Acţiune în constatare. Sentința nr. 2384/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2384/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 2984/289/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2384/2014
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru (B.) - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M., intervenienții C. I.-V., B. F. și B. C.-L., în contradictoriu cu pârâta . SA, având ca obiect acțiune în constatare, cauza fiind declinată de Tribunalul Specializat M. prin sentința nr. 984/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intervenienților B. F. și B. C.-L., doamna avocat în substituire A. M. ( în baza delegației de substituire depusă la acest termen, la fila 17 dosar), lipsă fiind reprezentantul intervenientului C. I.-V. și al pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, aduce în discuția părților excepția de necompetență funcțională a secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului M..
Reprezentanta intervenienților B. F. și B. C.-L. solicită admiterea acestei excepții și trimiterea prezentei cauze, spre soluționare, Tribunalului Specializat M..
Instanța reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra excepției de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului M., reține următoarele:
Prin sentința nr.984 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Specializat M. în dosar nr._ s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru (B.) - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M. în contradictoriu cu pârâta societatea O. B. SA în favoarea Tribunalului M. – secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că procesul-verbal întocmit de reclamant în temeiul art.11 din legea 193/2000 reprezintă un act administrativ, fiind emis în regim de putere publică, care naște, modifică sau stinge raporturi juridice. S-a reținut că procedura instituită de legea 193/2000 are o natură juridică mixtă rezultată din existența unor raporturi juridice de drept administrativ și a unor raporturi juridice între profesioniști, s-au avut în vedere prevederile art.16 alin.2 din legea 193/2000 și s-a apreciat că primează competența în primă instanță a secției de contencios administrativ a tribunalului, care privește litigiile care au ca obiect acte administrative.
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin, care prin sentința civilă nr.18 din 16 ianuarie 2014 a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Specializat M., reținând prevederile art.12 din legea 193/2000 și natura civilă a litigiului.
Fiind astfel sesizată cu soluționarea prezentei cauzei, la primul termen de judecată instanța a adus în discuția contradictorie a părților excepția de necompetență sub aspect funcțional, a secției de contencios administrativ a Tribunalului M..
În analiza aceste excepții, instanța are în vedere că obiectul prezentei cauze constă în sesizarea formulată de CRPC Regiunea Centru B. în temeiul art.11 și 12 din legea 193/2000.
Suntem așadar în prezența unei proceduri de sesizare a instanței de judecată cu constatarea în conformitate cu art.13 din legea 193/2000 a existenței clauzelor abuzive din contractele bancare; obiectul prezentei cauze nu constă în anularea unui act administrativ, ci într-o acțiune civilă întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.
Instanța are în vedere modificările succesive aduse art.12 și art.13 din legea 193/2000 în contextul cadrului normativ procesual civil actual.
Astfel, anterior modificărilor aduse art.12 din legea 193/2000 prin legea 76/2012, acest text legal avea următorul conținut: „Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul”.
Iar potrivit art.13 „1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art.16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.(2) În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit.”
Acest text legal a fost modificat prin legea 76/2012 și are și în prezent următorul conținut:
"Art. 12 (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art.8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art.11.
(3) Asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art.30 și 32 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile art.13 alin. (1) și (4) sunt aplicabile.
(4) Dispozițiile alin. (1) - (3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii."
Iar potrivit art.13 în forma actuală „(1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanța va aplica și amenda contravențională prevăzută la art.16.
(3) Dacă instanța constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
(4) Hotărârea este supusă numai apelului”.
Chiar dacă Legea 193/2000 stabilește o procedură specială de sancționare a faptelor ce contravin legii în domeniul clauzelor abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, instanța are în vedere faptul că legiuitorul nu a stabilit competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea ca instanțe de fond, a unor asemenea cauze.
Conținutul actual al art.12 din legea 193/2000 conduce la concluzia stabilirii de către legiuitor a competenței materiale de primă instanță a tribunalului de la sediul profesionistului, ca instanță civilă.
În argumentarea acestei opinii instanța are în vedere următoarele:
- potrivit art. 95 pct.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul (ca instanță civilă) este instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță;
- potrivit prevederilor art.95 pct.4 din Codul de procedură civilă, tribunalul mai poate judeca în primă instanță orice alte cereri date prin lege în competența sa. Astfel, prin Legea 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești s-a prevăzut competența secției de contencios administrativ a tribunalului în situațiile expres menționate de legiuitor. Ori textul art.13 din legea 193/2000 nu stabilește competența secției de contencios administrativ a tribunalului în soluționarea acestor cauze;
Interpretarea în sensul atragerii competenței materiale a secției de contencios administrativ a tribunalului ca primă instanță nici nu ar corespunde rațiunii legiuitorului din următoarele motive:
- nu suntem în prezența unei cauze ce are ca obiect anularea unui act administrativ;
- anterior modificărilor aduse art.12 din legea 193/2000 prin legea nr.76/2012, jurisprudența stabilise o competență materială diferită pentru cauzele prevăzute de art.13 din legea 193/2000 față de cauzele prevăzute de art.14 din legea 193/2000, pe motiv că art.13 reglementa raportul dintre organul de constatare și comerciant, pe când art.14 reglementa raportul direct dintre consumator și comerciant. Acesta este motivul pentru care pornind de la modul de redactare a art.12 din legea 193/2000, s-a stabilit pe cale jurisprudențială că diferendele întemeiate pe art.13 din legea 193/2000 erau în competența de primă instanță a judecătoriilor, ca instanțe de fond în materie contravențională (textul art.12 amintit mai sus se referea la instanța de la sediul contravenientului), pe când litigiile prevăzute de art.14 erau de competența de drept comun a instanțelor potrivit Codului de procedură civilă de la 1865 (și anume după criteriul valoric, aplicabil în litigiile cu caracter patrimonial conform deciziei ÎCCJ 38/2008);
- secția de contencios administrativ a tribunalului nu este instanță de fond în materie contravențională (competența de primă instanță aparține judecătoriilor conform art.32 din OG 2/2001), astfel încât rațiunea de mai sus nu mai este în acord cu evoluția normelor procesual–civile;
Apreciez că din compararea formei anterioare a textelor art.12 și art.13 legea 193/2000, cu forma actuală a acestora, se desprinde concluzia stabilirii de către legiuitor a unei competențe unice pentru toate procedurile prevăzute de legea 193/2000.
Textul art.12 din legea 193/2000 în forma actuală (stabilirea competenței materiale în favoarea tribunalului de la sediul profesionistului, cu eliminarea oricărei trimiteri la noțiunea de „contravenient”) stabilește neechivoc caracterul litigiului ca fiind de natură civilă.
Rațiunea acestei modificări este o expresie a unicității dreptului civil. Atât art.13 cât și art.14 din legea 193/2000 stabilesc de fapt o răspundere civilă delictuală a profesionistului, cu modalități diferite de sesizare a instanței.
Pentru motivele prezentate mai sus, apreciez că în lipsa unei prevederi exprese, diferența între procedurile prevăzute de art.13 și art.14 din legea 193/2000 constând în modalitatea de sesizare a instanței nu poate atrage o altă competență materială de primă instanță, decât cea a tribunalului ca instanță civilă.
În speță, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Specializat M. în considerarea calității de profesionist a uneia dintre părți, litigiul vizând analiza clauzelor unor contracte bancare.
Așa cum reiese din conținutul actual al art. art.13 alin.1 din legea 193/2000 redat mai sus, instanța de judecată este chemată să analizeze clauzele unui contract încheiat între consumator și profesionist, să dispună cu privire la obligarea profesionistului să modifice contractele de adeziune în curs de executare, să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.131-135 din codul de procedură civilă instanța va admite excepția de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ a Tribunalului M., dispunând declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe investite – Tribunalul Specializat M., ca instanță civilă.
Constatând declanșat conflictul negativ de competență, în temeiul art.134 din Codul de procedură civilă instanța dispune suspendarea din oficiu a judecării prezentei cauze și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Tg.M., secția a doua civilă și de contencios administrativ în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a prezentei cauze civile având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru (B.) - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M. în contradictoriu cu pârâta O. B. SA Tribunalului Specializat M..
Constată declanșat conflictul negativ de competență.
Suspendă judecarea cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel Tg. M., secția a II-a civilă și de contencios administrativ în vederea soluționării conflictului.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 Septembrie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 01 Octombrie 2014
Red. I.O./ 7 octombrie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2274/2014. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 315/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
