Despăgubire. Sentința nr. 3117/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3117/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 1430/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR.3117/2014
Ședința publică din data de: 12 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. F., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect despăgubire.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Prin Serviciul de registratură al instanței la data de 3 decembrie 2015, reclamantul depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 decembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 17.04.2014, reclamantul P. F., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 735/14.10.2013 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr._/31.12.2012, referitoare la obligațiile de plată accesorii, emisă de AFP Tg. M..
În motivare, reclamantul susține că a primit în cursul anului 2012, Decizia de impunere nr. 850/16.12.2011, nr. 1921/18.10.2011 și nr. 1392/28.06.2012, ultimele două fiind date în continuarea primei decizii, prin care s-au constatat obligațiile de plată privind contribuțiile de asigurări de sănătate, cu dobânzi de întârziere și penalități, decizii care au fost contestate la Tribunalul M., care, prin Sentința nr. 4957/2012 a respins cele solicitate, având în vedere că în cursul procesului au fost achitate sumele inițial stabilite prin Decizia nr. 850/2011.
Reclamantul mai arată că ulterior a fost emisă Decizia nr._/31.12.2012, referitoare la obligațiile de plată accesorii, pe care însă consideră că nu le datorează, având în vedere că prin plata obligațiilor principale s-au stins toate obligațiile sale față de CAS.
A mai arătat că formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2012 iar prin Decizia nr. 735/14.10.2013, aceasta a fost respinsă.
S-a mai arătat, în ceea ce privește majorările de întârziere, că acestea nu sunt legal datorate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, pârâta avea obligația informării, reiterată și în cuprinsul dispozițiilor art. 15 din OUG 150/2002, cu privire la existența și la întinderea unor contribuții datorate și neachitate.
Reclamantul mai susține că prin ignorarea acestor împrejurări nu poate fi reținută atitudinea sa culpabilă, ceea ce implică absolvirea sa de plata unor sancțiuni cum ar fi majorări de întârziere și respectiv penalități la contribuția datorată fondului de sănătate.
La dosar s-au depus în copie actele atacate precum și cele care au stat la baza emiterii acestora.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor legale privind declararea veniturilor realizate din activități independente, la momentul realizării lor, astfel că baza de impunere avută în vedere la stabilirea acestor obligații fiscale a fost comunicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală conform Protocolului încheiat cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Pârâta susține că pârâtul recunoaște că a stins cu întârziere debitele datorate în contul contribuției de asigurări sociale de sănătate, astfel că, în aceste condiții se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr.150/2002 și OG nr.92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâta a emis la data de 31.12.2012, Decizia nr._ referitoare la obligațiile de plată accesorii, stabilind în sarcina reclamantului, pentru perioada 31.05.2012 – 06.11.2012, accesorii aferente contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, în sumă de 891 lei, din care 279 lei reprezintă dobânzi de întârziere și 612 lei penalități de întârziere, calculate la debitele în sumă de 436 lei, respectiv 4.078 lei, individualizate prin Deciziile de impunere nr. 1921/18.10.2011 și nr. 1392/08.06.2012, emise de CAS M., pentru perioada 31.05.2012 – 06.11.2012.
Reclamantul a contestat această decizie, iar prin Decizia nr. 735/14.10.2013, emisă de pârâtă, ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, s-a respins ca neîntemeiată contestația.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 84 litera c din OUG 150/2002, Casa Națională de Asigurări de Sănătate are obligația de a folosi mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea și susținerea intereselor asiguraților pe care îi reprezintă iar potrivit dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin odată pe an, prin casele de asigurări de sănătate, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Astfel, instanța apreciază că, culpa pentru neplata contribuției de 6,5%, nu aparține în exclusivitate reclamantului, astfel încât aceasta să determine calcularea de dobânzi aferente sumei datorate. Astfel, nu este echitabil, a-l obliga pe reclamant la plata de dobânzi și penalități de întârziere calculate retroactiv, în condițiile în care CAS M., organul emitent al deciziei de impunere, a contribuit prin lipsa sa de diligență, la curgerea acestor dobânzi.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța va admite acțiunea reclamantului, urmând a dispune anularea Deciziei nr. 735/14.10.2013, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr._/31.12.2012, emisă de pârâtă.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. F., cu domiciliul în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu pârâta ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., și în consecință:
Anulează Decizia nr. 735/14.10.2013, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr._/31.12.2012, emisă de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
red./thred. C.D.A.
18.05.2015 – 4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 75/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 633/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
