Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 250/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 5112/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 250/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte D. C.
Judecător R. - M. S.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta B. G., cu CNP_, cu domiciliul în Reghin, ., scara 1, ., împotriva sentinței civile nr. 951 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06 iunie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20 iunie 2014, iar ulterior pentru data de azi, 23.06.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 951 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosar nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta B. G. în contradictoriu cu intimatul I. M., dispunându-se menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/17.03.2013.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut în esență că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a acestuia.
În ceea ce privește temeinicia, s-a apreciat că petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție.
Împotriva acestei soluții, petenta a formulat în termen legal recurs, prin care solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
Apelanta susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât la pronunțarea acesteia nu ținut cont de faptul că a fost oprită în trafic de către un agent constatator bărbat, aspect confirmat chiar de către martor, care ulterior i-a comunicat că nu ar fi avut centura de siguranță, însă atât procesul verbal de contravenție cât și raportul agentului constatator a fost încheiat de către un agent constatatot femeie, care a consemnat următoarele: “ am procedat la oprirea în trafic“.
Se arată că în situația anterior expusă, instanța trebuia să constate că prezumția relativă de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție este răsturnată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.
Examinând sentința apelată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate de apelant, Tribunalul apreciază că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că în favoarea intimatului operează prezumția instituita prin art. 1171 Cod civil, privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 1171 cod civil are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Astfel, în hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere că astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, fapta contravențională reținută în sarcina petentei nu a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, procesul verbal de contravenție nefiind încheiat de către organul constatator care a oprit-o în trafic pe apelantă ca urmare a “constatării faptului că aceasta nu purta centura de siguranță”, instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal, întrucât procedând astfel, s-ar ajunge la situația in care petentul este pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Ca atare, instanța va reține că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Față de considerentele amintite, tribunalul apreciază că în temeiul art. 480 din Codul de procedura civilă se impune admiterea apelului formulat si schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta B. G., cu CNP_, cu domiciliul în Reghin, ., scara 1, ap. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 951 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că admite plângerea și anulează procesul – verbal de contravenție . nr._/17.03.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Iunie 2014.
Președinte, D. C. | Judecător, R. - M. S. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: D.C
Thred: 02.12.2014/H.L
4 ex. jud. fond: R. I. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 165/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 3268/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
