Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 192/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 15470/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.192
Ședința publică din 25 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-M. A.
JUDECĂTOR: M. R.
JUDECĂTOR: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul L. P., împotriva sentinței civile nr.9479 din data de 14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul L. P., lipsă fiind intimații I. M. și O. S. Tg M., prin reprezentanți legali.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 24.03.2014, intimata Regia Națională a Pădurilor – Romsilva- a depus prin registratura instanței, întâmpinare, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
În baza art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Se constată că sentința a fost comunicată recurentului la data de 28.01.2013, potrivit procesului verbal de comunicare aflat la fila 64 dosar de fond, iar recursul a fost declarat și motivat la data de 11.02.2013.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de recurs și având în vedere termenul de recurs reglementat prin dispozițiile art. 301 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 41 și art. 36 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Instanța în baza art. 96 din Codul de procedură civilă, comunică un exemplar din întâmpinare, recurentului.
Recurentul L. P. se identifică cu C.I. ./_, CNP-_.Arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul L. P. solicită admiterea recursului deoarece a dovedit cu martori faptul că nu a furat lemnele respective, solicitând să i se restituie suma de bani cu dobândă, lemnele fiind vechi. A fost oprit în trafic, dar nu avea acte pentru lemnele respective, fiind vorba de o cantitate mică.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 9479 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul L. P. în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Județean de Poliție M. - Serviciul de Ordine Publică și O. S. Tg. M., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/26.11.2011 și a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției silvice indicat, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut sub aspectul legalității procesului-verbal, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Instanța a apreciat că critica de nelegalitate a procesului verbal de contravenție formulată de către petent, în sensul că în cuprinsul acestuia nu au fost consemnate obiecțiunile sale, este neîntemeiată, reținând și Decizia nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea „recunosc fapta”, iar prin plângerea contravențională formulată a arătat ca transportul de lemne pe care îl efectua la data la care a fost sancționat, consta în lemne pe care le-a încărcat din curte de la socrul său și pe care acesta le deținea de mai mulți ani în gospodărie, fiind rezultate în urma toaletării pomilor din curtea proprie. Instanța a constatat însă că textele legale nu fac distincție cu privire la natura materialului lemnos, astfel încât sunt întrunite condițiile existenței contravenției prevăzute de art. 19 lit. b din Legea nr. 171/2010, chiar dacă lemnul transportat provenea în urma toaletării pomilor din curtea socrului petentului. Instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției silvice . nr._ din 26.11.2011, privind transportul de către petent de material lemnos fără a deține documente de însoțire, este confirmată și de declarațiile martorului Halmi C. (f.47) și a martorului M. I. (f.48).
Instanța a constatat de asemenea că măsura confiscării de la petent a celor doi metri cubi de material lemnos dispusă prin procesul verbal de constatare a contravenției silvice . nr._ din 26.11.2011 și realizată prin Procesul verbal (de dare în custodie a bunurilor reținute în vederea stabilirii provenienței /confiscate) . nr._ din data de 26.11.2011 a fost în mod legal aplicată, fiind prevăzută în mod expres de art. 25 al. 1 din Legea nr. 171/2010.
Cu privire la valorificarea materialului lemnos către petent, instanța constată că acest act excede cadrului legal al judecării prezentei plângeri contravenționale, fiind ulterior momentului săvârșirii și constatării contravenției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul petent L. P., solicitând:
- modificarea în tot a sentinței recurate, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii;
- anularea procesului-verbal . nr._/26.11.2011 și a procesului-verbal . nr._/26.11.2011 de confiscare a 2 metri steri lemne de foc din carpen ca netemeinice;
- restituirea sumei de 208 lei plătită către ocolul silvic Tg. M. pentru eliberarea lemnelor de foc confiscate.
În motivare, recurentul a arătat că lemnele confiscate au ca proprietar pe socrul său din curtea căruia le-a încărcat în mijlocul de transport, stare de fapt pe care a susținut-o în fața agenților constatatori și care a fost confirmată de cei doi martori audiați în cauză.
A susținut nelegalitatea hotărârii recurate, invocând prevederile art. 4 alin. 7 din HG nr. 996/2008, din care rezultă că obligația de plată a contravalorii lemnelor operează în două situații: când materialul lemnos nu se găsește și când materialul lemnos nu poate fi identificat.
În cauza supusă judecății, nu poate fi aplicată această măsură, întrucât se cunoștea proveniența lemnului și proprietarul este identificat. Mai mult, lemnul supus confiscării nu provenea din parcele silvice sau pădurea ocolului silvic, ci din curtea socrului, prin toaletarea pomilor personali.
Recurentul a invocat de asemenea prevederile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 171/2010 și a arătat că în cauză, deși proprietarul lemnelor a fost identificat în persoana socrului său, lemnele nu i-au fost returnate, căci acesta nu avea calitatea de contravenient. A afirmat că în acest fel, prin confiscarea lemnelor și prin obligarea sa la plata lemnelor confiscate, ocolul silvic s-a îmbogățit fără justă cauză, iar el a suferit un prejudiciu pecuniar pe nedrept.
Intimata Direcția Silvică M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 9479/14.12.2012 ca legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, tribunalul reține că recursul promovat vizează doar sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos, doar soluția în privința acestei sancțiuni fiind criticată în concret, deși recurentul a solicitat anularea procesului-verbal în întregime.
Această sancțiune complementară a confiscării materialului lemnos a fost aplicată în mod legal, conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 171/2010, având în vedere că lemnele au fost transportate de petent fără documente de însoțire, fapt recunoscut de acesta. Sub acest aspect, nu prezintă relevanță proveniența materialului lemnos, fiind necesar ca acesta să fie însoțit pe durata transportului, indiferent de proveniență, de documentele prevăzute în actele normative. Susținerile petentului privind împrejurarea că lemnele provin din curtea socrului său, fiind proprietatea acestuia, nu pot fi luate în considerare atâta timp cât nu au fost dovedite prin înscrisuri, respectiv prin documentele de însoțire prevăzute de lege.
De asemenea, tribunalul reține că sancțiunea complementară se aplică de drept, odată cu constatarea contravenției silvice, conform dispozițiilor legale indicate mai sus.
În ceea ce privește plata de către contravenient a contravalorii lemnelor, așa cum a reținut corect instanța de fond, acest act s-a petrecut ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că excede cadrului procesual stabilit prin art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal și nu faptele sau actele petrecute ulterior întocmirii acestuia. În plus, din declarația martorului M. I., tehnicianul silvic prezenta la constatarea contravenției, rezultă că materialul lemnos a fost lăsat petentului ca urmare a achitării contravalorii acestuia, astfel că sunt neîntemeiate susținerile petentului că s-a dispus atât confiscarea, cât și obligarea sa la plata lemnelor confiscate.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, nefiind incident nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii recurate, astfel că, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de L. P. (domiciliat în Târgu M., ..5, .), împotriva sentinței civile nr. 9479/ 14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. A. M. R. I. O.
GREFIER,
S. C.- G.
Red./tehnored. AMA
2 ex/26.06.2014
Jud. fond: G.F. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 24/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1500/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
