Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 88/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 14004/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.88
Ședința publică din 14 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol se află judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul N. G., împotriva sentinței civile nr.9125 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că recurentul N. G. a depus, la data de 12.02.2014, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9125/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. împotriva procesului verbal de contravenție CP_/03.11.2011.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că starea de fapt este cea descrisă de agentul constatator în procesul verbal atacat, atâta timp cât martorul audiat este rudă cu petentul, iar acesta din urmă a semnat procesul – verbal, precizând că nu are nicio obiecțiune cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Împotriva hotărârii instanței de fond petentul N. G. a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea recursului, petentul a invocat faptul că instanța nu a ținut cont de prezumția de nevinovăție de care se bucură, precum și că semnătura de pe procesul verbal înseamnă doar că a primit un exemplar, nu și faptul că a recunoscut fapta, de altfel, fiind de etnie maghiară, nu se descurcă bine la citit și scris în limba română.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304, art.3041 C.proc.civ., precum și ale art.34 alin.2 din OG 2/2001, instanța constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca neîntemeiat.
Astfel cum rezultă din procesul verbal CP_/03.11.2011, petentul a fost sancționat contravențional întrucât, la data de 03.11.2011, ora 10.09, a condus autoturismul Volkswagen_ pe Bulevardul 22 Decembrie 1989, iar la trecerea de pietoni din dreptul ING nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați regulamentar în traversarea străzii.
Întrucât procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie caracteristică oricărui act administrativ, fiind întocmit de un agent al statului învestit cu atribuții de constatare personală a faptelor de această natură, era în sarcina petentului să răstoarne această prezumție cu orice mijloc de probă apt să conducă la relevarea unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, conform art.1169 C.civ. din 1864 (aplicabil în cauză potrivit art.230 lit.a din Legea 71/2011) și art.129 alin.1 teza finală C.proc.civ.
Referitor la apărarea recurentului în sensul că beneficiază de garanțiile specifice prezumției de nevinovăție în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul reține că, potrivit jurisprudenței constante a acesteia în cauzele împotriva României, elementul decisiv avut în vedere de pentru a aplica garanțiile prevăzute în materie penală în art.6 în materie contravențională a fost faptul că amenda contravențională aplicată putea fi transformată în anumite cazuri în închisoare contravențională. Această sancțiune a fost ulterior eliminată prin OG 55/2002, astfel că materia contravențională rămâne eminamente drept public – administrativ, ce se completează cu dispozițiile procedurale civile.
Cu toate acestea, instanța reține că, într-adevăr, faptul că petentul a semnat procesul verbal de contravenție semnifică doar primirea exemplarului înmânat de agentul constatator și nu recunoașterea faptei. De asemenea, lipsa obiecțiunilor la momentul încheierii actului nu îl privează pe recurent de dreptul de a-l contesta ulterior, însă poate circumstanția modul de apreciere a materialului probator administrat, astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
Astfel, declarația martorului propus de petent a fost temeinic apreciată de judecătorul fondului ca nefiind aptă a combate starea de fapt reținută. Mai mult, tribunalul observă că din această declarație nu rezultă cu certitudine nici faptul că este vorba de trecerea de pietoni unde se afla echipajul de poliție și unde a fost sancționat petentul, dar, chiar și în această ipoteză, declarația martorului nu corespunde cu susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale. Astfel, acesta din urmă a afirmat că a redus viteza întrucât în dreptul trecerii de pietoni de la magazinul Palas se afla o femeie despre care nu știa dacă intenționează sau nu să traverseze, iar martorul face vorbire despre mai multe persoane care se aflau pe trotuar la o trecere de pietoni, iar una dintre acestea a făcut o mișcare din care părea că vrea să traverseze, dar s-a răzgândit.
Prin urmare, deși petentul putea face, cu orice mijloc de probă, dovada contrară celor constatate personal de agent în exercitarea atribuțiilor de serviciu, din materialul probator administrat nu s-a conturat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul actului contestat, iar motivele de recurs nu aduc nici un element de noutate față de apărările analizate în mod legal și temeinic de instanța de fond.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe care recurentul a apreciat-o ca fiind prea aspră, instanța constată că aplicarea acestei măsuri nu este lăsată de legiuitor la latitudinea agentului constatator, ci este obligatoriu a fi luată, pe lângă sancțiunea principală, în cazul în care se constată săvârșirea vreuneia din contravențiile prevăzute expres de art.100 alin.3, art.101 alin.3 și 102 alin.3 din OUG 195/2002, printre care se regăsește și cea care face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul N. G., cu domiciliul în Glodeni, nr.155, jud. M., împotriva sentinței civile nr.9125/06.12.2012 pronunțate de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-I. T. D. C. C. P.
GREFIER,
S. C.- G.
Red./Tehnored.C.P.
06.03.2014/2 ex.
Jud. primă instanță: F. U.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 449/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 545/2014.... → |
|---|
