Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 194/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 16091/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.194
Ședința publică din 25 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-M. A.
JUDECĂTOR: M. R.
JUDECĂTOR: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul B. C. T., împotriva sentinței civile nr.8994 din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se constată că s-a depus la dosar de către intimat întâmpinare la data de 17.03.2014, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
În baza art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Se constată că sentința a fost comunicată recurentului la data de 30.01.2013, potrivit procesului verbal de comunicare aflat la fila 35 dosar de fond, iar recursul afost declarat și motivat la data de 14.03.2013.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de recurs și având în vedere termenul de recurs reglementat prin dispozițiile art. 301 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 41 și art. 36 din O.G. nr. 2/2011, tribunalul constată că recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Se constată că prin cererea de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind de formulat alte cereri în probațiune sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătoreștiși în baza prevederilor art. 316 coroborat cu art. 298 și art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța reține cererea de recurs spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8994 din 4 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. C. D. în contradictoriu cu intimata C. – C. împotriva procesului-verbal de ocntravenție . nr._/05.12.2011 și, pe cale de consecință, s-a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție în sensul exonerării petentului de obligația de a achita suma de 121,79 lei reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 28,00 euro.
Instanța de fond a reținut în esență că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2011 atacat de petent, a fost întocmit cu respectarea prevederilor imperative ale art.17 din OG 2/2001.
S-a reținut ca nefondată critica petentului privind nulitatea actului sancționator pentru lipsa semnăturii agentului constatator, instanța de fond reținând în esență că procesul-verbal atacat poartă semnătura electronică a agentului constatator în conformitate cu prevederile art.6 și 9 din legea 455/2001.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut în esență existența elementelor contravenției prevăzută de art.8 alin.1 din OG 15/2002.
S-a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție în ceea ce privește dispoziția de obligare a petentului la plata tarifului de despăgubire, instanța de fond reținând dispozițiile art.II din legea 144/2012 și principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile.
Împotriva acestei hotărâri petentul B. Constin T. a declarat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție atacat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul petent susține că sentința atacata este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Recurentul susține că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută conform art. 17 din OG 2/2001 pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
Se susține în esență că procesul-verbal atacat nu respectă prevederile art.3 și 4 din legea 455/2001 și că raportat la acest act normativ, intimata trebuia să îi comunice procesul-verbal atacat prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, ori actul atacat i-a fost comunicat prin procedura prevăzută de OG 2/2001. Se mai arată că nici OG 15/2002 și nici OG 2/2001 nu prevăd expres posibilitatea de întocmire a procesului-verbal de contravenție în asemenea modalitate și se mai susține că nu prezintă relevanță împrejurarea că agentul constator deținea un certificat calificat în baza căruia să poată semna electronic înscrisuri sub această formă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de petent, arătând în esență că dispozițiile art.4 și 5 di legea 455/2001 se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții (altele decât semnătura) și efecte, înscrisului sub semnătură privată. Se arată că semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentic, fie că este o simplă declarație de propria răspundere, Intimata arată că semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea de către agentul constatator investit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, investind astfel actul de sancționare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie. Se mai arată că petentei contravenientă nu i se comunică originalul înscrisului, generat în formă electronică, ci o copie conform art.25 alin.1 din OG 2/2001. Se mai arată că OG 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică proceselor-verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
Susținerile recurentului cu referire la o greșită aplicare de către prima instanță a dispozițiilor cuprinse în legea 455/2001 coroborat cu art.17 din OG 2/2001 sunt nefondate.
Tribunalul are în vedere prevederile art.4 pct.3 și 4 din legea 554/2001, potrivit cărora:„…3. semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;
4. semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;”.
Coroborat cu aceste dispoziții legale, trebuie avute în vedere prevederile art.9 alin.2 – „ Semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4.”.
Prin înscrisul existent la fila 10 dosar fond sunt dovedite aceste cerințe.
Susținerile recurentului că nu ar fi admisibilă întocmirea proceselor verbale de contravenție în formă electronică, sunt nefondate. Legea 455/2001 stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice și se referă la orice acte juridice, fără o restricție expresă cu privire la actele de constatare a contravențiilor.
Iar procedura de comunicare către recurentul petent a acestui proces-verbal de contravenție – pe suport de hârtie – nu prezintă relevanță sub aspectul condiției de fond, a existenței semnăturii agentului constatator.
Tribunalul amintește de prevederile art.7 din legea 445/2001 potrivit cărora „ În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”.
Ori actul sancționator comunicat pe suport de hârtie, are această semnătură electronică astfel cum este definită în art.4 pct.3, 4 – fiind consemnate la finele procesului-verbal de contravenție o . date în formă electronică care servesc pentru identificarea agentului constatator semnatar.
Prin urmare procesul-verbal de contravenție poartă semnătura electronică a agentului constatator C. G. Sepanschi, care deține un certificat calificat pentru efectuarea semnăturii electronice (fila 10). Potrivit înscrisului existent la fila 10 dosar fond, acest agent constatator are dreptul de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale persoanelor fizice și juridice care încalcă prevederile OG 15/2002.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul B. C. T., domiciliat în Reghin, ., ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.8994/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ , ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. A. M. R. I. O.
GREFIER,
S. C.- G.
Red. I.O. 2 ex./ 07.05.2014 jud.fond I. D.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Despăgubire. Sentința nr. 1418/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
