Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 964/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 6529/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.964
Ședința publică din 22 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
JUDECĂTOR: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ M., împotriva sentinței civile nr.2646 din 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 2646 din 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosar nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. de Muncă M. și au fost anulate procesele verbale de contravenție nr._ și_ ambele din data de 28.05.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că procedând cu prioritate la verificarea proceselor verbale sub aspectul legalității acestora a constatat că acestea cuprind mențiunile obligatorii a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absoluta potrivit art. 17 alin 1 Din OG 2/2001.
În privința celorlalte neregularități invocate de petentă și reținând că procesele verbale au fost întocmite în lipsa contravenientei a reieșit că dispozițiile art. 16 alin 7 din OG 2/2001 privind posibilitatea de a formula obiecțiuni nu sunt aplicabile și că celelalte neregularități semnalate nu au cauzat acesteia nicio vătămare care să nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, astfel că potrivit art. 105 alin 2 Cod procedură civilă, nulitatea nu poate opera.
De asemenea, s-a apreciat că reiese faptul că în mod greșit s-a reținut în cuprinsul procesului verbal atacat săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin 1 lit e din Legea 53/2003 câtă vreme martorul nu presta muncă în favoarea petentei. În continuare, reținând că între acesta și petentă nu existau raporturi de muncă, a reieșit că petenta nu avea obligația efectuării instruirii de securitate și siguranța în muncă și întocmirii fișei de instruire.
În consecință, s-a apreciat că în mod greșit s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 39 alin 4 Legea 319/2006.
Față de cele anterior expuse, în baza art. 34 alin 1 din OG 2/2001 s-au admis plângerile și s-au anulat procesele verbale de contravenție seria_/_/28.05.2012 și nr._/_/28.05.2012 emise de intimat.
Împotriva acestei soluții, intimata ITM M. a formulat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal atacat.
Recurenta susține în motivare că hotărârea instanței de fond este nejustificată, întrucât prin Sentința Civilă nr. 2646/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._, s-au admis plângerile contravenționale formulate de .. și s-a dispus anularea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/_/28.05.2012 și nr._/_/28.05.2012, întocmite de inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă M..
Consideră că soluția pronunțată prin sentința atacată cu recurs este lipsită de temei. Având în vedere dispozițiile Codului Muncii (Legea nr. 53/2003, republicată) și ale Legii nr. 319/2006, precum și probele prezentate de inspectorii de muncă, se apreciază că soluția care se impunea în acest dosar era menținerea în întregime a proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/_/28.05.2012 și nr._/_/28.05.2012.
De asemenea, contrar celor declarate în fața primei instanțe de către lucrătorul B. T., audiat în calitate de martor, la data controlului acesta presta activitate pentru ., acesta fiind și motivul pentru care inspectorii de muncă i-au solicitat completarea fișei de identificare, sens în care se apreciază că modificarea declarației inițiale a lucrătorului B. T., în fața instanței de fond, acesta retractându-și declarația pe care a dat-o în fața inspectorilor de muncă, a fost mai mult ca sigur influențată de către . ținând cont de raporturile pe care acesta le-a avut cu societatea.
Faptul că B. T. avea calitatea de angajat al unei alte societăți comerciale, nu are nici o relevanță, deoarece potrivit art. 35, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată (Codul Muncii), „Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea"
Potrivit acestei prevederi legale, nu exista niciun impediment pentru ca B. T. să presteze activitate pentru două societăți comerciale, legiuitorul dând dreptul lucrătorilor de a avea mai multe contracte individuale de muncă.
Contrar celor reținute în sentința atacată cu recurs, consideră că atâta vreme cât inspectorii de muncă l-au identificat pe lucrătorul B. T. la un loc de muncă al ., iar acesta a precizat cât se poate de clar în cuprinsul fișei de identificare faptul că prestează activitate în funcția de instalator la ., nu poate exista niciun dubiu în ceea ce privește veridicitatea faptelor constatate și sancționate de inspectorii de muncă prin procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/_/28.05.2012 și nr._/_/28.05.2012.
Cu privire la consecințele negative ale muncii nedeclarate, se arată că prin neîncheierea unor contracte individuale de muncă: nu se fac cheltuieli pentru serviciile de medicina muncii prealabile angajării și periodic, pe toată durata executării contractului; nu se fac cheltuieli pentru serviciile de securitate și sănătate în muncă la angajare și nici ulterior, periodic, pe toată durata executării contractului.
În ceea ce privește rezultatul dăunător, urmarea periculoasă rezultată ca urmare a neinstruirii în domeniul securității și sănătății în muncă, se menționează că aceasta constă în starea de pericol care se creează asupra securității și sănătății în muncă a lucrătorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Petenta nu a formulat întâmpinare în recurs.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare la motivele de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat de intimata este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
In cauză, instanța de fond a apreciat că procesul verbal nu este temeinic, nefiind dovedită comiterea contravenției, ceea ce a rezultat în urma analizării probelor administrate.
Tribunalul constată că cele reținute de către inspectorii de muncă prin procesul verbal contestat nu sunt dovedite nici cu fișa de identificare a persoanei respective, care a declarat că a venit să ajute o altă persoană, deci nu pot fi demonstrate relațiile de subordonare.
Deasemnea, nu a fost administrat nici un alt mijloc de probă din care să rezulte cu certitudine raportul de muncă între persoana B. T. și petenta începând cu data de 21.05.2012, nu se pot stabili elemente concrete ale unui astfel de raport de muncă.
Probele administrate au fost judicios analizate de instanța de fond, respectiv declarația de martor a persoanei audiate în instanță, care a declarat în consens cu depoziția din fișa de identificare, că nu lucra la petenta. În contextul în care nici o altă depoziție nu confirmă starea de fapt sancționată de intimat, în lipsa oricăror alte probe și beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu se poate admite sancționarea petentei, în favoarea acesteia existând un dubiu serios referitor la comiterea contravenției, dubiu care îi profită.
Este inadmisibilă acuzarea contravențională pe baza unor prezumții, deoarece contrar afirmației recurentului ITM M., persoana în cauză nu a menționat în fișa de identificare că este în prima zi de lucru la petentă, ci că a venit la ora 10 pentru a ajuta o altă persoană.
Deasemenea, este de observat că nici alte persoane care au completat fișe de identificare nu l-au menționat pe B. T. ca fiind coleg cu care lucrează la societatea petentă, astfel că nu este dovedită situația de fapt sancționată de ITM M..
Chiar dacă ar putea fi primite toate susținerile recurentei cu privire la prezumția de comitere a faptei, primirea la muncă fără forme legale fiind gravă atunci când este dovedită, relevant este că nu s-a probat fără putință de tăgadă săvârșirea contravenției.
Soluționarea plângerii și a recursului trebuie făcute și în lumina cauzei A. contra România din octombrie 2007, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat ca sistemul procedural român in materie contravențională, având la baza principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedură judiciară - contravenienta în speță - să probeze veridicitatea susținerilor din plângere, este contrar prezumției de nevinovăție. Curtea a considerat ca prezumția de legalitate și de adevăr a procesului-verbal de contravenție este o prezumție lipsită de rezonabilitate, punând un „acuzat penal „ . dezavantajoasă, față de inspectorii de muncă în speță, și care acționând cu puterea autorității de stat cu care sunt investiți au obligația să facă dovada de vinovăție și de comitere a unei fapte cu caracter contravențional.
Pentru toate aceste considerente, se constată că recursul nu este întemeiat și în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează să se dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ M. (cu sediul în Tg M., ..2, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.2646 din 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. R. A.-M. A. I. O.
fiind plecată din instanță,
semnează președ.instanței,
judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.M.R.
Tehnored.S.C.G./29.04.2015/2ex.
Jud.fond: L. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 165/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1024/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
