Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 2180/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.99
Ședința publică din 14 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul P. N., împotriva sentinței civile nr.7977 din data de 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7977 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosar nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. N. în contradictoriu cu intimatul I. M., dispunându-se menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/08.01.2012.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut în esență că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a acestuia.
În ceea ce privește temeinicia, s-a apreciat că petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție, iar din planșele foto depuse la dosar de către intimat rezultă veridicitatea celor consemnate de agentul constatator.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
Recurentul susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât la pronunțarea acesteia nu ținut cont de faptul că petentul se afla pe un sector de drum pe care viteza de 67 km/h este permisă, iar intimatul nu a putut depune la dosar proba foto, invocând unele defecțiuni de natură tehnică.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare atât la motivele de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul apreciază ca recursul formulat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că procesul verbal atacat cuprinde toate mențiunile cerute de lege pentru valabilitatea sa.
Se constată că in favoarea intimatului operează prezumția instituita prin art 1171 Cod civil, privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 1171 cod civil are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Astfel, în hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere ca intimatul nu a depus la dosar planșe foto din care să reiasă cu certitudine ca petentul a condus cu viteza de 67 km/h, instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal, întrucât procedând astfel, având în vedere modul tehnic de constatare a acestor contravenții, s-ar ajunge la situația in care petentul este pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
După cum s-a reținut mai sus, în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, în lipsa unei astfel de înregistrări, instanța va reține că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Față de considerentele amintite, tribunalul apreciază că în temeiul art.312 alin.1, 304 ind.1 din Codul de procedura civilă se impune admiterea recursului formulat si modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul P. N., (domiciliat în Reghin, ., jud.M.), împotriva sentinței civile nr.7977/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
Modifică integral sentința de mai sus în sensul că:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. N., anulează procesul verbal . nr._ întocmit de Poliția Ungheni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2014.
PREȘEDINTE,
R.-I. T.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
D. C.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
C. P.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
GREFIER,
S. C.- G.
red./thred.C.D.
08.08.2014
Listat CRL/20.08.2014
2 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 137/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 173/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
