Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1342/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1342/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 3858/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1342/2014
Ședința publică de la 24 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de H. M., G. O., M. D. (cu domiciliul ales în ., nr. 81, jud. M..) în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Chiheru de Jos (cu sediul în Chiheru de Jos, ., jud. M.), având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților, doamna avocat Hintea I. și reprezentanta pârâtului, doamna avocat O. C. Jiana.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Doamna avocat O. C. Jiana depune la dosarul cauzei înscrisurile solicitate la termenul anterior de judecată, respectiv copia registrului de intrări ieșiri al primăriei încheierea nr. 2004/14.12.2012 și adresa de înaintare a acesteia. Reprezentanta pârâtului a comunicat un exemplar din copia registrului de intrări ieșiri reprezentantei reclamantului.
La întrebarea instanței, reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul reprezentantelor părților prezente.
Doamna avocat Hintea I. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, susține toate apărările formulate prin acțiune, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția tardivității emiterii deciziei, se arată că dispoziția nr. 31 emisă la data de 5 februarie 2013 este tardivă raportat la data comunicării încheierii de soluționare a contestație respectiv data de 20.12.2012, fapt care rezultă din actele depuse la dosarul cauzei. Totodată, solicită admiterea excepție prescripției, cu privire la sumele acordate reclamanților în lunile ianuarie, februarie 2010 cu titlu de spor de dispozitiv.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii pentru motivele invocate prin întâmpinare, respingerea excepției tardivității și prescripției. Drepturile au fost achitate fără temei legal pe întreaga perioadă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.07.2013, reclamanții H. M., G. O., M. D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Chiheru de Jos, anularea Dispoziției nr.31/05.02.2013, în ceea ce privește măsurile de obligare la restituirea unor drepturi contractuale, pentru perioada 01.01.2011 – 31.08.2012 respectiv a sporului de dispozitiv, pentru perioada 01.01.2010 – 31.08.2012.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut, în esență, că nu se poate face nicio imixtiune în executarea contractului/acordului colectiv de muncă.
Reclamanții au mai susținut faptul că măsura recuperării drepturilor contractuale a fost dispusă cu încălcarea prevederilor legale, având în vedere dispozițiile Legii 84/2012 și, de asemenea, că indemnizațiile acordate sunt legal negociate, fiind verificate și de către Inspectoratul Teritorial de Muncă al județului M. odată cu înregistrarea contractului/acordului colectiv de muncă. Mai mult, sporul de dispozitiv a fost acordat prin hotărâri judecătorești.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-au depus la dosarul cauzei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a invocat, în esență, nelegalitatea acordării atât a celor două indemnizații, cât și a sporului de dispozitiv, raportat la legislația în vigoare la data încheierii contractului/acordului colectiv de muncă. Pârâtul a făcut referire atât la dispozițiile Legii 330/2009, cât și la cele ale Legii 285/2011.
A fost încuviințată ambelor părți proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și susținerile părților prin prisma dispozițiilor legale relevante, instanța reține următoarele:
În urma unui audit financiar desfășurat la ., jud. M., prin Decizia nr.1793/15.11.2012, Camera de Conturi a județului M. a dispus, la Cap.I pct.1 lit.a și c, suspendarea plății unor drepturi contractuale, precum și a unui drept salarial constând în indemnizație de dispozitiv pentru personalul din aparatul propriu al comunei, iar, la Cap.II pct.1 și 3, măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, prejudiciu creat bugetului local prin angajarea unor cheltuieli de personal nelegale, efectuate ca urmare a majorării salariilor de bază brute lunare cu indemnizația de dispozitiv, precum și ca urmare a acordării sumelor prevăzute fără temei legal în Acordul colectiv de muncă nr.2432/2010 (masă caldă și asigurare ținută de lucru decentă), termen de realizare: 31.12.2012.
Prin Dispoziția nr.31/05.02.2013, P. comunei Glodeni a dispus imputarea indemnizației de dispozitiv, precum și a drepturilor cuprinse în acordul colectiv de muncă cu titlu de sume de reprezentare și contravaloarea mesei calde pentru funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului. În preambulul actului administrativ, s-au invocat referatul întocmit de contabilul comunei, Decizia nr.1793/15.11.2012 emisă de Camera de Conturi a Județului M. și dispozițiile art.68 alin.1 și art.115 alin.1 din Legea 215/2001.
Principalul motiv invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată este neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că sunt incidente dispozițiile Legii 84/2012, precum și faptul că sporul de dispozitiv a fost acordat prin hotărâre judecătorească.
În cursul judecării cauzei, reclamanții au invocat excepția tardivității emiterii dispoziției, raportat la dispozițiile art.85 alin.1 din Legea 188/1999, precum și excepția prescripției cu privire la lunile ianuarie și februarie 2010, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Instanța apreciază că aceste excepții nu sunt veritabile excepții procesuale care să fie soluționate cu prioritate în sensul art.248 alin.1 C.proc.civ., urmând a fi analizate ca apărări de fond, în susținerea caracterului nelegal al actului administrativ contestat.
Astfel, instanța reține, în primul rând, că actul administrativ a cărei anulare s-a solicitat a fost emis în vederea punerii în executare a altui act administrativ executoriu – Decizia nr. 1793/15.11.2012 a Camerei de Conturi a Județului M., împotriva căreia a fost exercitată și respinsă contestația prevăzută de Legea 94/1992, fiind emisă Încheierea nr.2004/14.12.2012. Raportat la dispozițiile pct.210 din Hotărârea 130/2010 emisă de Curtea de Conturi a României – Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, care prevăd că executarea măsurilor dispuse prin decizie devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația, instanța apreciază că termenul de decădere de 30 de zile prevăzut de art.85 alin.1 din Legea 188/1999 curge de la data comunicării către pârât a încheierii prin care s-a soluționat contestația formulată, respectiv de la data de 20.12.2012, astfel cum rezultă din mențiunea înscrisă pe adresa de înaintare a încheierii către pârât. Nu poate fi reținută susținerea reclamanților în sensul că acest termen ar curge de la data întocmirii raportului de control, întrucât doar de la data comunicării încheierii Camerei de Conturi M., act administrativ cu caracter definitiv în sistemul căilor administrative de atac și executoriu, se poate considera că paguba a fost constatată în sensul dispozițiilor legale menționate, iar pârâtul are cunoștință despre aceasta (care urmează a fi recuperată în cuantumul final), astfel încât poate acționa în consecință.
Prin urmare, raportat la aceste aspecte, dispoziția primarului a fost emisă după împlinirea termenului de 30 de zile menționat, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a imputa reclamanților sumele de bani în litigiu.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că Dispoziția Primarului comunei Chiheru de Jos nr.31/05.02.2013 a fost nelegal emisă cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.85 alin.1 din Legea 188/1999, astfel că va admite acțiunea și va anula actul administrativ contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții H. M., CNP_, G. O., CNP_, și M. D. N., CNP_, toți cu domiciliul ales la Primăria Chiheru de Jos, cu sediul în Chiheru de Jos, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Chiheru de Jos, cu sediul în Chiheru de Jos, ., jud. M., având ca obiect anulare act administrativ.
Anulează Dispoziția nr.31/22.03.2013 emisă de P. comunei Chiheru de Jos, constatând decăderea pârâtului din dreptul de a imputa reclamanților sumele de bani cuprinse în actul administrativ anulat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CP
29.04.2014/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 524/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1085/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
