Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 1280/311/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 592/2014
Ședința publică de la 04 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Judecător I. O.
Judecător M. R.
Grefier L. H.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta S.C. M. Netut SRL Slatina, cu sediul în Slatina, ., scara A, ., împotriva sentinței civile nr. 8807/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr. ._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27 iunie 2014, iar ulterior pentru data de azi, 04.07.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8807 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă O., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/23.01.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia dintre cele care sunt analizate din oficiu de către instanță și prevăzute în mod limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că starea de fapt reținută de agenții constatatori și care a stat la baza întocmirii actului constatator atacat este confirmată de declarația pe proprie răspundere dată în fața reprezentanților ITM de către numita Hogyes I. (f. 28) și depusă la dosarul cauzei, ca și de celelalte acte depuse în cadrul probei cu înscrisuri (notă de constatare, proces-verbal de control). Instanța a respins ca neîntemeiate apărările reprezentantului petentei conform cărora angajata nu se afla în incinta magazinului, apreciind că aceste apărări sunt simple afirmații nedovedite și fără relevanță juridică și, mai mult, sunt contrazise de declarația pe proprie răspundere a salariatei. Instanța a mai reținut că pe parcursul judecății societatea contestatoare nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen recurenta petentă S.C. M. NETUȚ S.R.L., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii formulate, considerând sentința netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu M., arătând că obligația de încheiere a contractului de muncă în formă scrisă revine angajatorului, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu putea fi săvârșită decât la sediul acestuia, invocând art. 16 din Codul muncii. Ca urmare, a susținut că era competentă Judecătoria Slatina, în a cărei rază de competență se află sediul angajatorului.
De asemenea, a invocat excepția nulității absolute a procesului-verbal atacat, în sensul că procesul-verbal a fost încheiat de un alt inspector de muncă față de cel care a constatat fapta.
A considerat că procesul-verbal este lovit de nulitate relativă și pe motivul că nu i s-a adus la cunoștință că poate plăti în 48 de ore jumătate din minimul amenzii.
Recurenta a mai susținut că nu a fost citată decât o dată în fața Judecătoriei Târgu M., citație emisă la 25.09.2012, pentru „plângere contravențională declinare” și că nu a propus probe, crezând că se va discuta excepția necompetenței teritoriale.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, arătând că în data de 03.01.2012 i-a făcut angajatei instructajul, pe data de 04.01.2012 i-a depus contractul de muncă, aceasta nelucrând fără contract de muncă.
Recurenta a depus la data de 18 iunie 2014 note de ședință prin care a completat motivarea recursului, solicitând casarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin. 3 teza a doua Cod procedură civilă, învederând faptul că în fața instanței de fond practic nu s-au administrat probe. Prin plângere s-a arătat că se solicită proba testimonială și proba cu înscrisuri, instanța de fond soluționând cauza în absența părților și fără a pune în discuție probațiunea.
A apreciat că starea de fapt reținută în procesul-verbal este în completă contradicție cu realitatea, drept pentru care este esențială administrarea de probe. A susținut că în fapt, cu ocazia inspecției desfășurate, inspectorii de muncă nu au constatat prezența fizică a angajatei la punctul de lucru al societății, aceasta neprestând efectiv activitate ci din contră, inspectorii de muncă au solicitat prezentarea acesteia ca urmare a observării existenței fișei de instruire. S-a arătat că nici anterior datei de 05.01.2012 și nici în data de 05.01.2012 aceasta nu a prestat efectiv activitate ci începând cu data de 06.01.2012.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond și-a fundamentat soluția exclusiv pe declarația angajatei că ar fi în „probă”, în condițiile în care este de notorietate faptul că prezența inspectorilor declanșează o stare de intimidare. În cauză nu este îndeplinit nici unul dintre elementele de tipicitate ale unui raport de muncă, circumstanțe care pot fi dovedite exclusiv prin administrarea probei testimoniale cu audierea martorei Hogyes I..
În ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, s-a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de dispozițiile art. 6 CEDO, conform căreia contravenția este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”.
Recurenta a mai arătat că procesul-verbal este criticabil și sub aspectul naturii și al cuantumului sancțiunilor aplicate, invocând prevederile art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și 3 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Intimatul I. T. de Muncă O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 7 din 23.01.2012, întocmit de ITM O., cu amendă contravențională în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr.53/2003 Codul muncii și cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din HG nr. 500/2011. S-a reținut în sarcina petentei că a primit la muncă o persoană la punctul de lucru din Tg. M. fără a-i întocmi contractul individual de muncă, începând cu data de 03.01.2012, respectiv că nu a transmis în termenul legal în cadrul Registrului general de evidență al salariaților REVISAL la ITM O. elementele contractului individual de muncă pentru numita Hogyes I., cu cel puțin o zi lucrătoare anterioară începerii activității de către aceasta.
Analizând critica referitoare la necompetența teritorială a Judecătoriei Târgu M. tribunalul constată, față de dispozițiile art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, că aceasta nu poate fi invocată ca motiv de recurs dacă nu a fost invocată „în condițiile legii”, în fața instanței de fond.
Or, din actele dosarului se constată că în fața Judecătoriei Târgu M. nu a fost invocată necompetența acestei instanțe, deși petenta a fost citată pentru termenele acordate. Ca urmare, această critică nu va fi analizată.
În ceea ce privește cererea de casare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe, întemeiată pe dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este de asemenea neîntemeiată, având în vedere că din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că petenta nu a formulat cereri în probațiune nici prin plângerea contravențională, nici ulterior pe parcursul judecății
În acest sens, tribunalul reține că îndatorirea de a propune probe revine în procesul civil în primul rând părților, care au interesul și obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului. În plus, față de dispozițiile art. 129 alin. 5 ind. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 202/2010, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus. Pe cale de consecință, omisiunea instanței de a dispune din oficiu probe în condițiile arătate nu poate fi reținută de instanța de control judiciar ca motiv de casare.
Instanța de fond a constatat în mod judicios legalitatea procesului verbal, tribunalul constatând că petenta nu a invocat în fața acestei instanțe nulitatea procesului-verbal pe motivele indicate în cererea de recurs, respectiv că actul ar fi fost încheiat de un alt inspector de muncă decât cel care a constatat fapta sau că nu s-ar fi consemnat posibilitatea achitării în 48 de ore a jumătate din minimul amenzii. Or, aceste omisiuni nu sunt indicate de art. 17 din OG nr. 2/2001 între motivele de nulitate expresă, care pot fi constatate din oficiu de instanță, astfel că pentru a se constata nulitatea este necesar ca petenta să invoce acest motiv cu prilejul întocmirii actului sau cel târziu cu ocazia judecății în fața primei instanțe, această cauză de nulitate neputând fi invocată pentru prima dată în recurs.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, tribunalul apreciază că instanța de fond a coroborat și apreciat în mod just probele administrate în cauză, reținând că petenta a săvârșit faptele pentru care a fost sancționată.
În acest sens, în fișa de identificare completată și semnată de numita Hogyes I. cu ocazia controlului (f.28 dosar fond), avută în vedere de inspectorii de muncă la întocmirea procesului-verbal, aceasta a declarat că prestează activitate pentru societatea petentă începând de la data de 03.01.2012 și că este în probă și nu a semnat contract de muncă, indicând și timpul de lucru și salariul. Tribunalul reține că dreptul inspectorilor de muncă de a impune completarea fișei și conținutul acesteia este stabilit prin HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, fișele fiind completate tocmai în vederea efectuării controlului vizând respectarea legislației muncii. Ca urmare, aceasta are valoare probatorie, fiind în mod corect luată în considerare de către instanța de fond.
De asemenea, din adresa nr. 55/06.01.2012 emisă de ITM M. și din procesul-verbal de constatare întocmit de ITM O. rezultă că fișele de identificare au fost completate de persoanele care la momentul controlului desfășurau activitate la punctul de lucru al societății. Susținerea petentei în sensul că angajata respectivă nu se afla la momentul respectiv la locul de muncă ci a venit ulterior la solicitarea expresă a inspectorilor de muncă, nu poate fi primită, fiind contrazisă prin actele arătate și nefiind susținută prin nici un mijloc de probă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță a apreciat corect că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere pericolul social ridicat al faptei reținute și totodată atitudinea petentei, care a negat săvârșirea faptei, determinând convingerea instanței că scopul educativ al sancțiunii nu poate fi realizat fără executarea amenzii stabilite.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de petenta recurentă S.C. M. NETUȚ S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul S.C. M. Netut SRL Slatina, cu sediul în Slatina, ., scara A, ., împotriva sentinței civile nr. 8807/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr. ._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 04 Iulie 2014.
Președinte, A. M. A. | Judecător, I. O. | Judecător, M. R. |
Grefier, L. H. |
Redactat: A.M.A
Thred: 21.11.2014/H.L
2 ex. jud. fond: I. A. N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 31/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2274/2014. Tribunalul... → |
|---|
