Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 584/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 1136/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 584/2014
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Judecător I. O.
Judecător M. R.
Grefier L. H.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat în contencios administrativ și fiscal de recurenta ., cu sediul în S., ., jud. A., împotriva sentinței civile nr. 6627 din 03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 27 iunie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6627 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata ISCTR, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.01.2013.
În considerentele sentinței s-a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.16 și art.17 din OG 2/2001. Cu privire la temeinicia actului sancționator instanța de fond a reținut că din cuprinsul acestuia și din formularul de control depus la dosar reiese că autoturismul petentei a fost utilizat cu tahograful defect. S-a reținut că agentul constatator a reținut corect săvârșirea contravenției și să petenta nu a făcut dovada contrară. S-a apreciat ca nerelevante înscrisurile depuse de petentă referitoare la împrejurarea că aparatul tahograf a înregistrat perioada de odihnă pentru conducătorul auto precedent și că potrivit constatărilor firmei specializate mecanismul de scriere pe diagramă a tahografului necesită reparație întrucât aceste înscrisuri nu dovedesc faptul că la momentul plecării în cursă a autovehiculului, tahograful instalat pe acesta funcționa corect, în sensul că înregistra activitatea, nu doar odihna. Instanța de fond a mai reținut că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Împotriva acestei hotărâri petenta . a declarat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta petentă redă istoricul împrejurărilor de fapt și arată că la data de 7 ianuarie 2013 orele 11,50 autovehiculul petentei recurente având nr. înmatriculare_ a fot oprit în trafic la un control pe DN 15 la km 68+800m lângă localitatea Cristești, jud.M.. Inspectorul de trafic a cerut conducătorului auto să prezinte la control diagramele aparatului tahograf. În urma controlului s-a întocmit formularul de control în trafic . nr._. Recurenta arată că ulterior, la data de 25.07.2012 i s-a comunicat la sediul societății procesul-verbal de contravenție atacat în care s-a reținut fapta contravențională constând în utilizarea unui vehicul al cărui aparat tahograf era defect și prin urmare nu înregistra viteza de deplasare și nici distanța parcursă. Recurenta arată că numitul Macinic D.-D., conducătorul auto, era un angajat nou al societății, debutant în meseria de șofer autocamion, care se afla la prima cursă pe cont propriu ca șofer profesionist. Aparatul tahograf avea verificarea tehnică periodică valabilă la data efectuării controlului după cum rezultă din dovada de verificare . nr._ pe care petenta recurentă a depus-o la dosar ca înscris probator. Recurenta susține că fapta prevăzută de art.8 alin.1 pct.14 din OG 37/2007 nu poate fi reținută în sarcina sa, fiind în prezența cazului fortuit. Se susține că suntem în prezența unei împrejurări care nu putea fi înlăturată de conducătorul auto. Se susține în esență că producerea defecțiunii aparatului tahograf a fost absolut imprevizibilă și inevitabilă și că instanța de fond trebuia să reține existența unei cauze care înlătura caracterul contravențional al faptei. Se susține că exista un dubiu care profita petentei recurente și că nu s-au administrat probele necesare pentru stabilirea corectă a stării de fapt. Se susține că o simplă adresă către operatorul rutier ar fi fost suficientă pentru a lămuri situația de fapt. Se mai arată că acea defecțiune nu a condus la producerea unui pericol social real, recurenta susținând că în aceste condiții sancționarea cu o amendă în cuantum de 8000 lei este excesivă. Se susține că există o disproporție vădită între sancțiunea aplicată și pericolul social concret, respectiv gravitatea abaterii.
Intimatul ISCTR Regiunea nr.8 Sibiu a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de petentă. Intimatul susține că sancționarea cu privire la nerespectare condițiilor de utilizare a aparatului tahograf se face conform OG 37/2007, iar art.8 alin.1 pct.14 prevede în mod expres că utilizarea unor tahografe defecte reprezintă încălcări foarte grave ale Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 și după caz ale Acordului AETR și constituie contravenții dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni, fiind sancționate conform art.9. Se arată că fapta reținută în sarcina petentei recurente este sancționată de legiuitor cu amenda de la 8.000 lei la 16.000 lei. Intimatul arată că în momentul controlului aparatul tahigraf nu a înregistrat viteza de deplasare și nici distanța parcursă, fapt din care rezultă că în momentul controlului aparatul tahograf era defect, iar inspectorul nu a putut verifica dacă conducătorul auto a respectat atât timpii de condus cât și cei de odihnă. Intimatul arată că nerespectarea prevederilor legale cu privire la buna funcționare a aparatelor tahograf sunt considerate fapte contravenționale cu grad de pericol social foarte mare, deoarece nerespectarea acestor pune în pericol atât siguranța circulației cât și pe cea a participanților la traficul rutier, întrucât dacă aparatul tahograf nu funcționează, nu se poate ști cu exactitate care este activitatea conducătorului auto. Se arată că este de notorietate faptul că oboseala la volan este principala cauză a accidentelor rutiere, legiuitorul impunând conducătorilor auto să efectueze pauze și perioade de odihnă pentru a nu fi afectată siguranța circulației. În baza acestor motive intimatul susține că instanța de fond în mod corect a respins susținerile petentei recurente. Se susține în continuare că este corectă și individualizarea sancțiunii, că agentul constatator aplicat sancțiunea amenzii ce reprezintă minimul prevăzut de legiuitor. Se face din nou referire la gradul de pericol social ridicat al unei asemenea fapte și se susține că este nejustificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Examinând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de recurs invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, din oficiu tribunalul reține că actul sancționator cuprinde toate elementele prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Criticile petentei recurente vizează netemeinicia actului sancționator, susținându-se în esență existența unei cauze ce înlătură caracterul contravențional al faptei – cazul fortuit constând în intervenirea unei defecțiuni la aparatul tahograf, imprevizibilă și inevitabilă.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate. De fapt petenta recurentă își fundamentează aceste apărări pe o lipsă de experiență a conducătorului auto – arătând în motivele de recurs că acesta era nou angajat și se afla la prima cursă efectuată pe cont propriu ca șofer profesionist.
În speță, conducătorul auto avea obligația de a nu mai circula de la momentul defectării aparatului tahograf, astfel că situația intervenirii unei asemenea defecțiuni în timpul cursei nu justifică cazul fortuit.
Înscrisul la care petenta recurentă face referire (dovada de verificare a aparatului tahograf efectuată la data de 12 septembrie 2011, cu termen de valabilitate 2 ani – fila 7 dosar fond) nu constituie o probă utilă pentru dovedirea cazului fortuit pentru o faptă constatată la data de 7 ianuarie 2013.
Pentru toate aceste considerente tribunalul apreciază neîntemeiate criticile recurentei. Tribunalul reține așadar că petenta recurentă se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.8 alin.1 pct.14 din OG 37/2007 reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție atacat, ca subiect activ al contravenției în calitate de operator de transport rutier.
Instanța de fond a procedat la o corectă apreciere asupra temeiniciei actului sancționator, aparatul tahograf era defect în condițiile în care nu înregistra viteza de deplasare și distanța parcursă – fapt constatat personal de inspectorul ISCTR la data de 7 ianuarie 2013.
Cu privire la sancțiunea aplicată, legiuitorul a calificat această faptă contravențională ca având un grad ridicat de pericol social, astfel că sancțiunea aplicată corespunde principiului proporționalității întrucât amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei se situează la minimul special prevăzut de legiuitor.
Suntem în prezența unei fapte contravenționale calificată de legiuitor ca reprezentând încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr.561/2006, ce vizează nerespectarea condițiilor stabilite de legiuitor pentru siguranța transporturilor rutiere, motiv pentru care raportat și la conduita petentei recurente, tribunalul apreciază că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii în avertisment.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 din codul de procedură civilă tribunalul va respinge recursul declarat de petentă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta ., cu sediul în S., ., jud. A., împotriva sentinței civile nr. 6627 din 03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. A. I. O. M. R.
Fiind in concediu, Fiind in concediu,
Semnează vicepreședintele Semnează vicepreședintele
Tribunalului M., Tribunalului M.,
Judecător, Judecător,
A. B. A. B.
GREFIER,
L. H.
Fiind in concediu,
Semnează grefier șef secție civilă,
A. A.
Redactat:: I.O.
Thred: 19.08.2014/ T.R./2 ex.
Jud.fond: C. S. A. R.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2961/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1474/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
