Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 127/2014. Tribunalul MUREŞ

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Se constată că la data de 09 mai 2014, apelanta S.C. B. R. . concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 14 mai 2014.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

1. OBIECTUL APELULUI.

Prin sentința civilă nr. 798 din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș, s-a admis în parte plângerea astfel, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. BOCARELU PROD .., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 08.05..2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ M., ca neîntemeiată, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. BOCARELU PROD .., cu sediul în localitatea B., .. 28, jud. M. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 09.05..2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ M. și s-a anulat procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 09.05.2013 și exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 8.000 lei.

În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.05.2013 petenta S.C. BOCARELU PROD .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 republicată, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă pe numita P. A. M. fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la prezentul proces verbal, instanța reține că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, criticile aduse de petentă vizând doar temeinicia acestuia.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat instanța apreciază că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, aceasta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 republicată.

Astfel, din fișa de identificare completată și semnată personal de către martora P. A. M. la data de 07.05.2013, ora 14:30, coroborată cu declarația sa dată în fața instanței de judecată rezultă că petenta a primit-o la muncă pe martoră fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.

Susținerile martorei cu privire la faptul că nu desfășura activitate în folosul petentei aflându-se, la momentul controlului, după bar din curiozitate cu privire la prețuri este contrazisă chiar de reprezentantul petentei care cu ocazia concluziilor pe fond a învederat instanței că martora se afla la momentul controlului în perioadă de probă, societatea petentă neputând face angajări fără o astfel de perioadă de probă.

Conform art. 29 din Legea 53/2003 (1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea. (2) Modalitățile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal – profesional sau disciplinar – și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel. (3) Informațiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum și aptitudinile profesionale.(4) Angajatorul poate cere informații în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foștii săi angajatori, dar numai cu privire la activitățile îndeplinite și la durata angajării și numai cu încunoștințarea prealabilă a celui în cauză.

Conform art.31 din Legea 53/2003 (1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. (2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.(3) Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.(4) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior citate rezultă că în situația în care se dorește stabilirea unei perioade de probă pentru verificarea aptitudinilor salariatului trebuie încheiat cu acesta contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă, contract care poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă din partea angajatorului, dacă angajatul nu corespunde nevoilor sale.

Având în vedere cele prezentate anterior, instanța va respinge apărarea petentei, cu privire la faptul că martora P. A. M. la data de 07.05.2013, ora 14:30 nu presta muncă în folosul societății aflându-se în incinta punctului de lucru controlar în vederea susținerii interviului, ca neîntemeiată.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta S.C. BOCARELU PROD ... împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/08.05.2013, pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției MS nr._/09.05.2013 petenta S.C. BOCARELU PROD .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 39 alin. 4 lit. c din Legea 319/2006, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă pe numita P. A. M. fără a-i efectua instruirea introductivă generală, nici la locul de muncă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 20 din Legea 319/2006.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Din acest motiv, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.

Cu privire la prezentul proces verbal, instanța reține că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, criticile aduse de petent vizând doar temeinicia acestuia, mai exact inexistența obligației de a face instruirea anterior angajării.

Din cuprinsul procesului verbal . nr._/08.05.2013 rezultă că petenta a fost sancționată pentru că a primit la muncă pe numita P. A. M. fără a-i efectua instruirea introductivă generală, nici la locul de muncă încălcându-se dispozițiile art. 20 din Legea 319/2006.

Analizând dispozițiile art. 20 din Legea 319/2006 instanța constată că angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: a) la angajare.

Noțiunea de angajator, lucrător și alți participanți la procesul de muncă sunt definite de art. 5 din Legea 319/2006 după cum urmează:

a)lucrător – persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice;

b)angajator – persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității;

c)alți participanți la procesul de muncă – persoane aflate în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

Coroborând dispozițiile legale citate anterior instanța constată că acestea nu se aplică în prezenta cauză deoarece numita P. A. M. nu se circumscrie noțiunii de lucrător definită de art. 5 lit. a din Legea 319/2006. Astfel, martora nu a încheiat un contract individual de muncă cu petenta astfel că nu se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă, deoarece între părți nu se încheiase încă un contract, după cum reiese si din fișa de identificare aflată la fila 48 din dosar. Astfel, în lipsa stabilirii elementelor esențiale ale raportului de muncă cum este acela al salariului nu se poate susține că s-a încheiat un contract individual de muncă.

Mai mult, conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea 319/2006 instruire în domeniul securității și sănătății în muncă se realizează la angajare, ori petenta a fost sancționată tocmai pentru că nu a angajat-o în mod legal pe martoraP. A. M. primind-o pe aceasta la muncă pentru o perioadă de probă, fără a încheia anterior un contract individual de muncă, deci fără a o angaja.

Astfel, considerând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 39 alin. 4 lit. c din Legea 319/2006, instața va admite plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției MS nr._/09.05.2013 pe care îl va anula și în consecință va exonera petenta de plata sumei de 8.000 lei, stabilită ca și sancțiune în acest proces verbal.

1. CEREREA DE APEL.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Apelantul B. R. PROD . admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal ._/8.05.2013.

În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece din declarația martorului P. A. nu rezultă că această persoană a lucrat fără contract de muncă, ci doar că s-a prezentat la societate pentru a da un interviu.

Apelantul I. T. DE MUNCĂ M. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință respingerea plângerii contravenționale îndreptată împotriva procesului verbal ._/9.05.2013.

Apelantul a arătat că societatea nu a efectuat instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă, potrivit art. 20 din legea 319/2006.

III. POZIȚIA INTIMATULUI.

Ambele părți au formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea apelului celeilalte părți, ca neîntemeiat.

IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.

Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate de apelantul B. PROD ., iar apelul formulat de I. T. DE MUNCĂ M., este neîntemeiat.

În speța de față, petentul a fost sancționat contravențional prin două procese verbale de contravenție diferite, ambele făcând analiza legalității și temeiniciei acestora în primă instanță.

1. Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.05.2013 petenta S.C. BOCARELU PROD .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 republicată, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă pe numita P. A. M. fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.

În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.

Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.

In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința apărării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.

Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).

Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).

Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.

Respectând principiul proporționalității și ținând cont că petentul a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, instanța reține că fapta nu există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, din fișa de identificare completată de P. A. M., persoana despre care agenții constatatori au considerat că muncește fără contract de muncă, rezultă că aceasta a venit la punctul de lucru al societății chiar în ziua controlului, pentru a da o probă de lucru. Instanța rețină că proba esențială pe care agentul constatator își fundamentează constatarea o reprezintă fișa de identificare amintită, fișă de identificare care, ea însăși, vine să contrazică constatările agenților de muncă.

Această persoană a fost audiată în calitate de martor și a declarat că a venit la societate în vederea realizării interviului pentru angajare, fără să efectueze activități propriu zise de muncă.

În aceste condiții, nu rezultă cu certitudine că această persoană a muncit în favoarea petentului. Față de acest dubiu se impune anularea procesului verbal.

Tribunalul reține că nu se pot considera valide argumentele judecătoriei referitoare la încheierea unui contract de muncă pentru verificarea aptitudinilor salariatului, potrivit art. 31 din legea 53/2003. Pentru întocmirea acestui contract de muncă, este necesar ca persoana să presteze propriu zis activitate de muncă, or în cazul de față există un dubiu puternic cu privire la acest aspect. Din acest punct de vedere, trebuie făcută distincția între verificarea aptitudinilor profesionale pe o perioadă de probă, sens în care este necesară întocmirea unui contract de muncă și verificarea aptitudinilor în cadrul unui interviu înainte de întocmirea contractului de muncă.

Potrivit art. 29 al. 1 din legea 53/2003, contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea.

Astfel, potrivit acestui text de lege, este permis angajatorilor să efectueze o probă practică a aptitudinilor persoanei care dorește să se angajeze, cu condiția ca această probă practică să nu devină o perioadă de probă în sensul art. 31.

Acest aspect se apreciază și prin durata de timp în care s-a efectuat verificarea aptitudinilor or în speța de față nu s-a dovedit o perioadă care să depășească o probă practică firească la angajare.

2. Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției MS nr._/09.05.2013 petenta S.C. BOCARELU PROD .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 39 alin. 4 lit. c din Legea 319/2006, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă pe numita P. A. M. fără a-i efectua instruirea introductivă generală, nici la locul de muncă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 20 din Legea 319/2006.

Cum s-a făcut dovada că P. A. M. nu a muncit fără contract de muncă, rezultă că societatea petentă nu era obligată a efectua instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă.

Potrivit art. 20 din legea 319/2006, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său. Or, în speță, s-a făcut dovada că persoana în cauză nu are calitatea de lucrător, astfel cum aceasta este definită de art. 5 din legea 319/2006.

Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 2 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este netemeinică, iar motivele de apel invocate de B. R. Prod SRL sunt întemeiate, tribunalul va admite apelul acestei părți, va admite în întregime plângerea și va anula procesul verbal de contravenție MS_/18.05.2013.

Apelul INSPECTORATULUI T. DE MUNCĂ M. va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de I. T. de Muncă M., cu sediul în Tg. M., .. 2, jud. M., cod fiscal_, cont RO10TREZ4765032XXX010970 deschis la Trezoreria Tg. M., împotriva sentinței civile nr. 798 din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ .

Admite apelul formulat de S.C. B. R. . CUI RO10259941 și J_, cu sediul în localitatea B., .. 22, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 798 din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ .