Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 685/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 6280/320/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.685
Ședința publică din 29 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: R. -I. T.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta ., împotriva sentinței civile nr.4068 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că în data de 29.09.2014 s-a depus de către recurentă:
concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2014, care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 15.09.2014, 22.09.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
- OBIECTUL RECURSULUI.
Prin sentința civilă nr. 4068 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 27.04.2010 de intimata Gaerda Financiară – Secția M..
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Verificând procesul-verbal de contravenție contestat, din perspectiva legalității sale, instanța reține că în speță nu sunt incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, anume lipsa mențiunilor privind numele, calitatea și semnătura agentului constatator, numele contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia.
Este de precizat, în același context, că susținerile petentei, privind greșita încadrare a faptei sau incertitudinea faptei încadrate ca și contravenție nu pot fi primite. Astfel, așa cum s-a arătat în cuprinsul procesului verbal, fapta constatată încalcă prevederile art. 18 alin. 4 din HG 870/2009, potrivit cărora, în forma avută la data constatării contravenției: „În situația în care în cadrul incintei se exploatează numai mijloace de joc tip slot-machine, numărul minim de mijloace de joc trebuie să fie de 20. În cadrul acestei incinte se pot desfășura adiacent și alte activități economice de alimentație publică care concură la buna desfășurare a activității de jocuri de noroc, scopul acestora fiind acela de a asigura participanților un grad ridicat de confort.” Aceste dispoziții, se coroborează cu cele cuprinse în art. 15 alin. 6 lit. i.), astfel cum s-a reținut prin procesul-verbal contestat și care reglementează condițiile de autorizare, potrivit cărora, în forma avută la data încheierii procesului verbal: „Numărul minim de mijloace de joc, locații sau dotări tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este:
a)(…) Numărul de slot-machine, pentru fiecare locație, este de: (i) minimum 20 de mijloace de joc pentru spațiile în care, pe lângă celelalte activități care se desfășoară în cadrul incintei respective, altele decât exploatarea de jocuri de noroc, se exploatează numai această categorie de mijloace de joc”.
Reține instanța, analizând prevederile astfel reproduse, că domeniul jocurilor de noroc este supus unor reglementări speciale, acestea privind atât autorizarea cât și desfășurarea în concret a activităților specifice. Așa fiind, petenta era ținută a se conforma art. 18 reținut în procesul-verbal de contravenție.
Se mai observă, în același context, că încadrarea juridică a faptei este corectă, art. 76 alin.1 lit. a.) din HG 870/2009 cuprinzând și dispozițiile art. 18 alin. 4 din acest act normativ, astfel că și sancțiunea a fost aplicată în mod legal .
Cu aceste argumente, constatând că fapta reținută în sarcina reclamantei a fost corect calificată și este prevăzută ca și contravenție de art. 76 alin. 1 lit. a.) din HG 870/2009 și că aceasta a fost în mod justificat sancționată în baza art. 76 alin. 2 lit. a), instanța urmează a constata că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, instanța urmează să analizeze dacă în locație, în raport de actele depuse de petentă, se desfășura sau se preconiza desfășurarea unor activități adiacente de alimentație publică sau se desfășurau preponderent alte activități de genul alimentație publică sau alte asemenea, diferențiere avută în vedere de dispozițiile art. 18 alin.4 și 5 din HG 870/2009 și art. 15 alin.6 lit. i și ii din OUG 77/2009.
Constatările personale ale comisarilor au fost în sensul că în acea locație nu se mai desfășura nicio altă activitate economică.
Deși petenta a susținut în plângere că spațiul era autorizat pentru desfășurarea activităților de alimentație publică, activitățile declarate ale punctului de lucru fiind cele de jocuri de noroc și activități de baruri și alte activități de servire, totuși nu probează că aceste activități și erau desfășurate în mod efectiv.
Mai mult decât atât, procesul-verbal a fost semnat fără obiecțiuni din partea petentei, ceea ce naște prezumția că constatările agenților corespundeau realității.
- CEREREA DE RECURS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul T. G. SRL.
Acesta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.
În motivarea recursului acesta a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece nu corespunde adevărului că în locația controlată nu s-ar fi desfășurat și alte activități economice, astfel cum au constatat agenții instrumentatori, iar aceste constatări se vor răsturna prin înscrisurile ce vor fi depuse până la primul termen de judecată.
În subsidiar, recurentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, motivat de faptul că sancțiunea pecuniară este prea mare față de gradul de pericol social al faptei.
- POZIȚIA INTIMATULUI.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE RECURS.
Analizând cererea de recurs, potrivit art. 304 și 304 indice 1 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate și nici nu există motive de ordine publica ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs potrivit art. 306 alin. 2.
Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat neîntemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta există, constituie contravenție, a fost săvârșită de petent cu vinovăția cerută de lege și nu există aspecte care să înlăture caracterul contravențional al faptei.
1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.
În data de 27.04.2010, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, petenta . a fost sancționată cu amendă în sumă de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 76 alin.1 lit. a) din HG nr. 870/2009. Conform acestor dispoziții, în forma avută la data întocmirii procesului-verbal, constituie contravenție încălcarea dispozițiilor:” art. 1 alin. (10) și (11), art. 7 alin. (1) - (3), art. 8, art. 9 alin. (2), art. 12 alin. (1) și (2), art. 18 alin. (4) - (6), art. 21 alin. (6), art. 23 alin. (1) - (3) și (7), art. 24, art. 30 alin. (2), art. 31 - 33, art. 35, 38, 50, 62 - 65, art. 69, art. 74 alin. (1) lit. b), c), d), e), f), g), h), j), k), r) și u).
Pentru a constata existența acestei contravenții și a aplica sancțiunea aferentă, agentul constatator a reținut că în data de 27.04.2010, petenta la punctul său de lucru din . C, a amenajat o sală pentru exploatarea jocurilor de noroc tip „slot-machine”, fiind amplasate un număr de 5 astfel de aparate, fără ca în această locație să se desfășoare și o altă activitate. S-a constatat astfel încălcarea prevederilor art. 15 alin. 6 lit. a punctul i.) din OUG 77/2009, precum și ale art. 18 alin. 4 din HG 870/2009.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator și ținând cont că petentul și nu a dovedit o altă situație de fapt, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului, a fost răsturnată.
Astfel, agenții constatatori au constatat, prin propriile simțuri, că la locația unde se aflau jocurile de noroc nu se mai desfășura o altă activitate. Simplu fapt că sațiul respectiv era autorizat și pentru desfășurarea altor activități economice nu înlătură caracterul contravențional al faptei, deoarece activitățile economice trebuie să se desfășoare în concret, nu numai scriptic. Deși recurentul a arătat prin cererea de recurs că va depune înscrisuri care să dovedească acest lucru, acesta nu a depus nicio dovadă în acest sens. Se mai remarcă și faptul că recurentul nu a fost sancționat pentru lipsa autorizației de exploatare, astfel încât referirea la această autorizație nu este relevantă pentru soluționarea prezentei cauze. Mai mult, procesul verbal este semnat fără obiecțiuni de petent, ceea ce vine să întărească constatările personale ale agenților instrumentatori,
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține că aceasta constituie contravenție. Astfel, potrivit art. 15 al. (6) din OUG 77/2009, numărul minim de mijloace de joc, locații sau dotări tehnice pentru care se poate solicita autorizarea este:
(i) minimum 15 mijloace de joc pentru spațiile în care, pe lângă celelalte activități care se desfășoară în cadrul incintei respective, altele decât exploatarea de jocuri de noroc, se exploatează numai această categorie de mijloace de joc;
Contravenția este reținută în sarcina petentului, în condițiile în care în local se aflau doar 5 aparate de joc, fără a se desfășura și alte activități.
2. Analiza condițiilor privind forma procesului verbal.
Analizând sub aspect formal procesul verbal contestat, prin raportare la dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 sau care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
3. Individualizarea sancțiunii.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Aceasta nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei săvârșite.
La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . (cu sediul în Tg M., ., .), împotriva sentinței civile nr.4068/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. R.-I. T. S. R. M.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.R-I.T
Tehnored.S.C.G./02.03.2015/2ex.
Jud.fond: C.-S.A.-R.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3024/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
