Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 524/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 1681/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.524
Ședința publică din 13 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: R. I. T.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul I. DE S. pentru CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR.8 SIBIU, împotriva sentinței civile nr.94 din data de 29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 30 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 06 iunie 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 94 din data de 29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul ., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-I. Teritorial M., iar instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 1500 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei: aceasta a recunoscut faptul că în data de de 10-10.2012 ora 11, a fost circulat pe D.N.15, Km.28+600, pe raza loc Chetani jud.M., autovehiculul_ /_ detinut si utilizat de societatea sa si condus de conducatorul auto M. D., ce efectua transport rutier public de marfa și ca acesta nu a respectat perioada zilnica de odihna redusa de 9 ore cu mai putin de o ora, a executat sancțiunea stabilită, achitând jumătate din amenda contravențională aplicată în sumă de 750 lei, conform ordinelor de plată de la fila 16 dosar.
De asemenea, instanța are în vedere și faptul că incalcarea perioadei zilnice de odihna redusa de 9 ore a fost de doar 7 minute, fiind considerata chiar de catre legiuitor ca fiind o incalcare minora a dispozitiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 si, dupa caz, ale Acordului AETR.
Prin urmare, instanța are în vedere pericolul social concret redus al faptei săvârșite, urmarea produsă, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și faptul că petenta a dovedit disponibilitate pentru respectarea dispozițiilor legale, astfel că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a determina contestatoarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs recurentul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
Acesta a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
Recurentul a susținut legalitatea și temeinicia procesului verbal și a arătat că în mod greșit judecătoria a transformat amenda contravențională în avertisment.
Intimatul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.
Examinând recursul formulat se constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . ISCTR nr._ încheiat la data de 29.10.2012 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL M., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei pentru nerespectarea de către conducătorul auto al autovehiculului aparținând petentei a perioadei de odihna zilnica redusa de 9 ore consecutiv, în sensul ca a existat un timp de odihna doar de 8 ore si 53 minute, respectiv de la ora 23 si 25 min. la ora 8 si 18 min. rezultand o incalcare a timpului de odihna cu 7 minute, faptă prevăzută de art. 8 al. 3 pct.6 din O.G. 37/2007 actualizat și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c .
S-a reținut că la data de la data de 10-10.2012 ora 11, a fost oprit in trafic pe D.N.15, Km.28+600, pe raza loc Chetani jud.M., autovehiculul_ /_ detinut si utilizat de societatea petentă si condus de conducatorul auto M. D., ce efectua transport rutier public de marfa, prilej cu care s-a constatat ca nu a respectat perioada zilnica de odihna redusa de 9 ore cu mai putin de o ora, pentru perioada 18.09.2012 ora 23 si 25 min.—19.09.2012 ora 8 si 18 min. Verificându-se cardul conducatorului auto M. D. seria_U2D000, agentul constatator a stabilit ca pentru perioada 18.09.2012—19.09.2012, nu s-a respectat perioada de odihna zilnica redusa de 9 ore consecutiv, in sensul ca a existat un timp de odihna doar de 8 ore si 53 minute, respectiv de la ora 23 si 25 min. la ora 8 si 18 min., rezultand o incalcare a timpului de odihna cu 7 minute.
În speța de față, instanța de fond, în urma analizării legalității și temeiniciei procesului verbal, raportat la probele administrate in cauză și la încadrarea juridică a faptei a constatat ca petentul a săvârșit fapta imputată și că aceasta constituie contravenție. Totuși, instanța de fond a considerat ca sancțiunea amenzii nu corespunde gradului de pericol social al faptei și a dispus înlocuirea acesteia cu avertisment.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs agentul constatator, care a invocat atât motive în susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal, dar si motive care țin de greșita individualizare a sancțiunii de către prima instanță.
Potrivit art. 316 raportat la art. 296 din codul de procedură civilă instanța de recurs poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, dar recurentului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Deoarece contravenientul nu a formulat recurs, instanța nu mai poate analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal, deoarece ar însemna să creeze recurentului o situație mai grea, prin posibilitatea admiterea plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
De altfel, deoarece contravenientul nu a formulat recurs, dovedește că a acceptat situația de fapt astfel cum a fost reținută de judecătorie.
Mai mult, contravenientul a recunoscut prin plângere săvârșirea faptei, iar procesul verbal îndeplinește condițiile de formă și de legalitate prevăzute de art. 16 și 19 din OG 2/2001.
Fată de temeiurile de mai sus, tribunalul constată că situația de fapt a fost corect stabilită de judecătorie, iar fapta există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petent.
În limitele investirii și fața de temeiul juridic de mai sus, instanța de recurs va cerceta daca instanța de fond in mod temeinic și legal a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii, dispuse prin procesul verbal, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, putând proceda fie la respingerea pe fond a plângerii, fie la menținerea avertismentului aplicat de judecătorie.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, instanța constă ca avertismentul este o măsură suficienta pentru asigurarea scopului încriminării faptei drept contravenție. Aceasta cu atât mai mult cu cât scopul sancțiunii nu este numai represiv ci are și caracter educativ.
Instanța retine ca fapta prezintă un grad redus de pericol social, atât prin modalitatea în care a fost săvârșită, dar si prin urmările concrete pe care acestea le-a produs. Contravenientul a înțeles gradul de pericol social al faptei, a recunoscut fapta și a dat dovadă astfel de bună credință, tribunalul având convingerea că sancțiunea amenzii este excesivă față de atingerea minimă adusă relațiilor sociale afectate de săvârșirea faptei și fată de gradul de pericol social concret al contravenientului.
Din acest punct de vedere instanța constată că încălcarea perioadei de odihnă a avut o durată redusă, de doar 7 minute, iar petentul nu a solicitat anularea procesului verbal ci doar înlocuirea sancțiunii, astfel încât în mod corect judecătoria a procedat la admiterea în parte a plângerii și a înlocuit sancțiunea amenzii contravențională cu avertismentul.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de I. DE S. pentru CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR.8 SIBIU (cu sediul procesual ales în Șelimbăr, ., jud.Sibiu), împotriva sentinței civile nr.94/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. P. R.-I. T.
GREFIER,
S. C.- G.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează prim grefier S. C.
Red.T.R.I
Listat H.J/ 2 ex./10.07.2014
Jud.fond M.N
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2445/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
