administrate, respectiv a textelor legale aplicabile.
Referitor la prescripția executării sancțiunii principale, recurentul a invocat prevederile art. 14 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă și a arătat că în mod nelegal prima instanță, deși a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 14, nu a aplicat această sancțiune, pe motiv că deja a dispus înlocuirea sancțiunii cu cea a avertismentului.
A mai arătat că prin modificările aduse art. 14, aplicabilitatea prescripției a fost extinsă în mod explicit la toate sancțiunile contravenționale, adică și la cele complementare, astfel că se impunea constatarea intervenirii prescripției și în privința acestei sancțiuni constând în despăgubirea stabilită în funcție de valoarea materialului lemnos tăiat.
Cu privire la nulitatea procesului-verbal de contravenție, a invocat inexistența unei culpe din partea sa. A arătat că din probele testimoniale administrate, absolut greșit interpretate de instanță (fiind selectate doar acele părți a declarației care veneau în susținerea poziției adoptate de instanță), a rezultat în mod clar că nu i se poate imputa fapta contravențională constatată și criticată.
Astfel, atât din declarația martorului asistent Szarka Janos, dar mai ales din declarația martorului propus, respectiv a numitului T. C., a rezultat că încheierea unui contract de administrare și pază a pădurilor proprietate privată a fost împiedicată de către funcționarii Ocolului Silvic Târgu M., în sensul că s-a refuzat, în repetate rânduri, realizarea contractelor, motivul invocat, fără echivoc, era acela că astfel de acte nu se încheie individual, pentru parcele mici, ci doar dacă mai mulți proprietari se adună.
De această probă/critică esențială nu s-a ținut cont, instanța de prim grad de jurisdicție reținând doar că petentul nu s-a adresat personal Ocolului Silvic Târgu M. pentru a încheia un astfel de contract.
Cu toate acestea, consideră că trebuie avut în vedere faptul că - din moment ce motivul neîncheierii contractelor era general cunoscută printre proprietarii de terenuri cu vegetație forestieră din zonă - era și normal să nu se mai deplaseze la ocolul silvic, pentru ca să fie refuzat.
Acest lucru rezultă inclusiv din procesul verbal încheiat la data de 2T:08.2008 la ședința la care au participat reprezentanții intimatei (I.T.R.S.V. B.) și al Ocolului Silvic Târgu M., unde s-a arătat în mod concret că ”numai pe o suprafață mai mare si în . proprietarii de pădure privată” se vor încheia contracte de administrare și pază.
Cu privire la motivele care impun schimbarea parțială a sentinței atacate, în sensul înlocuirii și a sancțiunii complementare, a arătat că, în situația în care s-a înlocuit sancțiunea principală se impune, în mod logic, înlocuirea și acestei sancțiuni.
A invocat practica judiciară în materie a Judecătoriei Târgu M., arătând că 13 plângeri formulate de alți petenți cu terenuri forestiere din aceeași zonă, sancționați cu aceeași ocazie, au fost admise în întregime, anulându-se procesele-verbale de contravenție. A arătat că deși nu constituie izvor de drept, jurisprudența este un element care trebuie să asigure coerență și securitate juridică într-un stat de drept, invocând hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ș. și Ș. contra României, respectiv S. contra României.
Intimatul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Petentul a fost sancționat prin procesul verbal de constatare a contravenției silvice atacat cu amenda în cuantum de 2.000 lei, în baza art. 2 lit. a) din H.G. nr. 483/2006, pentru nerespectarea obligației prevăzute la art. 1 din Anexa 1 a aceluiași act normativ. De asemenea, a fost obligat să suporte 50% din valoarea pagubei produse, adică suma de 3.621 lei (TVA inclus), în baza art. 8 alin. 5 din OUG nr. 85/2006. S-a reținut în sarcina petentului că nu a respectat obligația de a asigura realizarea serviciilor silvice sau administrarea pădurii pe care o are în proprietate printr-un ocol silvic autorizat, cauzând o pagubă de 7.242 lei.
Instanța de fond a efectuat o analiză corectă a legalității procesului-verbal de contravenție, reținând că actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Motivele de nulitate invocate de petent (constând în încheierea actului la altă dată decât cea menționată și în încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001) au fost corect înlăturate de instanța de fond și nu au fost reiterate drept critici în recurs.
Potrivit prevederilor art. 1 Anexa 1 din HG 483/2006 „În scopul gestionării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate”.
Din probele administrate în cauză rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității. În acest sens, înscrisurile depuse la dosar confirmă faptul că reclamantul deține în proprietate păduri, conform titlului de proprietate nr._/28.11.1996 și că a depus la Ocolul Silvic Târgu M. cerere pentru încheierea contractului de prestări servicii silvice doar la data de 22.10.2012, la mult timp după dobândirea în proprietate a pădurii și după . HG nr. 483/2006. Contractul a fost încheiat la data de 10.12.2012, sub nr. 1929.
Tribunalul reține că obligația de a asigura realizarea serviciilor silvice asupra pădurii pe care o are în proprietate este o obligație reală, propter rem, ce incumbă proprietarului și care, în speță, a fost îndeplinită după mulți ani de la nașterea acestei obligații.
Instanța de fond a reținut corect că nu au fost dovedite susținerile reclamantului că nu se află în culpă întrucât reprezentanții ocolului silvic au refuzat în repetate rânduri încheierea contractelor pe motiv că astfel de acte nu se încheie individual, astfel că acesta nu poate fi exonerat de răspundere. În acest sens, tribunalul are în vedere faptul că nu a fost depusă la dosar vreo cerere care să fi fost formulată de reclamant și să fi fost respinsă, iar martorii ascultați nu îl menționează și pe reclamant între persoanele care ar fi adresat verbal asemenea cereri. Nu există de altfel nici o dovadă a vreunui refuz al Ocolului Silvic Târgu M. de a încheia contracte cu proprietarii de păduri pentru prestarea serviciilor silvice.
În ceea ce privește măsura obligării petentului la plata a 50% din valoarea pagubei constatate, tribunalul reține că aceasta a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 5 din OUG nr. 85/2006. Paguba constatată, rezultând din tăieri ilegale de arbori, a fost produsă tocmai ca urmare a neîndeplinirii de către petent a obligației de a asigura serviciile silvice pentru pădurea respectivă.
În ceea ce privește dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001 referitoare la prescripția executării sancțiunii, tribunalul subliniază că acestea vizează doar executarea sancțiunii, incidența prescripției neavând efecte cu privire la legalitatea sau temeinicia actului de sancționare. Ca urmare, în mod legal instanța de fond a analizat această apărare după ce a examinat legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect că aplicabil în cauză este textul art. 14 în forma în vigoare la data sesizării instanței, deci anterior modificării prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010. Nu poate fi reținut principiul aplicării imediate a acestei norme de procedură, având în vedere că începând de la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (dată la care a intrat în vigoare și această normă) conflictele de legi în timp se soluționează potrivit principiilor stabilite prin acest Cod, respectiv acela al aplicării dispozițiilor legii noi de procedură doar proceselor începute după ..
În plus, tribunalul reține că din confirmarea de primire depusă de intimat la dosar pentru a face dovada comunicării procesului-verbal (f.40 dosar fond) rezultă că actul a fost predat petentului destinatar, sub semnătură, la data de 6.12.2012.
Conform prevederilor art. 47 din OG nr. 2/2001, acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, iar conform art. 100 alin. 4 din codul de procedură civilă de la 1865, cu privire la procedura de comunicare „procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”.
Petentul nu s-a înscris în fals împotriva dovezii de comunicare, astfel că aceasta face dovada cu privire la faptele consemnate, respectiv comunicarea procesului-verbal de contravenție la data indicată. De altfel, data reținută de instanța de fond drept dată a comunicării procesului-verbal (12.12.2012) este ulterioară datei redactării plângerii contravenționale, menționată în cuprinsul acesteia.
Data menționată în dovada de comunicare este situată înăuntrul termenului de o lună de la încheierea procesului-verbal, astfel că excepția prescripției executării sancțiunii amenzii este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de înlocuire și a sancțiunii complementare de plată a despăgubirilor, în condițiile în care a fost înlocuită sancțiunea principală, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 5 din OG nr. 2/2001, avertismentul este sancțiune principală, astfel că nu poate fi aplicat în locul unei sancțiuni complementare sau al altei măsuri dispuse prin procesul-verbal. de asemenea, faptul că a fost înlocuită sancțiunea principală cu avertisment nu influențează situația măsurii obligării petentului la despăgubiri, aceasta nefiind condiționată de natura sancțiunii principale aplicate.
Referitor la practica judiciară invocată, tribunalul constată că hotărârile depuse la dosar sunt pronunțate în primă instanță, supuse căilor de atac și că nu s-a făcut dovada soluțiilor pronunțate în căile de atac.
În consecință, tribunalul constată că nu este incident nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii recurate, astfel că, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de petentul recurent M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul M. M. (domiciliat în com.Livezeni, ./A, jud.M., împotriva sentinței civile nr.963 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. O. D. C. A.-M. A.
fiind plecată din instanță,
semnează președ.instanței,
judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.A.-M.A.
Tehnored.S.C.G./06.02.2015/2 ex.
Jud.fond: M.-D.S.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 2136/2014.... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
