Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 15471/320/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.721
Ședința publică din 20 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: R. -I. T.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul A.- C. REGIONAL pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.), C. JUDEȚEAN pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., împotriva sentinței civile nr.5384 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2014, care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 15.09.2014, 22.09.2014, 29.09.2014, 06.10.2014, 13.10.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5384 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. V. R. S.A., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORM. și s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.10.2010 încheiat de intimat.
Instanța a reținut că ulterior controlului efectuat de comisarul CJPC M. și întocmirii procesului verbal a intervenit modificarea O.U.G. nr. 50/2010, prin Legea 288/2010. Astfel, la pct. 39 din Legea nr. 288/2010 (prin care s-a modificat art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010), s-a prevăzut că O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția art. 371, ale art. 66-69 (...), iar cercetând articolele prevăzute cu titlu de excepție, instanța reține ca ele nu se referă la comisionul de risc sau la calculul ratei lunare a dobânzii, neavând incidență în prezenta cauză.
În acest caz, instanța a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Astfel, pentru a nu crea discriminări între persoanele care se regăsesc în aceeași situație de contravenienți, dar care au fost sancționați la momente diferite, Curtea Constituțională a hotărât prin Decizia nr. 228/2007 că sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Așadar, efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare, pentru că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
D. urmare, Curtea Constituțională a decis că art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 se interpretează și în sensul că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care fapta pentru care a fost sancționată petenta nu mai este prevăzută drept contravenție, întrucât nu mai există temei legal pentru executarea sancțiunilor contravenționale aplicate petentei prin procesul verbal atacat, instanța a admis plângerea, prin invocarea dispozițiilor Legii nr. 288/2010, a constatat decontravenționalizarea faptei, cu consecința lipsirii de suport a tuturor măsurilor dispuse prin procesul-verbal contestat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs recurentul C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU. Acesta a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
Recurentul a susținut legalitatea și temeinicia procesului verbal și a arătat că fapta există si constituie contravenție.
Examinând recursul formulat, se constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Intimata a fost sancționată în baza art. 38 și 35 din OUG 50/2010. Conform dispozițiilor art. 95 din OUG 50/2010 astfel cum au fost modificate prin Legea 288/2010, prevederile acestei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 - 71.
Procesul-verbal a fost întocmit prin raportare la conținutul unor contracte încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor OUG 50/2010. Prin urmare în cauză nu se poate reține în sarcina intimatei încălcarea obligațiilor prev. de art. 35 și 38 din OUG 50/2010 raportat la contractele de credit analizate de agenții intimatei, modificarea textului de lege și limitarea aplicabilității OUG 50/2010 având efecte similare abrogării cu consecința exonerării de răspundere contravențională. Pe cale de consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin.1 din OG 2/2001 conform cărora dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Așadar, principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, impune ca instanța de judecată sesizată cu plângere împotriva procesului-verbal de contravenție să procedeze la anularea acestuia și exonerarea petentei de la executarea sancțiunilor aplicate în temeiul unui act normativ modificat/abrogat.
De altfel, recurentul nici nu a invocat vreun motiv pentru care contravențiile trebuie reținute în sarcina intimatului, deși acestea nu mai sunt prevăzute de lege, și nici motive de nelegalitate sau netemeinicie ale soluției adoptate de prima instanță, ci s-a mulțumit să susțină motivele arătate în întâmpinarea depusă la judecătorie.
În consecință, sub acest aspect, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către petentă, instanța de fond, având în vedere că intimatul a căzut în pretenții, ținând cont de faptul că îi aparține acestuia culpa procesuală în declanșarea procesului, a obligat intimatul să plătească petentei suma de 7.446,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și cheltuielile efectuate de avocat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenta arată în cuprinsul cererii de recurs că acestea sunt exagerate, în condițiile în care cel obligat este o instituție publică în slujba consumatorului, existând un dezechilibru între părți în condițiile în care banca a fost scutită și de sancțiunile contravenționale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul reține că instanța are prerogativa de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, aceasta fiind cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Ca atare, apreciind că onorariul avocațial este nepotrivit de mare față de complexitatea pricinii, Tribunalul va reduce acest onorariu, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat, modificând în parte sentința atacată în sensul că va obliga intimatul CJPC să plătească petentei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul A.- C. REGIONAL pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.), C. JUDEȚEAN pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., cu sediul în Tg M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.5384 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M..
Modifică în parte sentința de mai sus în sensul că obligă intimatul CJPC să plătească petentei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. R.-I. T. S. R. M.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.Sz.R-M.
Tehnored.S.C.G./14.01.2015/2 ex.
Jud.fond: F. L.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 904/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1431/2014. Tribunalul... → |
|---|
