Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 694/308/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 673/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta Î.Î Baczo D. M., cu sediul în Sovata, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 948/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul legal al intimatului – domnul consilier juridic Klosz P. Alexander, lipsă fiind reprezentantul legal al apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul legal al intimatului ITM M. depune Împuternicirea nr. 64/CLCA/19.12.2014.
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
De asemenea, instanța constată că apelul formulat este legal timbrat potrivit chitanței de la fila 9 dosar.
La interpelarea instanței, reprezentantul legal al intimatului arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Reprezentantul legal al intimatului ITM M. solicită respingerea apelului formulat, menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, precum și menținerea procesului – verbal atacat.
Reprezentantul legal al intimatului ITM M. arată că așa cum rezultă din probele existente la dosar S. M. a fost primită la muncă fără contract individual de muncă încheiat în formă scrisă. Totodată, arată că din fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o în data de 11.03.2014 la locul de desfășurare a activității apelantei, S. M. a indicat faptul că prestează activitate la Baczo D. M. Întreprindere Individuală și nu a semnat contract individual de muncă. A menționat și faptul că o ajută pe doamna Baczo M..
Reprezentantul legal al intimatului ITM M. mai arată că dacă S. M. nu a reușit să finalizeze examenele medicale, așa cum se susține în cuprinsului apelului, atunci Baczo D. M. I.I nu avea dreptul de a o primi la muncă fără contract individual de muncă încheiat potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Reprezentantul intimatului arată că pentru toate aceste considerente, precum și pentru cele prevăzute pe larg în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea apelului.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 Cod de procedură civilă, și reține cauza în pronunțare pe cererea de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
- OBIECTUL APELULUI.
Prin sentința civilă nr. 948/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Î.Î Baczo D. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 1.03.2014 de intimatul ITM M..
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Se constată că sub aspect formal, procedural și contrar afirmațiilor petentei din considerentele plângerii, procesul verbal de contravenție contestat nu prezintă omisiuni care să atragă chiar din oficiu aplicarea sancțiunii nulității absolute, acesta cuprinzând toate mențiunile cerute de disp. art. 16-19 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificări prin Legea 180/2002.
De asemenea, instanța și-a format convingerea în sensul că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespunde realității, din acest motiv nefiind de altfel contestată de către petentă, împrejurare remarcată și de către intimat.
Este evidentă motivația instituirii unor sancțiuni severe care să reprime fenomenul „muncii la negru”, însă aprecierea gradului de pericol social al contravenției și aplicarea sancțiunii corespunzătoare se face în mod concret, particular, de la caz la caz, ținând seama, printre altele, și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. În speță împrejurările relevate de petentă nu au natura unora exoneratoare de răspundere contravențională dintre cele prevăzute de art.11 din OG 2/2001 și care să poată înlătura caracterul contravențional al faptei.
Astfel, în conformitate cu prev. art. 5 al.5 din OG 2/2001/Legea 108/2002, sancțiunea aplicată trebuie să respecte condiția proporționalității cu gradul de pericol social al faptei comise.
În concret intimatul a dovedit că numita S. M. a prestat muncă la data de 11.03.2014, iar societatea petentă a încheiat cu acesta și a și înregistrat la ITM M. contractul individual de muncă sub nr.1/31.03.2014 (f.74-77 din dosar).
- CEREREA DE APEL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul ÎI BACZO D. M..
Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.
În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond nu a ținut seama de faptul că la data săvârșirii faptei, încheierea contractului de muncă cu S. M. era în curs de derulare.
Apelantul a mai precizat că titularul întreprinderii suferă de o boală, motiv pentru care nu poate desfășura singur activitatea în magazin.
În subsidiar, apelantul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, motivat de faptul că sancțiunea pecuniară este prea mare față de gradul de pericol social al faptei.
- POZIȚIA INTIMATULUI.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.
Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat neîntemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta există, constituie contravenție, a fost săvârșită de petent cu vinovăția cerută de lege și nu există aspecte care să înlăture caracterul contravențional al faptei.
1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare al contravențiilor . nr._, întocmit la data de 17.03.2014 de către agenți constatatori din cadrul ITM M., petenta Î.I.BACZO M. a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina acesteia că a primit la muncă o persoană, mai precis pe S. M., fără să încheie cu aceasta contract individual de muncă potrivit prev.art.16 al.1 din L.53/2003 Republicată, prin aceasta săvârșind contravenția prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1, lit. e din L.53/2003.
Pentru fapta săvârșită s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 lei.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința apărării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator și ținând cont că petentul nu a a contestat situația de fapt, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului, a fost răsturnată.
Din procesul verbal de contravenție rezultă că fapta a fost constatată personal de agenții instrumentatori. Astfel, prin propriile simțuri, aceștia au observat că S. M. presta pentru petent activitate de muncă.
Aceste aspecte sunt întărite și de fișa de identificare completată de S. M., prin care aceasta a declarat sub semnătură că prestează activitate de curățenie pentru petent și o ajută pe titulara întreprinderii deoarece aceasta este paralizată, fără a avea contract de muncă.
De altfel, prin plângerea contravențională și prin cererea de apel, petentul a recunoscut că S. M. și-a început activitatea la data de 11.03.2014, fără încheierea unui contract de muncă, deoarece titularul întreprinderii trebuia să se prezinte la spital.
Toate aceste probe conturează cu certitudine contravenția reținută în sarcina petentului. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță durata activității, deoarece contravenția se săvârșește chiar și prin simpla îndeplinire a unui act material, în momentul primirii la muncă, astfel cum prevede art. 260 al. 1 din legea 53/2003. Din acest moment se reține contravenția, iar durata ei ulterioară nu face decât să individualizeze, eventual, gradul de pericol social al faptei.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține că aceasta constituie contravenție. Astfel, potrivit art. 260 alin.(1) din Legea 53/2003, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit art. 16 din Legea 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
2. Analiza condițiilor privind forma procesului verbal.
Analizând sub aspect formal procesul verbal contestat, prin raportare la dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 sau care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
3. Individualizarea sancțiunii.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Motivele invocate de petent în susținerea cererii de înlocuire a sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului sunt neîntemeiate, deoarece, chiar dacă titularul întreprinderii este bolnav, trebuia să depună diligențe pentru întocmirea contractului de muncă în mod legal.
Tribunalul reține consecințele extrem de negative ale practicii generalizate de a primi persoane la muncă fără întocmirea în mod legal a formelor de angajare. Implicațiile fiscale sunt determinate de evaziunea fiscală prin eludarea plății impozitului pe salarii și a contribuțiilor la asigurările sociale și la asigurările de sănătate. În acest fel, pe lângă consecințele negative aduse bugetului public se produc urmări grave și pentru angajat, care se vede pus în imposibilitatea de a beneficia de asistență medicală și de o pensie corespunzătoare duratei efective în muncă.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Aceasta nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei săvârșite.
La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Î.Î Baczo D. M., cu sediul în Sovata, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 948/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 Decembrie 2014.
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: T.R.I
Thred: 24.04.2015/H.L
4 ex. jud. fond: L. M.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3031/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2305/2014. Tribunalul... → |
|---|
