Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 960/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 54/2014
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. - M. S.
Judecător D. C.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul C. I., cu domiciliul în Timișoara, ., ..10, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1179 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 28 martie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
La data de 08.11.2013, s-a înregistrat la Judecătoria Sighișoara, apelul formulat de apelantul C. I., prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței civile nr. 1179/16.09.2013 a Judecătoriei Sighișoara și anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat.
În motivarea scrisă a apelului, apelanta a arătat în esență următoarele:
Instanța de fond a acordat în mod greșit cheltuieli judiciare de 60 lei întrucât art. 36 din O.G. nr. 2/2001 prevede că plângerile contravenționale sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 din CEDO, art. 31 – 36 prin neaudierea martorului asistent Kabai M. T..
Singurul care putea să confirme că era vânt puternic și că fulguia era martorul Kabai M. T., pe care instanța a refuzat să-l audieze.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate de recurent, Tribunalul apreciază că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.03.2013 încheiat de Serviciul Rutier, IPJ M., încheiat în sarcina apelantului C. I. s-a reținut că acesta în 15.03.2013, ora 9, 19, în C., a condus auto Citroen cu nr._ , pe DN 13 A, fiind filmat și înregistrat cu aparatul radar autovision ROM 296 montat pe auto MAI_, circulând cu viteza de 86 km/h, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 121 al. 1 din HG 1391/2006 . Apelantului i s-a aplicat amenda de 460 lei și măsura complementară de 4 puncte de penalizare .
Instanța reține că, procesul verbal atacat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute și exprese.
Procesul verbal atacat este legal întocmit, nu a fost semnat de către apelant însă acesta a menționat că” nu am fost atent la viteză iar efectiv mergeam încet” iar fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului este atestată de înregistrarea video și documentele privind verificarea metrologică a aparatului radar utilizat .
Potrivit Buletinului de verificare metrologică nr._/14.03.2012 eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală (f.35), cinemometrul de control rutier montat pe autovehiculul marca Dacia L., nr._ a fost verificat iar măsurarea vitezei în prezenta cauză s-a făcut în interiorul termenului de valabilitate al aparatului.
Rolul martorului asistent este aceea de a atesta împrejurarea care a impus întocmirea procesului verbal fără semnătura contravenientului iar în prezenta cauză apelantul a confirmat că a refuzat semnarea procesului verbal atacat adică exact aspectul pentru probarea căruia era necesară prezența martorului asistent.
Condițiile atmosferice existente într-o anumită zonă geografică nu se probează prin declarații de martori și prin urmare în mod corect prima instanță nu a dispus audierea martorului asistent cu privire la acest aspect.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul verbal atacat sunt corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei comise întrucât din cazierul de circulație al recurentului (f.33) reiese că acesta are multe abateri comise pe drumurile publice din România și în special la regimul de viteză.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, la individualizarea sancțiunii se va ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere împrejurarea din atitudinea apelantului nu rezultă că ar fi realizat gravitatea faptei săvârșite Tribunalul apreciază că menținerea sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta săvârșită este necesară și corespunzătoare funcțiilor preventive și educative a sancțiunii contravenționale și totodată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Potrivit prevederilor art. 41 pct. 6 din Legea nr. 76/2012 (în vigoare la data înregistrării plângerii contravenționale), s - a modificat art. 36 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Așadar, în baza prevederilor legale mai înainte menționate, prima instanță a stabilit în sarcina apelantului suma de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În consecință, în baza art. 304 ind.1, 312 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul C. I., ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de C. I., cu domiciliul în Timișoara, ., ..10, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1179 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2014.
Președinte, R. - M. S. | Judecător, D. C. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: S.R.M
Thred: 19.05.2014/H.L
4 ex. jud. fond: G. B.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 32/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 77/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
