Anulare act administrativ. Sentința nr. 2305/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2305/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 4957/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2305/2014
Ședința publică de la 22 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier L. H.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. A. P., cu domiciliul în Tîrgu M., ., jud. M. în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate M., cu sediul în Tîrgu M., .. 19, jud. M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 22.09.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2013, reclamantul M. A. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., în principal anularea în tot a Deciziei nr.195/16.04.2013 și a Deciziei de impunere nr.15/251/06.01.2011 referitoare la obligațiile de plată la FNUASS emise de C. M., cu consecința exonerării de la plata integrală a sumei de 424.340 lei către bugetul FNUASS, și în subsidiar, anularea în parte ca acelorași decizii, cu consecința exonerării de la plata sumei de 226.980 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere către bugetul FNUASS.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat situația de fapt, susținând, în esență, că este scutit de la plata contribuției la bugetul FNUASS în temeiul art.213 alin.1 lit.c din Legea 95/2006, a dispozițiilor Decretului nr.118/1990 și a Hotărârii nr.550/1990 a Asociației Fosților Deținuți Politici din România, că ar fi fost obligat la achitarea contribuției la FNUASS pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor și dividende, în condițiile în care are și calitatea de pensionar, doar în urma încheierii unui contract de asigurare cu CNAS. De asemenea, reclamantul a mai invocat prevederile Deciziei Curții Constituționale nr.164/12.03.2013.
Cu privire la nelegalitatea stabilirii majorărilor de întârziere, reclamantul a arătat faptul că pârâta nu și-a respectat obligația de informare astfel cum este reglementată de dispozițiile art.222 din Legea 95/2006.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând, în esență, faptul că reclamantul avea, la rândul său, obligația de a comunica informațiile prevăzute la art.219 lit.d din Legea 95/2006 pentru a-și putea fructifica dreptul său. Pârâta a contraargumentat afirmația referitoare la inexistența unui contract de asigurare, precum și cea referitoare la beneficierea de asigurare fără plata contribuției a persoanelor ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul lege 118/1990. Cu privire la dobânzi, pârâta a invocat prevederile art261 alin.1 din Legea 95/2006, precum și cele ale art.120 din OG 92/2003.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma înscrisurilor depuse, a susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale relevante, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat pe calea prezentei cereri anularea, integrală sau în parte, doar cu privire la dobânzile de întârziere, a Deciziei nr.195/16.04.2013 de soluționare a contestației formulate și a deciziei de impunere din oficiu emise de C. M. nr.15/251/06.01.2011, ambele emise de Casa de Asigurări de Sănătate M., privind stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2006 și 2007.
Principalele motive invocate atât în contestația depusă la C. M., cât și în fața instanței de judecată sunt faptul că reclamantul este scutit de la plata contribuției la bugetul FNUASS întrucât este beneficiar al Decretului lege nr.118/1990, mai mult, nu are încheiat contract de asigurare cu C., dar este asigurat în virtutea calității de pensionar. Reclamantul a apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile Deciziei Curții Constituționale nr.164/2013, iar, cu privire la dobânzile calculate, a apreciat că nu sunt datorate, întrucât pârâta avea obligația de a–l informa în prealabil despre suma datorată.
Cu referire la situația reclamantului, instanța reține ca fiind incidente următoarele dispoziții legale, astfel cum erau în vigoare la data obținerii veniturilor asupra cărora se calculează contribuția în speță:
- Art.208 alin.3 din Legea 95/2006 – Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar;
- Art.211 din Legea 95/2006 – (1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.
(1¹) Asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanțele bugetare;
- Art.215 din Legea 95/2006 – (1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca ori in baza unui statut special prevăzut de lege, precum si persoanelor fizice, după caz.
- Art.257 din Legea 95/2006 – (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual și/sau . asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puțin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
(5) Contribuțiile prevăzute la alin. (2) si (4) se plătesc după cum urmează:
c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) și e).
(7) Obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine (...) asiguraților pentru veniturile prevăzute la alin.(2) lit.e);
- Art.259 din Legea 95/2006 – (4) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, in vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%.
- Art.261 din Legea 95/2006 – (1) Angajatorii și asigurații care au obligația plații contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
(5) Persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, instanța constată că, reclamantul, în considerarea calității de persoană care a obținut, în perioada de referință, venituri din cedarea folosinței bunurilor și dividende, era obligat, prin efectul Legii 95/2006, să achite contribuția la FNUASS. Din această perspectivă, nu subzistă apărarea reclamantului în sensul că este asigurat fără a plăti contribuția la fond în considerarea calității sale de pensionar, respectiv de beneficiar al Decretului lege nr.118/1990. Pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada calității de pensionar, iar, în ceea ce privește scutirea de la plata contribuției prevăzută de legislația specială invocată, instanța reține că, potrivit art.213 alin.1 lit.c din Legea 95/2006, următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr.118/1990 […], dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii. per a contrario, întrucât reclamantul a obținut venituri din cedarea folosinței bunurilor și din dividende, era obligat la plata contribuției raportate la aceste din urmă venituri, astfel cum s-a și emis decizia de impunere contestată.
Reclamantul a mai susținut faptul că nu a încheiat contract de asigurări de sănătate cu Casa de Asigurări de Sănătate M.. Nici această critică nu poate fi reținută, întrucât obligația de plată a contribuției subzistă, în temeiul legii, chiar în situația refuzului de încheiere a contractului de asigurare și chiar în lipsa afilierii libere la o casă de asigurări de sănătate. În acest caz, persoana nu se consideră a fi asigurată și nu beneficiază de întreg pachetul de bază de servicii medicale, ci numai de serviciile prevăzute de art.220 din lege (pachetul minimal), dar debitele înregistrate la FNUASS vor fi calculate și recuperate. În vederea îndeplinirii acestei obligații, reclamantul avea, mai întâi, obligația prevăzută de art.261 de a comunica autorităților cu atribuții în domeniu documentele justificative în vederea stabilirii sumelor de plată către fond. Obligațiile contribuabilului sunt clar și expres stipulate, legiuitorul optând pentru sistemul declarativ, întemeiat pe buna credință a contribuabilului. În lipsa comunicării declarațiilor prevăzute de lege, pârâtei C. M. nu i se poate pretinde să respecte obligația pe care ea însăși o are de a informa contribuabilul asupra obligațiilor ce îi revin acestuia, din moment ce nu are cunoștință despre care anume persoane aflate în raza sa de competență are calitatea de contribuabil cu venituri din activități independente, fapt imputabil chiar acestui contribuabil. Prin urmare, nu se poate reține culpa exclusivă a casei de asigurări sub forma nerespectării obligației de informare, ci cel mult o culpă concurentă a ambelor subiecte de drept fiscal, dar care nu este de natură a înlătura curgerea dobânzilor (acestea fiind datorate de la scadența obligației de plată).
Chiar omisiunea declarării veniturilor supuse contribuției a determinat, în cele din urmă, încheierea Protocolului nr. 5282/2007 cu Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, care permite accesul la baza de date cu persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, ca ultim remediu, însă, în continuare, obligația de plată a contribuției la FNUASS este eminamente declarativă.
Din această perspectivă, contribuția la FNUASS fiind o creanță bugetară, se execută în condițiile Codului de procedură fiscală și cu privire la care se calculează accesorii în condițiile aceluiași act normativ (art.216, 261 din legea 95/2006). Neplata contribuției în perioadele ce fac obiectul cauzei de față este imputabilă reclamantului, care nu a declarat veniturile în vederea stabilirii contribuției la FNUASS, astfel că în mod legal au fost stabilite accesoriile aferente.
În cazul reclamantului, obligația de plată este anuală, creanța ajungând la scadență prin simpla împlinire a termenului de plată prevăzut de lege, iar, potrivit art.119 C.proc.fiscală, act normativ la care fac trimitere numeroase dispoziții din Legea 95/2006, majorările și penalitățile curg de la scadență.
În ceea ce privește susținerile reclamantului conform cărora sunt aplicabile concluziile Curții Constituționale exprimate prin Decizia nr.164/2013, tribunalul reține că, prin această hotărâre, instanța de contencios constituțional a stabilit, în esență, că nu se justifică diferența de tratament juridic instituită de legiuitor până la data modificării Legii 95/2006 prin OUG 93/2008 – 30.06.2008 între persoanele care datorau contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din salarii sau venituri asimilate salariilor și care erau exceptate de la plata contribuției asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor și pensionarii care datorau contribuția asupra veniturilor din pensii și care erau obligați a plăti și contribuția aferentă veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor. Curtea a declarat, în consecință, neconstituțional acest text legal, statuând, de asemenea, că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, cele stabilite prin decizia menționată urmează a se aplica de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României; totodată, instanțele judecătorești vor aplica decizia curții numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care dispozițiile art.257 alin.2 lit.e din Legea 95/2006, în redactarea declarată neconstituțională, sunt aplicabile. Constituie, în opinia curții, facta praeterita doar raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la FNUASS deja reținute până la data publicării deciziei, acestea nemaiputând face obiectul unei cereri de restituire formulate ulterior publicării.
Or, în speță, prezenta cauză are ca obiect legalitatea stabilirii contribuției la FNUASS datorate de o persoană care nu a dovedit calitatea sa de pensionar și pentru care s-a stabilit contribuție și asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor/dividende, nefiind solicitată și restituirea contribuției, întrucât aceasta nu a fost achitată. Astfel, deși nu era pendinte la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale nr.164/2013, fiind înregistrată ulterior pe rolul instanței, situația din speță ar fi fost similară primei situații avute în vedere de Curtea Constituțională în argumentarea aplicării deciziei menționate, respectiv cea în care litigiul se afla pe rolul unei instanțe judecătorești la data de 23.05.2013, dacă reclamantul ar fi făcut în vreun fel dovada calității de pensionar și nu doar a calității de beneficiar al Decretului lege 118/1990.
Din această perspectivă, argumentul reclamantului în sensul că în speță este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr.164/2013 nu subzistă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că reclamantul datorează contribuția la FNUASS pentru anii 2006 – 2007, precum și dobânzile aferente acesteia, actele administrativ – fiscale contestate fiind legale și temeinice, astfel că, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. P., CNP_, cu domiciliul în Târgu M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., cu sediul în Târgu M., ..19, jud. M., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 22.09.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. P. L. H.
Red./Tehnored.CP
4 ex./14.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 673/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 2961/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
