Obligaţia de a face. Sentința nr. 1077/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1077/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 2336/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1077/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier S. C. G.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant S. D., în contradictoriu cu pârât U. S. HARET, având ca obiect obligația de a
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 18.02.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 05.03.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2013, la nr._ reclamantul S. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că a urmat cursurile Facultății de drept si Administrație Publică, specializarea drept a Universității S. Haret susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Prin Adeverința nr. 9153/09.07.2009 i-a fost atestat de către Universitate titlu de licențiat în drept, urmând a-i fi eliberată diploma de licență, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Se mai susține că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, sus numita și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studiu, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. În aceste condiții potrivit metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta era obligată să elibereze reclamantei actele de studii completate. Reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare Facultățile din cadrul Universității S. Haret au recunoscut titlul de licențiat, potrivit adeverinței de studiu eliberate. Cu alte cuvinte, solicită ca instanța să rețină faptul că specializările reclamantei, în ipoteza în care nu ar fi fost recunoscute, aceasta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „ error communios facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență. Menționează că atât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cât și U. S. Haret, trebuia să respecte principiile de drept, dreptul de instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum și dreptul la educație potrivit Constituției României. Prin urmare, câtă vreme pârâta, USH, însăși recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiați în științe administrative-acte ce premerg diplomelor finale de studii, respectiv câtă vreme pârâtul MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamanților, având în vedere dispozițiile legale sus expuse, solicită a constata că cererea sa este întemeiată sub aspectul obligării pârâtelor de a emite diplomele de licență și suplimentelor de diplomă.
In drept, reclamantul a invocat cadrul legislativ național: Constituția României, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/1995, republicată, Legea nr. 554/2004, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07._, Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 2284/2007 cât și cadrul legislativ internațional: Convenția Europeană ale Drepturilor Omului și Protocol 1 la Convenția Europeană ale Drepturilor Omului.
În probațiune reclamantul a depus la dosar, în copie, adeverința nr. 9153/09.07.2009 (f.8), plângerea prealabilă, răspuns la aceasta.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta U. S. Haret a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile, susținând că a fost eliberată o adeverință de studiu și au fost făcute demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate, pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. Romdidac SA aceste formulare, în scopul livrării lor, însă nu a primit nici un răspuns de la această instituție.
Au fost detaliate toate apărările de această pârâtă, fiind arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamanți, a arătat care au fost demersurile pe care le-a făcut, afirmând că sunt puși în imposibilitatea de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomei în favoarea reclamanților, datorită refuzului Ministerului.
De asemenea, pârâta U. S. Haret a formulat o cerere de chemare în garanție a M. Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului (actualmente M. Educației Naționale), solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularea tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte necesare pentru eliberarea lor în favoarea reclamanților, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, se arată că s-a adresat acestei instituții cu mai multe cereri pentru obținerea aprobării și tipărirea de formulare tipizate necesare eliberării diplomei de licență, însă nu s-au dat curs acestor solicitări.
Se susține că potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 84/1995, republicată, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi cu frecvența redusă și la distanță. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. U. S. Haret are învățământ de zi fără frecvență și învățământ la distanță acreditat prin H.G. nr. 940/2004.
Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ a fost confirmată de M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister, până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Apreciază că instituția nu se află în culpă pentru neeliberarea diplomei de licență în favoarea reclamanților atâta timp cât chematul în garanție refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților.
M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
Se susține în cuprinsul întâmpinării, că nu există nici un act normativ care să oblige MEN la emiterea tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea, decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a desfășurat în condițiile legii, și că acreditarea este necesară pentru forma de învățământ ID, însă facultatea aleasă de reclamant a fost autorizată să funcționeze provizoriu la forma de învățământ „ zi „, iar acesta a absolvit forma ID, astfel că nu se află în situația de a beneficia de drepturile de care se bucură cei care au absolvit forme de învățământ acreditate.
Au fost invocate acte normative, mai precis HG nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea, precum și art. 116 indice 1 din Legea nr. 84/1995, art. 17 din HG nr. 1011/2001, art. 29 alin. 4 lit. b din OUG nr. 75/2005.
Se mai susține că reclamantul avea cunoștință de lipsa acreditării, precum și că acțiunile pârâtei de anulare a HG nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008 au fost respinse.
Analizând actele din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret, specializarea drept, ceea ce rezultă din adeverința depusă de acesta la dosar ( fila 8 dosar ) și a promovat examenul de licență în sesiunea 2009.
Ca o dovadă a promovării examenului de licență, reclamantului i s-a eliberat adeverința anterior menționată, din cuprinsul căreia instanța constată că acesta este absolvent al ciclului I – studii universitare de licență, promoția 2009 specializarea drept, că a susținut și promovat examenul de licență, în sesiunea iulie 2009.
Se constată de asemenea că forma de învățământ urmată este învățământ la distanță, iar adeverința a fost eliberată reclamantului până la eliberarea diplomei de licență, dar pârâta U. S. Haret recunoaște că aceasta nu a fost emisă.
Pentru a analiza conduita pârâtei, respectiv dacă refuzul său este sau nu nejustificat, este necesară analizarea actelor normative care reglementează în această materie și se constată că potrivit dispozițiilor art. 15 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 295/2007 și art. 2 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenului de licență, are obligația emiterii diplomelor de licență într-un interval de maximul 12 luni de la finalizarea studiilor.
De asemenea, în conformitate cu art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv rectorului instituției.
Instanța constată față de cele reținute că refuzul pârâtei, manifestat prin lipsa răspunsului la plângerea prealabilă, precum și prin neemiterea diplomei se constituie în unul nejustificat, în înțelesul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, prin care sunt vătămate drepturile reclamanților.
Examinând apărările pârâtei, în sensul că M. Educației Naționale este gestionarul materialelor tipizate necesare pentru a se elibera diplomele, se constată că această afirmație este valabilă exclusiv între raporturile dintre pârâta U. S. Haret și acest minister. Deci, această afirmație nu se constituie în cauză de respingere a pretențiilor reclamantului față de universitate, pentru că anterior au fost citate textele de lege care instituie în sarcina sa obligația a cărei executare se cere prin acțiune.
Mai mult decât atât, M. Educației Naționale a susținut și dovedit că U. a cerut tipărirea unui anumit număr de tipizate, care au fost aprobate, respectiv cu nr._ din 21 iunie 2010,_,_/F din 25 octombrie 2010,_ din 29 noiembrie 2010,_,_,_ din 13 octombrie 2010, împrejurare necontestată de către pârâtă, deci aceasta nu individualizat corect tipizatele avizate, ceea ce face ca printre cei cărora nu li se eliberează diplome să se numere și reclamantul.
În concluzie, văzând și normele generale din legea învățământului, se apreciază că diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru promoția 2009 nu au fost eliberate cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 85/1995, conform căreia diplomele și cererile de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, se va dispune admiterea în temeiul art. 8 raportat la art.1 2 din Legea nr. 554/2004.
Se constată însă că pretenția de a i se elibera diploma în regim de urgență nu este fondată, nefiind dovedită nici o împrejurarea pentru a se dispune în acest sens pe de o parte, iar pe de altă parte nu există nici un text de lege care să poată permite o astfel de soluție. Dealtfel, este de observat și că reclamantul a rămas în pasivitate după anul 2010 până în ianuarie 2013 și nu invocă nici o situație care să determine obligarea pârâtei la eliberarea de urgență a diplomei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța constată că prin întâmpinarea formulată pârâta a susținut și a dovedit că au fost aprobate cererile adresate ministerului cu nr._ din 21 iunie 2010,_,_/F din 25 octombrie 2010,_ din 29 noiembrie 2010,_,_,_ din 13 octombrie 2010, pentru eliberarea de formulare tipizate.
Instanța a avut în vedere și anterior, la soluționarea acțiunii această împrejurare și culpa pârâtei, însă este de constatat și că, în condițiile în care numărul de formulare tipizate nu a fost suficient pentru eliberarea diplomelor tuturor absolvenților cursurilor universitare organizate în mod legal de pârâta U. S. Haret, acestea trebuie asigurate reclamantului.
Referitor la refuzul de aprobare a cererilor de avizare a actelor de studii și eliberarea de formulare tipizate, justificat prin aceea că actele de studii pot fi eliberare doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare în momentul înscrierii în anul I de facultate, iar reclamanții au urmat o formă de învățământ neautorizată, se apreciază că este neîntemeiată.
Prin HG nr. 940/2004, pârâta U. S. Haret a obținut acreditarea pentru formele de învățământ urmate de către reclamant, așa cum rezultă din anexa 2 pct. 6 din acest act normativ, respectiv din enumerarea facultăților acreditate a specializărilor acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu și a formelor de învățământ: durată - la zi (zi), la distanță (ID), cu frecvență redusă (FR).
Astfel, facultatea de drept este indicată la nr. 2, iar specializarea drept este enumerată la specializările care pot funcționa provizoriu.
Prin urmare, susținerile pârâtului M. Educației și în calitate de chemat în garanție sunt nefondate legat de lipsa acreditării.
Reglementarea procedurii de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, iar potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea de studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Se constată din interpretarea acestor norme juridice că nu este necesară acreditarea sau autorizarea distinctă pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
De asemenea, potrivit art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.
Potrivit art. 4 din H.G. nr. 535/1999 „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditare se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”. Potrivit art. 5 din același act normativ, „învățământul deschis la distanță similar cu învățământul fără frecvență se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
Astfel s-a impus obligativitatea autorității de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea de redactare a textului de lege în care se prevede că acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la art. 5, întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul la distanță”. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege, nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel de formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă, deoarece în acest caz nu ar mai exista nici o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la încetul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Tribunalul din aceste prevederi legale este că obligația acreditării/autorizării provizorii este impusă doar pentru forma de învățământ la zi, pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță.
Tribunalul va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanți.
În legătură cu cererea pârâtei de a aplica împotriva chematei în garanție sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, constând în aplicarea unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 30 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului unității pârâte sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Rezultă astfel că pentru aplicarea acestor sancțiuni este necesar ca hotărârea să fie definitivă și irevocabilă iar neexecutarea ei în termen de 30 de zile să fie din culpa conducătorului autorității sau instituției.
În speță, hotărârea nu este irevocabilă, pârâta nu a solicitat sancționarea conducătorului instituției și nici nu se poate pune în discuție neexecutarea culpabilă atâta timp cât hotărârea nu este irevocabilă și nici nu a trecut termenul de 30 de zile pentru executarea acesteia.
Această sancțiune, în raport de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004, se poate aplica de către instanța de executare, la cererea reclamantului, ocazie cu care se va verifica în ce măsură se poate reține o culpă în neexecutarea hotărârii irevocabile și care sunt sancțiunile ce se impun a fi aplicate în raport de atitudinea conducătorului autorității sau instituției obligate prin hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ.
Pe cale de consecință se va respinge cererea de sancționare a chematei în garanție, în condițiile prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. D. ( CNP_, cu domiciliul în comuna Crăiești, ., județul M.) în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret cu sediul în București, .. 13, sector 3, Cod Fiscal_, și în consecință:
Obligă pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul diplomei de licență.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 4,3 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret împotriva Ministerului Educației Naționale ( fost M.E.C.T.S.) cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1, C._.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență pentru reclamant.
Respinge cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata amenzii conform art. 24 alin. 2 din legea nr. 554/2004.
Obligă chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 8,6 lei cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică, azi 5 martie 2014.
Președinte, M. R. | ||
Grefier, S. C.-Grun Fiind plecată în concediu de odihnă semnează, P. grefier C. S. |
Red.M.R.
Tehnored.-S.E.I.-5 exemplare/07.07.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 662/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 31/2014.... → |
|---|
