Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 12743/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 669/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Judecător I. O.
Grefier L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta R. M. Insolvency Specialists SRL, cu sediul în Tg. M., .. 4, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1788 din 16.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosar nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 12.12.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 22.12.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1788 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._, instanța a respins plângerea contravențională formulată de reclamanta R. M. Insolvency Specialists SPRL, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., împotriva proces verbal de contravenție . nr._ din 04.10.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente,, că petenta nu a formulat critici de nelegalitate.
Sub aspectul temeiniciei s-a reținut că potrivit art. 249 Cod procedură civilă, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, dar petenta nu a făcut astfel de dovadă.
Se mai constată că în susținerea mențiunilor existente în cuprinsul actului constatator, ce reflectă constatările personale ale agentului, se află poziția procesuală a petentei de recunoaștere a faptelor menționate în cuprinsul actului sancționator.
Astfel, ca urmare a adresei de regularizare emisă la data de 15 noiembrie 2013, în sensul depunerii la dosarul cauzei a planului de pază, petenta a arătat că la data de 24.10.2013, . depus planul de pază întocmit în trei exemplare, în vederea avizării, și întrucât termenul de 30 de zile pentru avizare nu s-a împlinit, se află în imposibilitatea de a depune înscrisul solicitat.
Sub aspectul veridicității procesului verbal, instanța de fond a constatat că petenta nu a contestat în cuprinsul plângerii contravenționale săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare a contravenției, solicitând doar anularea procesului verbal, pentru lipsa calității de subiect activ al contravenției.
Cu privire la apărarea petentei, care a invocat faptul că sancțiunea a fost aplicată în mod eronat acesteia, întrucât aceasta are doar calitate de reprezentant legal al societății, iar textul de lege impune sancționarea persoanei juridice și nu a reprezentantului legal, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 Paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției.
Începând cu data pronunțării sentința civilă nr. 771/5 iunie 2013, respectiv începând cu data de 05.06.2013, societatea petentă avea drept de administrare asupra patrimoniului societății . că în această calitate avea obligația de a efectua toate demersurile legale, implicit cele care sunt impuse de dispozițiile legii nr. 333/2003.
Astfel, la data întocmirii actului sancționator, petenta avea calitatea de reprezentant legal, calitate din care decurgea și obligația întocmirii planului de pază.
În aceste condiții, instanța nu a putut reține apărarea formulată de către petentă, contravențiile prevăzute de dispozițiile art.58 din Legea nr.333/2003 nefiind calificate, neimpunând un subiect activ calificat.
Mai mult rațiunea pentru care textul legal permite sancționarea atât a persoanei juridice cât și a reprezentantului legal al acesteia constă în faptul că acesta nu acționează în nume propriu, ci în numele societății pe care o reprezintă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei ), iar sancțiunea amenzii contravenționale stabilită la minimul de 2000 de lei a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal petenta, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și admiterea plângerii formulate.
În motivarea apelului s-a arătat că deși instanța de fond a reținut corect starea de fapt, indică corect temeiul de drept, subliniază ce anume s-a contestat (calitatea de subiect activ), ba mai mult, reține exact și subliniază de mai multe ori care dintre persoanele juridice este unitatea și care este conducătorul ei, pronunță o sentință care este în contradicție atât cu starea de fapt cât și cu cea de drept. Se menține o sancțiune aplicată unei persoane pentru o faptă care potrivit Legii 333/2003 este incriminată în sarcina altei persoane, interpretându-se cu totul eronat prevederile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 și considerând că mențiunea legii cu privire la posibilitatea aplicării sancțiunii amenzii și persoanei juridice echivalează cu o opțiune de aplicare a sancțiunii fie pentru unitate fie pentru conducătorul ei, ceea ce este de neacceptat.
Apelanta a arătat că unitatea căreia îi aparține imobilul și bunurile păzite este S.C. Ilefor SA, fapt reținut corectă de instanță și că conducătorul unității controlate, reprezentantul ei este SMDA M. Insolvency SPRL (fostă R. M. Insolvency Specialists SPRL), tot corect reținut de instanță, iar fapta sancționată este faptul că nu s-a întocmit planul de pază. Apelanta a mai arătat că articolul de lege încălcat este art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, care prevede că „Paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de pază”.
Apelanta susține că legiuitorul nu a dat posibilitatea schimbării persoanei făptuitorului așa cum greșit a interpretat instanța. Dacă art. 5 alin. 1 din lege stabilește întocmirea planului de pază în sarcina unității atunci pentru neîntocmirea planului de pază unitatea este cea care poate fi sancționată și nu conducătorul ei. Ori, în cazul apelantei sancțiunea a fost aplicată reprezentantului ei (conducătorului).
Apelanta consideră că instanța a interpretat greșit legea, întrucât chiar prin motivarea sentinței atacate, s-a reținut greșit că din calitatea de reprezentat legal al S.C. Ilefor SA începând cu data de 05.06.2013 decurge și obligația întocmirii planului de pază și instanța a motivat în drept acest fapt pe prevederea art. 58 (fost 60) din Legea nr. 333/2003, menționând că aceste contravenții nu sunt calificate, nu impun un subiect activ. În acest sens, apelanta arată că art. 58 fost art. 60 stabilește care fapte se sancționează și constituie contravenții la Legea nr. 333/2003. De asemenea, condiția subiectului activ este impusă prin art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 care stabilește în mod expres cine este făptuitorul pentru neîntocmirea planului de pază, respectiv unitatea a cărui bunuri sau valori se păzesc și în nici un caz reprezentantul acesteia așa cum greșit a interpretat instanța.
Apelanta, susține că subiect al contravenției prevăzute de art. 60 lit. a, art. 61 alin. 1 lit. b coroborat cu prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr 333/2003 nu poate fi decât unitatea, respectiv S.C. Ilefor SA și nu conducătorul acesteia (reprezentantul, respectiv lichidatorul SMDA M. Insolvency SPRL). În același sens sunt și dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001 conform cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție.
Apelanta a invocat prevederile art. 466 Cod procedură civilă, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, art. 3 alin. 2 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal obiect al litigiului, întocmit de intimatul IPJ M., pentru săvârșirea contravenției de a nu fi întocmit planul de pază prevăzut de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003.
Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale în persoana petentei, fiind dezvoltate în considerentele hotărârii apelate argumentele acestei dezlegări date în cauză.
Formulând apel și criticând sentința instanței de fond, apelanta aduce ca principal motiv de schimbare a sentinței, lipsa calității sale de subiect activ al contravenției sancționate.
Instanța de apel constată că aceste argumente nu sunt valabile și nu pot determina admiterea apelului.
Așa cum este avută în vedere obligația privind paza și protecția bunurilor entităților enumerate la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, această obligație revine potrivit art. 4 din aceeași lege, conducătorului unității. Astfel, acest text de lege prevede că, răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1).
Petenta apelantă, contestând posibilitatea de a fi sancționată în calitate de reprezentant legal, omite sau intenționat nu arată care altă persoană fizică sau juridică ar fi conducătorul unității, încercând să acrediteze ideea că poate fi trasă la răspundere numai unitatea.
Însă, în materie contravențională, regula în ceea ce privește persoana care poate fi sancționată, este aceea că răspunde persoana fizică. Prin excepție doar, atunci când se prevede expres prin actul normativ (care instituie contravenții) că răspunde persoana juridică, poate fi sancționată și aceasta.
Se constată că în acest mod este concepută și Legea nr. 333/2003, adică, sancțiunea contravențională se aplică în principiu, persoanei fizice vinovate, care este și determinată de art. 4 anterior menționat, ca fiind conducătorul unității, însă este legiferat că se poate aplica sancțiunea și persoanei juridice ( unitatea).
În consecință, Tribunalul constată că petenta are calitate de contravenient, în temeiul art. 4 din Legea nr. 333/2003, fiind reprezentantul legal – conducător al . care trebuia să întocmească planul de pază.
Este neîntemeiată susținerea că numai unitatea putea fi sancționată, pentru că legea a prevăzut obligația în sarcina celui care are atribuțiile de a conduce, de a gestiona patrimoniul unității pentru care trebuia întocmit planul de pază.
Instanța de apel observă că cea care interpretează greșit legea și omite cu desăvârșire menționarea art. 4 din Legea nr. 333/2003 este petenta, iar judecătorul de prim grad a aplicat judicios textele de lege incidente în cauză.
Întrucât aceasta este critica adusă sentinței apelate și care este nefondată, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de petentă, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta R. M. Insolvency Specialists SRL cu sediul în Tg. M., .. 4, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1788 din 16.04.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 Decembrie 2014.
Președinte, M. R. | Judecător, I. O. Fiind plecată din instanță semnează Președintele completului doamna judecător M. R. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: M.R
Thred: 06.03.2015/H.L
4 ex. jud. fond: I. G.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2792/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 146/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
